21) PREMIUL NOBEL PENTRU DRAGOSTE ( REACTUALIZAT )
Tot am zis să fac operația de separație a celor șase gemene siameze concrescute și văd că nu mă mai încumet, că nu sunt medic. E prea greu pentru puterile mele și riscant. Mă tem să nu moară chiar geamăna pe care vreau s-o explic. Sunt șase gemene ce s-au născut lipite în sufletul omului și nu pot trăi despărțite una de alta decât printr-o operație complicată și riscantă. E dragostea de Dumnezeu, de părinți, de copii, de țară, de consoartă, de amant(ă), și ultima și cea mai complicată care nici măcar nu are un nume e dragostea dragoste, aceea care n-are amintire și nici speranță cum spunea Lucian Blaga despre dorul dor. Dacă pentru toate celelalte poți găsi explicații și formulări, pentru dragostea dragoste nu poți găsi nici o terapeutică pentru că nu se încadrează în nici o paradigmă. Dragostea dragoste e după cum o simte și o gestionează fiecare. E prea fragilă. Resursele inimii omului sunt total acaparate de toate celelalte tipuri de dragoste fapt pentru care cu greu ar găsi în inima omului un loc liber să mai zburde exuberantă și în voie dragostea dragoste. Mulți nici nu știu de dragostea dragoste și nici nu-și bat capul cu ea dar toți oamenii simt că le lipsește ceva și nu știu ce. E dorul de acea dragoste dragoste care face ravagii în inima omului și nu știi ce ai, de ce ești bolnav. E, cum am mai zis, durerea de fiecare floare pusă în buchet și smulsă din pământul ei pentru a satisface vanităţile noastre estetice... Dragostea dragoste e regretul de-această zi ce mâine nu va mai fi, vorba lui Grigore Vieru într-o poezie de-a lui, e durerea de frumusețea ta vulnerabilă, ființă dragă și iubită, oricare-ai fi, durerea, cum spunea Geo Bogza de orice om pe care nu poți să-l iubești și care-ți lasă în suflet un prilej de adâncă tristețe, dragostea de orice om pe care l-ai iubit și nu-l mai poți iubi și care astfel înseamnă pentru tine un pas spre moarte, dragostea pustie că atunci când nu vei mai putea iubi pe nimeni simți că abia atunci începi să mori, dragostea pentru orice inimă care nu poate ajunge la tine, dragostea pustie a inimii tale care nu mai poate ajunge la nimeni, junghiul pe care-l simți în orice nor care trece nepăsător pe cer și precum Eminescu zici : "Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri / Și niciodată n-or să vină iară...". Dragostea dragoste e durerea când vezi că și copacii se îndrăgostesc pe unde-apucă, pe piscuri de munte crescând din piatră, prin grădini, pe marginea șoselelor în arșiță sau ger, iar tu nu te mai poți îndrăgosti niciodată deoarece de la o vârstă e tabu și indecent. Dragostea dragoste e ca o adâncă și nelămurită durere atunci când zici precum Florin Bogardo : " Doctore...! Simt ceva mortal, aici, în regiunea ființei mele... Ziua mă doare soarele, iar noaptea luna și stelele, stelele doctore..." În ziua când cineva, vreun doctor va reuși să opereze și separe aceste simptome dureroase din inima omului și să le dea un înțeles și o justificare va lua poate premiul Nobel pentru dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu