ÎN RAI NU E DE GLUMĂ : E RUPERE DE OASE

 ÎN RAI NU E DE GLUMĂ : E RUPERE DE OASE
Cu credința nu-i de glumit, după cum știți... Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Fără credință oamenii devin bestii cu chip de om și se comportă ca atare fiind în stare să-și distrugă Pământul și pe ei înșiși... Chiar dacă această habitudine, credința, e o plapumă care te va încălzi în viață, picioarele tot reci îți vor rămâne căci îți vor rămâne pe-afară de plapumă... Dacă-ți pui mintea cu credința, ești fericit... Cu picioarele degerate, dar fericit... Sărman de fericit și de multumit, adică Dumnezeu are grijă să-ți dea garantat acea cotă de satisfacție și fericire dacă stai degerat și stoic o viață-ntreagă la coada fără început și sfârșit a credinței și tânguirii după Dumnezeu, cum stăteam pe vremuri la coadă la rație... Asta ne trebuie tuturor : Rația de credință și de Dumnezeu pentru care trebuie să stăm o viață întreagă la coadă vajnici, sperând că va mai băga și mâine și iarăși poimâine Dumnezeu marfă din merindele Sale pentru nefericiții care se calcă în picioare să primească o bucățică de sfințenie. Eu stau și mă-ntreb cutremurat ce-ar deveni această gloată dac-ar afla că Dumnezeu scârbit de fărădelegile lor s-a retras cu rațiile lor de sfințenie și mântuire în pustiul Lui singur și nefericit ca un părinte batjocorit, ignorat și neascultat de plozi...? Ar turba toți în spume, și din dragoste efemer etalată în tot ceasul, L-ar urî cu venin că le-a luat visul searbăd după acel etern concediu din Rai și nu vor mai ajunge niciodată acolo... Să fii cel mai milos Dumnezeu, cel mai iertător și cel mai puțin sever, cum să nu le iei Raiul zăbavnicilor sălbatici care își zic oameni și credincioși și care își închipuie că în Rai vor avea relaxare eternă, să nu facă nimic, să îi domine acut lenea și acesta să fie un principiu încetățenit și în Rai la fel cum au trăit de generații pe pământ spurcându-l cu lenea și balele lor plictisite, cu lipsa lor de dăruire, cinste, bunătate, hărnicie, calități necondiționate de nici o răsplată divină pentru că numai așa sunt vii și autentice... Nu să-L șantajezi toată viața pe Dumnezeu scoțându-i ochii și amintindu-i mereu rugăciune după rugăciune să-ți dea mântuirea (adică tolănirea în hamacurile Raiului într-o lene și mai așezată si perfectă decât aici pe pământ), arătându-i slugarnic și cinic că ești bun, cinstit și mizerabil de milos..., ci să trăiești în cinste, corectitudine, cu principii și scrupule ca și cum nu ar fi Dumnezeu, necondiționând bunătatea ta intrinsecă de răsplata nici unui stăpân. Căci odată ce ai un stăpân tot un vierme rămâi, fără demnitate și fără caracter, iar viermele, omida ce poate să facă decât să-și mănânce și distrugă copacul și speranța, cum au făcut oamenii cu pământul și cu Dumnezeu, jicnindu-L crunt cu simulacrul de habitudine de-i zic credință-n El. Căci Dumnezeu trebuie să fie insensibil la o credință oarbă, mercantilă, din interes și fără caracter a oamenilor care sunt loiali principiilor Lui Dumnezeu numai condiționându-L să nu uite, să aibă milă de colțișorul de Rai promis... Ce vor să facă în Rai, pentru Dumnezeu toți oamenii...? Ei cred că va fi o veșnică relaxare acolo, un veșnic festin, un neîntrerupt bairam sub auspiciile îngăduitoare ale lui Dumnezeu...? În Rai va fi muncă devotată și cinstită cum nu a fost pe pământ, în Rai nu va fi relaxare ci veșnică și leală trudă întru principiile binelui și construcției, cum nu a fost pe pământ, în Rai va fi dreptate, bunăstare, sublim și beatitudine... Iar pentru asta va fi nevoie de sârguință și rupere de oase, de muncă voluntară și fără de răsplată... Dacă oamenii n-au realizat acest paradis pe pământ neavând forță, pricepere și bune intenții, cum își închipuie că va privi blând Dumnezeu în sfântul Rai dansul si reverențele împiedicate ale unor zăbavnici și ageamii ce stau la Curte numai cu solda promisiunilor sejurului etern de lene în Rai...? După mine, ceea ce se-ntâmplă azi pe pământ e o disoluție dinăuntru a omenirii, a incapacității sale de luptă și muncă întru slujba binelui și dreptății... Nu sunt acestea concepte divine...? Dar nu-i vinovat Dumnezeu pentru inaptitudinile și zăbăvnicia oamenilor... Fiind Dumnezeu atât de îngăduitor, le-a dat netrebnicilor cheile pe mână și le-a dat Libertatea totală iar ei n-au știut ce să facă cu ea... Au otrăvit pământul și cu lucrul și cu gândul... De aceea cu aceste "calități" nu poți spera admitere la examenul Raiului... Căci toți vor fugi ca potârnichile când vor afla că e rupere de oase în Rai, că e râvnă și neîntreruptă muncă în Rai pentru o bucățică de pâine unsă cu mierea mântuirii Lui Dumnezeu... La această Facultate atât de grea a Credinței în Dumnezeu o mulțime de aspiranți sunt dar puțini sunt autentici și meritorii în faptele lor... Au ajuns până acolo încât să-și ia o poliță de asigurare în caz că n-ar exista Dumnezeu și spun cinici : "Dacă crezi în Dumnezeu și El nu există, n-ai pierdut nimic... Dar dacă nu crezi în Dumnezeu și Dumnezeu există, ai pierdut totul..." Ce Stăpân nu s-ar cutremura auzind că slugile şuşotesc și clevetesc pe la colțuri că dacă El ar fi mort, n-ar pierde nimic, decât c-au stat toată viața cu speranța spulberată că vor putea deschide odată cămara unde-şi ține El bogățiile și lua și ei ceva...? Neîndoielnic că așa nu mai poate trăi omenirea...! Cu obiceiurile barbare pe care le au (și Dumnezeu spune asta, nu eu), mulți trebuie să moară și nu-i păcat... Să mai dea Dumnezeu un Potop, nu știu, o fi bine sau nu... Cert e că în Rai tot mai puțini au certe aptitudini și merite să intre... De aceea Dumnezeu ca să nu rămână nedrept de singur acolo sus în cer și acea facultate a Raiului și mântuirii să rămână goală și inutilă, trebuie să dea tuturor o șansă la examenul Raiului și să-i facă pe toți locuitori harnici și devotați ale acelor tărâmuri ale dreptății..., să îndrepte un eșec care s-a făcut aici pe pământ : oamenii lăsați în libertate ca vacile în lucernă... De aceea cerem ajutor Domnului să mai îndrepte ceva pe acest pământ dacă mai merită deranjul și să nu uite că puțini sunt cei care cred că în Rai nu e de întins de lene, nu e relaxare și concediu... e muncă și rupere de oase, muncă fără plată și cu totul voluntară întru triumful binelui, dreptății și fericirii, concepte pe care Dumnezeu nu le-a îngăduit pe pământ cu nici un chip...