UN DUMNEZEU CARE S-A MURDĂRIT PE MÂINI DE LUT ( REACTUALIZAT )

23) UN DUMNEZEU CARE S-A MURDĂRIT PE MÂINI DE LUT ( REACTUALIZAT )

  Un Dumnezeu care s-a murdărit pe mâini făcând primul om, e un Dumnezeu care s-a compromis odată pentru totdeauna. Un miliard de treburi mai importante în univers Îl așteptau să le gestioneze și El și-a ales cu precădere oamenii, buruieni și trestii gânditoare. Le-a dat până și chipul și asemanarea Lui ca să fie cât mai frumoși atât la trup cât și la suflet. Ce s-a ales de frumusețea oamenilor și de lumea, vagonul lor de serviciu în goana către nimic, deci către moarte, vedem cu toții. Pot să-L înțeleg pe Dumnezeu că a dat tuturor până acum otrăvita libertate de-a se mântui, sfințí ori rata fiecare după voie. Pot să fiu rezonabil și să înțeleg că poluarea apelor, aerului, tăierea pădurilor de către bicisnicii oameni și toate răutățile lumii nu ar fi tocmai problema și vina Lui Dumnezeu, ci a oamenilor vaccinați malefic cu libertate și liber arbitru de bunul Dumnezeu. Dacă de la potopul lui Noe, când se anunța după aceea o lume curată și imaculată s-au întâmplat aceleași urgii pentru care-a fost inutil potopită lumea, mă întreb de eficacitatea acestor insurecții, fie a potopului, fie a apocalipsei, fie de a nu știu câta venire a Celui drept ca să îndrepte inutil a câta oară lumea și pe oameni... Oamenii sunt îndelung păcătoși, majoritatea, și o mică parte îndelung răbdători și condescendenți, reverențioşi și respectuoși cu Dumnezeu și toate acțiunile Sale gestionând omenirea. Aceștia din urmă, minoritarii își zic credincioși. Ei seamănă neabătut cu Dumnezeu căci sunt îndelung răbdători, buni și iertători, cum e Dumnezeu însuși. Dacă însuși Iisus a suferit pe cruce cu tâlharii alături dând exemplul unei răbdări și stoicism fără margini, și puținii credincioși îi vor da etern Domnului tot creditul, înțelegerea, grația cu care trebuie să te raportezi la un demiurg oricâte apocalipse, potoape și extincții inutile, ridicole și ineficace ar hărăzi interminabil pe pământ Domnul ca să-i ucidă pe toți. Dacă toți credincioșii ar muri subit de radiațiile exploziilor apocalipselor, întotdeauna se va găsi un Iov care să rabde totul și să iubească și venereze autoritatea apocaliptică chiar și dincolo de moarte, luând religia, credința și pe Dumnezeu de la capăt. Dumnezeu fiindcă e Sfânt și genial și-a transpus conservarea speciei Sale în toate condițiile ororilor de pe pământ și în toți oamenii buni sau răi astfel încât să nu se piardă specia Sa divină. Chiar și în cel mai înverșunat satanist, ateu sau sceptic, tot e cuibărită o bucățică de Dumnezeu, de unde El se regenerează perpetuu. Nu mai vorbesc de oamenii sporiți în credință unde Dumnezeu e prezent în cantități incuantificabile... Dumnezeu astfel scapă totdeauna de a avea vreun amestec și rol în tot răul în care trăim inexorabil. Noi Îl apărăm și-L grațiem eroici pe Dumnezeu, punând pieptul în fața gloanțelor nemiloase ale unei răspunderi alerte cosmice și murind eroici în locul Lui pentru un Dumnezeu al dreptății cum îi spunem noi ce nu-L putem ignora sau responsabiliza în plus cu nimic, odată chiar cu moartea noastră rizibil de insignifiantă și fără rost, doar ca un efect al proastei inspirații a Lui Dumnezeu de-a ne face și a face niște ființe neizbutite pe lume. Nici o clipă în plus de necaz pe lume și în inimile noastre nu mai justifică tăcerea unui Dumnezeu insuportabil de discret de-o istorie-ncoace. Dacă această realitate și lume a fost maximul posibil în tot ce se putea întâmpla într-un colț de univers unde Dumnezeu a dispus să fie viață și oameni și dacă El a zis că toate sunt bune foarte, atunci înseamnă din două una : Ori taina și entitatea Lui Dumnezeu sunt prea mari și complexe ca să fie înțelese și uzitate de oameni și ocupându-se cu Dumnezeu în aceste condiții oamenii sunt niște iresponsabili și impostori, ori Dumnezeu nu are nici o vină când oamenii nu sunt decât niște visători de profesie, ca niște rândunele ciripind despre Dumnezeu și făcându-şi cuibul într-o hală de strungărie părăsită în care nici un strung nu a funcționat niciodată fiindcă strungarul șef a murit de mic copil.