26) DUMNEZEU NU ESTE PENTRU LUMEA ASTA CI PENTRU LUMEA CEALALTĂ
1)
La concursul "Vocea Universului" când Dumnezeu, cantautorul lumii noastre s-ar produce pe scenă interpretând melodia "Facerea Lumii", nici un scaun nu se va întoarce. Dacă nu credeți, dați-mi voie să argumentez prin câteva exemple ce se petrec pe acest pământ ce fac din oameni niște pozne ale firii, măcar că sunt făcuți de Dumnezeu, astfel încât din viața lor blagoslovită tot de Creator se alege o caricatură și un fiasco demn de fluierături la scenă deschisă în cazul cel mai bun. În cazul cel mai rău, din viața oamenilor, creaturile Lui Dumnezeu, se alege praful și pulberea și puțini mor de moarte bună, o însemnată parte mor în chinuri, de boli grave sau omorâți în accidente sau crime, arătând de fapt universului rezultatul concret al preocupărilor Lui Dumnezeu care-a inventat omul și trista realitate că a creat o lume și niște oameni ale căror vieți sunt sabotate discreționar de diavoli și de ghinioane încât devin niște tragedii statistice monumentale și niște drame sângeroase inexorabile încât dacă n-ar exista râuri pe pământ, lacrimile și sângele oamenilor vărsate ar putea curge fără probleme prin albii de râu secate. Să păstrăm însă iubirea pentru Dumnezeu prezervată într-un colț al inimii, pentru că nu putem renunța la ea, dar pentru a descoperi tristul adevăr că Dumnezeu de fapt NU NE-A IUBIT, să începem cu un exemplu aleatoriu din viața oamenilor și realitatea lor terestră și vom proceda ca la matematică, prin reducere la absurd, presupunând prin absurd că Dumnezeu ne-a iubit și făcându-ne așa a avut o idee bună. Să punem lupa pe un exemplu aleatoriu din viața oamenilor : De exemplu ne-a dat Dumnezeu votul ; într-un târziu, foarte târziu în istoria omenirii, dar tot ne-a dat Dumnezeu votul. La momentul de început al Facerii Lumii n-a crezut Dumnezeu în noi și în capacitatea noastră intelectuală, în nevoia noastră de democrație, libertate, egalitate, fraternitate, pentru că dacă credea Dumnezeu în noi și umanitatea noastră ne dădea aceste beneficii sociale cum ar fi democrația și votul încă de la Facerea Lumii, or chiar de atunci, Dumnezeu ne-a crezut și ne-a vrut proști, ca dovadă că ne-a și poruncit să nu gustăm nimic din pomul cunoașterii servindu-ne speculația că în caz contrar acesta este un păcat și nu ne-ar fi de vreun folos pentru că drept pedeapsă vom arde în iad. Cum am fi putut cere noi Lui Dumnezeu democrație și pace când El prima dată a dat gir crimei ori nu a oprit-o până să se întâmple când a dat putere, inspirație și gând rău nepotului său Cain, fiul lui Adam și Evei, să-şi omoare fratele Abel ? Din zorii omenirii crima a stat cu Dumnezeu la masă și a scris istoria omenirii când știm că istoria întreagă e doar istoria unor crime. Cum putem privi pe Dumnezeu producându-se pe scenă și să aplaudăm cântecul Său "Facerea Lumii" când vedem cum Dumnezeu care generic e binele și dreptatea etalon din tot și din toate a îngăduit să existe din zorii omenirii barbarismul în lume și sclavia, iubind aceste "calități" pe care voios și mândru de munca Sa ni le-a aruncat pe capul nostru în realitatea istorică în care unii a blagoslovit să fie sclavi iar alții stăpânii lor ? Prindem astfel firul sinistrei realități împrăștiată de Dumnezeu în toate zările acestui pământ și dibuim astfel că Lui Dumnezeu îi place sclavia, robia, când chiar pe noi înșine, pe noi, copiii Lui ne-a denumit robi ai Săi... Să fii Dumnezeu, să-ți faci niște copii, să vrei să îți zică Tată dar să le spui că toți sunt robi și roabe și că dacă nu ascultă vor arde în iad și vor fi torturați de diavoli negri, și dacă te ții de cuvânt și îi arzi în iad că n-au ținut post și n-au mers la biserică, acesta se numește, cu toată dragostea, infanticid, nu iubire divină. Din respect pentru ideea nobilă de Dumnezeu putem crede că Tatăl nostru din Cer ne-a făcut robi și roabe și că ne-a alungat pe toți din Rai, dar din respect pentru rațiune și dreptate nu putem accepta asemenea oroare și nu putem accepta că ne-a iubit Tatăl nostru din Cer. Cum ne-a putut iubi fără să ne lase nici o amintire decât aceea a visurilor noastre psihotice despre Dumnezeu despre care noi zicem că ni s-a revelat, ca scuză că nu L-am văzut niciodată cu simțul văzului sau pipăitului puse de Dumnezeu în carnea noastră ? Să ne arate și nouă o fotografie în care Tatăl nostru din Cer ne-a zâmbit părintește și în care nu a fost cătrănit pe noi copiii Lui încă din născare, când ne-a lăsat scris în Cartea Sfântă că ne naștem deja cu șapte păcate și că e supărat pe noi pentru asta și pe multe alte stupizenii numite păcate, cum ar fi acela că mănânci de dulce în post, în această lume de groază și sinistră în care ne-a pus, în care nu găsim în nici o arhivă, în nici o bibliotecă, în nici o peșteră sau piramidă o poză, un video, orice credibil și rezonabil ca amintire de la Tatăl nostru din Cer, cu chipul Lui pe față iar pe verso cu iscălitura Sa divină, să vedem și noi ce Tată Bun avem în Cer și noi proștii nu știm, că n-ar fi fost imposibil o fotografie, un filmuleț, din partea Lui Dumnezeu, fotograful și operatorul de film suprem. Cum poți să crezi că invocându-i Lui Dumnezeu doleanța noastră naturală să ni se identifice direct, aici și acum, rațional și simplu am fi cerut prea mult de la Dumnezeu ? Cum poți să crezi că am fi cerut prea mult Lui Dumnezeu să iasă din discreția obstinată ce-L caracterizează, să iasă din ascunzătoarea neantului, din minciună și din mit și să se termine odată pentru totdeauna cu această şaradă și banc prost al existenței sau inexistenței Sale ? Deci este adevărat potrivit Scripturii că suntem robi ai Lui Dumnezeu dar este fals că datorită acestei robii putem înțelege cum ne-a iubit Dumnezeu vreodată cu iubirea veninoasă a stăpânului pentru robul său. Ok, nu a înființat Dumnezeu sclavia... Dar dacă nu Dumnezeu a înființat sclavia, atunci a făcut oameni în burta mamelor lor, cărora le-a menit să crească și să se facă mari, să capete putere și voință să vrea să fie cuceritori, năvălitori, barbari și stăpâni de sclavi și nu i-a omorât trăsnindu-i pe dată când au purces să fie răi și să facă rău semenilor, toți, creații ale Lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, le-a dat sănătate și putere satrapilor să-şi bată sclavii cu bicele și cu funiile ude... Într-o lume astfel făcută de Dumnezeu în care sângele s-a depus în straturi generații după generații în pământul din ogoarele lumii și pâinea pe care-o mâncăm este amestecată cu sânge de nevinovați morți pe câmpuri de luptă din îngăduința Lui Dumnezeu, vedem că lumea, această melodie numită Facerea Lumii pe care o interpretează emoționat Dumnezeu în fața noastră, este ciuca bătăii de joc a unor ființe din univers care puteau fi create de un Dumnezeu vreodată numiți oameni, iar valorile în care ei cred : libertatea, democrația, fraternitatea, drepturile omului nu au fost proiectate a fi ingredientele sine qua non obligatorii în planul primordial al Facerii Lumii, când dimpotrivă lumea și-a cucerit singură, întotdeauna cu sânge și suferință drepturile și libertățile, ori mai sunt cu ghiotura popoare împilate care n-au auzit de drepturi, libertăți și democrație... Atunci, prin reducere la absurd că Dumnezeu este și a fost bun cu ființa umană și a iubit-o, unde este Dumnezeul cel Bun, cel Mare, cel Drept și Atotputernic în fiecare clipă a nedreptățirii fiecărui individ numit om, chinuit, batjocorit, împilat și omorât pe lumea aceasta vreodată ? Când o fată se plimbă cu prietenului ei și un derbedeu o împinge pe fată și îi fură poșeta și lănțișorul de la gât, iar prietenului care protestează, tâlharul îi dă un pumn și cade cu capul de asfalt și moare, unde este Dumnezeu și garda sa a dreptății, a bunătății și sfințeniei ? Această gardă divină, împreună cu îngerii păzitori ai fetei și băiatului agresați, sunt pe stradă, sunt în furgoneta blindată și joacă bâza chiar dacă pe geam văd totul, știu totul dar nu intervin direct în nici un atentat pentru că ori sunt la o pauză de cafea, ori joacă bâza, ori nu au mandat de intervenție din partea Lui Dumnezeu care a decis răspicat că dreptatea este în Cer unde Dumnezeu ne așteaptă pe toți, agresori și victime, morți și țepeni să ne judece și împartă dreptatea. Nu putem vorbi de dreptate în lumea asta creată de Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu a îngăduit triumful dreptății în lume ci a destinat-o doar pentru Rai, adică atât de inutil și atât de târziu. Pe pământ deci suntem prietenii părerilor de rău, ai plânsului, ai agoniei, ai muncilor și ispitelor diavolilor și fiecare individ răspunde și depune mărturie cu amărăciunea propriei povești de viață plină doldora de nedreptăți, suferințe și amărăciuni.
2)
Ce este lumea dacă nu suma tuturor amărăciunilor și suferințelor ei ? Chiar de-ar fi lumea singură vinovată de propriile-i suferințe, ce este Dumnezeu dacă nu Cel care omoară o omenire în aceste suferințe pe pământ pentru a o salva prea tardiv, neverosimil și inutil în Cer, adică acolo, printre stele, galaxii, nebuloase stelare și găuri negre, unde nici un telescop nu a detectat urmă de picior de om sau suflet al său vreodată ? Oamenii se roagă Domnului să fie precum în Cer, așa și pe pământ... Dar n-a trecut oare suficient amar de timp de la Facerea Lumii încât să constatăm dezgustați inutilitatea acestei rugăciuni a echivalenței binelui din Cer care să se coboare pe pământ, prin faptul că ea, rugăciunea nu este ascultată de Dumnezeu, ba dimpotrivă, avem "curat" pe pământ o lume ca în iad, lume imposibil de îndreptat și reparat cu niște simple rugăciuni ? Atunci Dumnezeu despre ce vrea să ne cânte în cântecul său "Facerea Lumii" și cum vrea să-L aplaudăm ? Nu putem vorbi de dreptate în această lume, nu putem vorbi de drepturi ale omului, de pace, fericire și concordie între oameni și atunci te întrebi : pentru ce s-a ostenit Dumnezeu vreodată să scoată așa ceva din neant, viața noastră legată cu ață și să ne facă ochi și minte să vedem și pricepem, dar mai ales să trăim pe propria piele astfel de orori ale existenței numită nouă viață de Dumnezeu ? Iată, e pace, slavă Domnului că trăim pe acest butoi cu pulbere care e pacea noastră dintre războaiele cumplite ale trecutului și cele ale viitorului. Fiind pace ne putem duce la biserică, la plimbare în parcuri, nu suntem sclavi, avem oarecari drepturi și libertăți și putem chiar să și votăm. Toate sunt iluzii. Nu putem vorbi de drepturi ale omului chiar de e pace ; nu putem vorbi de dreptul la vot al oamenilor care mai ales în cazul femeilor, dreptul lor de vot s-a consacrat abia în secolul trecut. Să nu uităm că mai sunt neamuri și teritorii în care nici acum femeile nu au dreptul nici să voteze, nici să învețe, nici să-şi arate chipul, nici să șofeze măcar... Trebuie să înțelegem dedesubtul situației dramatice a noastre în care Dumnezeu nu a spus în nici un rând al Bibliei că este important să votăm și să fim demni în fața dușmanilor ; dimpotrivă, a spus să le întoarcem dușmanilor și celor ce ne jignesc și scuipă, și obrazul celălalt la pălmuit și scuipat și să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică supunerea și necârcotirea, să fim niște robi model. Și n-a fost baciul moldovean din Miorița atât de supus și blând încât și-a acceptat asasinarea cu gândul tot la Dumnezeu și la promisiunile Sale de bine din Cer ? Ana lui Manole nu cu gândul tot la Dumnezeu s-a asfixiat și a scrâșnit din dinți de agonie murind zidită între cărămizi și mortar ? Iată, pe lumea cealaltă ne spune Dumnezeu că vom scăpa de chinuri și după câte suferințe am îndurat, vom învia. Dar pentru ce să înviem într-un mod supranatural, ridicol, neverosimil, stupid și incredibil vreodată ? Nu era mai simplu să nu murim și să fi trăit fără boli, suferințe, lacrimi și sânge vărsat câțiva ani în fericire și pace pe pământ ? Deci ce vreți să aplaudăm din reprezentația Lui Dumnezeu făcându-ne lumea de mântuială și de pagubă în care ne-a pus să trăim ? Dintr-o întâmplare istorică avem dreptul să ne exprimăm votul. Puteam foarte bine să ne naștem pe vremea fanarioților, unde stăpânea un despot grec sau altul căftănit de Poarta otomană și lingău al mantiei sultanului, și pe ulițele satului unul dintre arnăuții boierului să te plesnească cu biciul peste ochi numai pentru că i se părea că îl sfidezi când se anunța cu tobele că s-a mărit birul pentru hambarul boierului. Dar acele vremuri barbare când norodul nu putea să voteze au trecut. Multe bice pe spinare s-au primit și mult sânge a curs de-al lui 'nea Gheorghe sau 'nea Ion până ei s-au ridicat cu cămășile rupte în spinare de bice și au omorât tiranii apoi au instaurat democrația ca noi să sorbim tacticos cu paiul din ea stând picior peste picior. Noi cei de azi care profităm de roadele democrației, cum ar fi dreptul la demnitate, la asistență socială și medicală, dreptul la educație, atât a noastră cât și a copiilor, dreptul la vot și multe alte drepturi prevăzute în constituție, strâmbăm din nas când vedem cât de mari ne sunt impozitele, neînțelegând că străbunii noștri plăteau înzecit mai mult boierului și n-aveau nici unul din aceste drepturi, iar în societatea de azi, unii care n-au muncit o zi să plătească asigurări medicale și ceva la stat măcar pentru grănicerii care le păzesc țara și sărăcia, se burzuluiesc că a întârziat două minute ambulanța să-i ia la spital și țipă și fac scandal și panaramă de numa' numa' pe holurile secției de urgențe. Noi, cei care din mila Domnului n-am trăit o zi din ororile istorice ale trecutului, n-avem în fapt nici un merit moral la această acumulare valorică socială a păcii câștigată cu sângele țăranilor și străbunicilor noștri pe care plutește tacticos barca democrației, nesimțirii și siguranței noastre, și nu știu dacă merităm noi să ne lăfăim în această barcă a păcii și democrației când sunt atât de multe cârciumi sau biserici în care ne reculegem fiecare după preferință și atât de puține mausolee în care eroii, străbunicii noștri sunt îngropați în osuare la comun sau în cimitire care nu mai au nici cruci și cu buruienile cât casa...
3)
Nu știu cu ce tupeu și insolență merităm pacea și liniștea ei când nici măcar nu știm și nu ne interesează istoria, nu știm ce boier a fost sugrumat de țărani, nu știm ce haiduc dintre țărani a fost căsăpit de arnăuții boierului, nu știm când a fost războiul de independență și de jugul cărui imperiu ne-am eliberat, nu știm cum s-au chemat conducătorii neamului de mai înainte de Ceauşescu, nu știm decât să stăm pe Facebook, cu fundul la căldurică după ce l-am scos din apa caldă cu spumă din cadă, feriți de ororile istorice ale evului mediu în care străbunicii noștri care nu știm nici măcar nici cum îi chema, și-au vărsat sângele și lacrimile pe acest urgisit pământ, numai ca să avem noi acum tihna de-a sta crăciți pe fotoliu și a viziona clipuri electorale unde este promovat candidatul pe care-l iubim noi și pe care-l vom vota, dragul de el. Avem voie să votăm. Fiecare în parte, prin dreptul la vot facem parte și întărim ceea ce se numește puterea poporului, pentru ca prin vot să punem în fruntea comunității noastre nu neapărat candidatul care merită, ci cel care este votat de NOI. Ne îmbătăm cu apă chioară să credem că am rezolvat ceva votând. Votăm ceea ce ni se pare NOUĂ a fi bun. Or din aceleași motive vecinul nostru nu votează candidatul nostru care pentru el este cum nu se poate mai rău. Avem dreptul să ne mințim votând, avem dreptul să votăm cu picioarele apoi să regretăm amarnic ce am votat, avem dreptul să scuipăm pe ce am lins și să lingem pe ce am scuipat pentru că așa suntem noi, creația Lui Dumnezeu, cusuți de Dumnezeu cu ață albă, cu petice și cu ață de-mprumut, ca dovadă că și dreptul nostru la vot e o pălărie și o tichie de mărgăritar prea mare pentru capul nostru chel. Avem dreptul să votăm pușcăriași, avem dreptul să nu votăm pe nimeni, avem numai drepturi și foarte puține obligații față de acest pământ și această țară care ne ține pe suprafața ei și apele ei ne înghit scârnăviile, poienile ne țin răbdătoare gunoaiele și resturile de la grătare, iar trotuarele ne colectează peturile aruncate, cojile de semințe, mucii și flegmele. Așa suntem noi, vorba reclamei Mega Image. Dar suntem creația Lui Dumnezeu de care El este foarte mândru pentru că în definitiv toți suntem copiii Lui, nu ? Pentru toate acestea, preoții ne cer să-L slăvim pe Dumnezeu iar țara nu ne cere decât foarte puțin, două lucruri obligatorii : țara ne vrea în primul rând proști și să ne plătim impozitele care evident că ni se pare că-s prea mari ca să fie plătiți din ele grănicerii ce ne păzesc hotarele de invadatori și polițiștii ce fac rondul de noapte pe ulițele satului și ne păzesc de găinari și hoți de cai. Mulțumim Lui Dumnezeu că ne-a dat numai drepturi și ne-a făcut să trăim pe meleaguri unde e pace de șaptezeci de ani, iar aceasta zicem noi că e mâna Lui Dumnezeu, care prin lunga durată a acestei păci ne-a făcut să credem că chiar merităm această pace pe care o spurcăm totuși cu zăbăvnicia, lenea și sila noastră de tot și de toate... Mulțumim Lui Dumnezeu că nu suntem prizonieri de război, că nu suntem încărcați ca vitele și duși în lagărele de exterminare naziste ca să fim gazați și carbonizați așa cum au fost duși străbunicii noștri care nici măcar nu știm cum îi chemau. Mulțumim pentru câte avem voie și pentru câte nu avem voie ; căci nu putem avea voie chiar totul profitând de dulcile fructe ale democrației și păcii pentru care statul ne cere deocamdată doar bani și nu sânge cum străbunilor noștri li s-a cerut de atâtea ori și și nouă s-ar putea să ni se ceară când alt război va bate la ușile țării noastre atât de încercate de aceste triste experiențe cărora străbunii noștri le-au dat cu vârf și îndesat obolul de sânge. Mulțumim Lui Dumnezeu pentru pace dar trebuie să înțelegem că mulțumită ei nu putem avea voie chiar totul.
4)
Multe avem voie datorită păcii și democrației dar multe nu avem voie pe lumea asta. Dacă avem voie să votăm, avem voie doar atât : să votăm ; dar asta nu-nseamnă că votul nostru e important ; căci dacă era important votul nostru, dacă prin el se putea consacra și exprima adevărul, dreptatea maselor, voința lor suverană, mai mult ca sigur nu eram lăsați să votăm. Destinele popoarelor, ale societăților nu se construiesc democratic pe voința suverană a maselor exprimată prin dreptul la vot, ci prin voința ocultă a potentaților și oligarhilor omenirii adunați în tot felul de cluburi mai mult sau mai puțin militare și masonice care hotărăsc totul pe acest pământ : cine trăiește și cine moare, cine conduce și cine este condus, cine supune și domină și cine este supus și dominat. Talpa, poporul de rând care votează nu poate prin acest instrument așa zis democratic să-şi impună voința, să o facă suverană, precum au țipat străbunii noștri murind împușcați, cu acest slogan pe buze și precum scrie și la constituție căci în cele mai multe cazuri voința norodului, a prostimii nu coincide cu voința conducătorilor statului și a conducătorilor conducătorilor acestui stat, oculta mondială, mafia și oligarhia din culise care dictează ordinea socială, care dizolvă sau înființează state și granițe, care hotărăște cine trăiește și cine moare, ce state se înființează și care se șterg de pe fața pământului, cât trăiește și când trebuie să moară lumile și popoarele de foame sau mâncând mâncare perfid otrăvită după programul codex alimentarius de care mulți dintre voi nici măcar nu știați că există și nu știați că băgând în gură o bucată de pâine albă și proaspătă, ea are initium în ea, ca să vă otrăvească lent și să muriți lent și în masă, dragii mei, când și Hitler a vrut să murim tot în masă, dar brusc.
5)
Noi acum suntem liberi și avem dreptul să votăm. Votul popular este o mască liniștitoare a conștiinței sociale prin care omenirea este sedată cu acest tranchilizant ca să nu se vadă ce matrapazlâcuri se întâmplă în realitate din cauza și cu ocazia votării. Votând, norodul beneficiază formal de o fațadă de libertate de exprimare dar așa cum spunea Stalin : "Nu contează cine și ce votează, ci contează cine numără voturile". Având în vedere că votul nu a apărut dat de Dumnezeu de la Facerea Lumii, el este ceva nenatural, o sofisticare a evoluției sociale care prin puterea sa teoretică suverană hotărâtoare, irită căci poate aduce surprize catastrofale realității sociale sub fatalitatea și falsitatea devizei că puterea poporului este suverană și musai trebuie înscăunată prin exprimarea și exercitarea dreptului la vot. Să te ferească Dumnezeu de efectele adverse prin exercitarea și exprimarea dreptului la vot al vulgului, al tuturor proștilor a căror putere devine colosală, monstruoasă pentru că noi toți, om fi noi proști, dar suntem mulți și astfel devenim o monstruozitate periculoasă. Tocmai de aceea ne merităm soarta pe care ne-am creat-o și conducătorii pe care ni i-am ales. Atunci pentru ce mai plângem și înjurăm că nu ne este bine, când în afară de dictaturi consacrate și autocrații unde un tiran hotărăște destinul unei populații și al unui teritoriu, în democrații unde dreptul la vot este consacrat și garantat prin constituție, vulgul este responsabil de toată starea proastă a lucrurilor în acea societate, mulțumită tocmai exercitării democratice a dreptului la vot al celor majoritari care prin puterea lor electivă constituțională hotărăsc destinul unei națiuni prin înscăunarea unor personaje de cele mai multe ori venale și corupte...? Tocmai datorită acestui inconvenient, al riscului ca prin vot să se producă accidentul aducerii la putere a unor conducători neaveniți, în unele state, persoana cea mai înaltă în rang, președintele, este aleasă de către votul parlamentului. Nici așa nu este bine. Nimic nu este bine. Sătui de atâtea rateuri am vrea uneori salvarea prin dictatură dar atunci din nou istoria se va întoarce și ne va înghiți de vii, și mulți din noi, în special cei cu gura mare, vor muri din nou uciși nevinovați. Mulți ar dori să se întoarcă Vlad Țepeş dar puțini știu că nevestele plugarilor care se duceau la plug cu ițarii rupți în cur erau trase în țeapă iar șoarecii care erau prinși pe ogor erau și ei trași în niște țepe mai mici, că mâncau din grâul muncit cu atâta sudoare de țărani. Nu vom reuși să avem niciodată o societate mai bună și mai dreaptă în primul rând pentru că fiecare din noi nu suntem mai buni și mai drepți căci mai bun înseamnă, după cum spunea J.F. Kennedy, să nu te mai întrebi ce poate face societatea pentru tine, ci ce poți face tu pentru societate și să te aștepți să primești mai puțin decât dai pentru că nu poți face profit direct din bunătate ci doar profit moral scontat, adică să dai și haina de pe tine pe nimic cum a făcut doar Iisus ; iar mai drept înseamnă să ierți de șaptezeci de ori câte șapte dușmanului, lucru pe care iarăși l-a făcut doar Iisus, iar noi, cu toată dragostea, nu putem să fim ca Iisus, nu ne putem răbda dușmanii și criminalii noștri să se cațere pe cadavrele noastre, ei, dușmanii care pot fi iertați doar de Iisus după îndelungi rugăciuni de iertare ale mamelor lor iar noi să rămânem morți de mâna lor în fundul pământului. Această dreptate, chiar dacă divină, în care învingătorii flutură steagurile cu bocancii pe grumajii celor învinși, nouă nu ne place. Noi suntem cei ce-am luat această lume goală de-am ajuns să facem în ea crime și războaie, cazărmi și poligoane de instrucție militară și am construit totul pe niște pietre și ape lăsate de la Dumnezeu ce le-am găsit curate aici iar noi le-am umplut de sânge, ne-am uns cu sânge de oameni pașnici pe față, am băut apă din tigve de inamici și vrem să ne ducem în Rai când noi suntem cei ce-am distrus această lume și compromis pacea, crezând că Dumnezeul și valorile noastre sunt bune iar dumnezeul și valorile dușmanilor nu, omorându-ne cu cerbicie pe cei ce ni i-am făcut de dușmani și dușmanii omorându-ne pe noi, fiecare la rândul lui.
6)
Noi suntem cei care am făcut această lume defectă în care nimic nu merge sau merge prost, în care cad avioane din înaltul cerului și se fac praf cu tot cu noi și valizele noastre și în care suntem dați afară din case că n-avem bani să ne plătim căldura când în fundul pământului clocotește atâta lavă și în cele câteva mii de ani de civilizație încă n-am reușit să scoatem căldura și energia din pământ pentru a beneficia toți gratis de ea, cum era mai frumos, mai normal, mai omenește, mai dumnezeiește. Dumnezeu ? Stă acolo sus pe norii săi de vată și râde de noi și nu știu câte nenorociri, drame și catastrofe mai trebuie să ni se întâmple ca să vedem ceva atât de clar și anume că rasa umană nu e făcută de Dumnezeu, oricât ați încerca să protestați, pentru că dacă Dumnezeu a dat minte rasei umane să creeze ceva și au creat această lume în care avioanele așa cum sunt ele se prăbușesc, ori mașinile și șoselele în care murim în draci accidentați, înseamnă din două, una : Ori Dumnezeu și-a bătut joc de noi și de mintea noastră dându-ne infatuarea de-a crede că suntem deștepți și am inventat ceva măreț : avioanele, niște sicrie zburătoare sau mașinile, niște sicrie rulante, ori în lipsa tot mai evidentă a unui Dumnezeu, oamenii singuri, din mintea lor seacă și fără nici un Dumnezeu au inventat aceste sicrie care zboară numite avioane sau rulează numite mașini și în precara lor minte și imaginație, ca dovadă că nu e nimic divin în crearea noastră și a minții noastre, oamenii atât au putut izbuti, să facă avioanele de azi și mașinile care ne strivesc. Este incredibil cum ele, avioanele cad. Este incredibil cum niște iresponsabili le proiectează așa cum le proiectează, iar alți ageamii pun de le construiesc, iar alți nenorociți la urmă semnează pentru ele și ne invită la bord să plecăm în Canare în concediu, adică în iad. E la mintea cocoșului că atâta timp cât avioanele au motoarele sub aripi și la o adică nu pot ateriza pe apă ca niște bărci pentru că se opun motoarele care opun rezistență apei și dezintegrează avionul la contactul cu apa, cei ce au inventat avioanele așa și se cred mari, geniali și deștepți, ar trebui decapitați pentru că sunt părtași la niște crime potențiale și atât de verosimile, dar nu sunt decapitați inventatorii și constructorii avioanelor și autoturismelor, ei chiar sunt premiați de oculta mondială pentru că prin invențiile lor reușesc să împuțineze curat omenirea, prin atâtea accidente, pe cale naturală. E destul câte cazuri de avioane prăbușite am văzut. E destul câte accidente de mașină se întâmplă. Nu e decât o chestiune de statistică : se mai împuținează oamenii pe calea naturală numită ghinion, că și-aşa sunt prea mulți ; de unde atâta apă și săpun să spele și atâta mâncare să hrănească pe toți și atâta apă în care să-şi deșerte toți rahatul la veceu ? E destul câți oameni mor din picioare și cu zile, e destul câți hoți rămân neprinşi și câți nevinovați stau în închisoare degeaba. E destul câtă moarte triumfă în lumea Lui Dumnezeu și câtă viață se pierde cu zile. Despre asta cântă Dumnezeu în cântecul "Facerea Lumii" pe care-l interpretează emoționat în fața noastră ? Se putea inventa o lume perfectă. Se putea inventa un avion perfect. Se puteau inventa autoturisme și autostrăzi în care nici să te sinucizi să nu poți. În materie de progres, aeronautică, autoturisme, autostrăzi și totul încă suntem în spiritul înapoiat din antichitate, cu tot internetul nostru plin de ode religioase și apologii ale lumii celeilalte, declarată mai bună și mai dreaptă decât asta. De fapt trăim nu într-o facere de lume prezentată ca lucrare serioasă în Cartea Sfântă ci trăim direct în iad. Aceasta este Facerea Lumii ? N-am fost noi alungați din Rai de Dumnezeu în această lume terestră făcută de El, lume care este un iad "curat" nemaiavând nevoie de altul ? Și Dumnezeu este atât de mândru că ne-a creat și ne-a pus aici în iad și cântă atât de frumos cântecul Lui la concursul "Vocea Universului" dar nici un scaun nu se-ntoarce și se miră de ce...! Peste vreo două mii de ani nici un avion nu va mai cădea. Atunci se va proiecta și munci cu responsabilitate. Dumnezeu abia atunci va face retușuri la Opera Sa și va repara oamenii și obiceiurile lor, îi va dota cu minte creatoare și pașnică și nu avidă să construiască arme sofisticate cu care să-şi apere fiecare dumnezeul și credința, și îi va dota cu suflete umane care nu se vor mai machia toată ziua pregătindu-se pentru lumea cealaltă ci mai curând și cu temei să-şi dea motivare și curaj să se pregătească sufletele noastre pentru lumea asta vie și concretă. Peste vreo două mii de ani nu va mai fi relaxare la locul de muncă, nu vor mai fi week-end-uri, nu vor mai fi o mie de sărbători pe an în care lenea noastră să putem uza de ea la maxim în zilele de sărbătoare. De asta cad avioane, că nu sunt proiectate și construite bine. De asta cad case, din același motiv. De asta o ducem rău și n-avem bani : din cauza lenei și zăbăvniciei noastre și pregătirii noastre pentru lumea cealaltă și nu pentru lumea asta. Aş vrea să muncesc la o fabrică de avioane reciclată ; să fiu inginer și să mi se dea să construiesc mașina timpului. Sunt sigur că aș construi-o. Aş adormi cu capul pe biroul de proiectare și văzând că muncitorii dorm sau joacă bâza aș da singur cu ciocanul în fiare până mi-ar țâşni sângele din degete. Aș da totul pentru încrederea de a mi se da pe mână un proiect măreț. De ce nu merge nimic în această țară ? Ne lipsesc proiectele mărețe și mai ales oamenii care să le conceapă și să creadă în ele, ne lipsește voința de-a consuma și dedica o viață pentru o idee umană, pașnică, bună, măreață, ne lipsește spiritul de sacrificiu și curajul de-a uza de cele 90% procente din creier pe care nu le utilizăm, preferând să ne relaxăm, să jucăm table și macao, să ne dedicăm mintea și imaginația ca să ne închinăm și rugăm pentru lumea cealaltă iar lumea asta o lăsăm vraiște căci și-aşa, cum zicem noi, nu luăm nimic cu noi în Cer. Îmi pare rău pentru mine și pentru noi toți, că suntem niște impostori crezând în acest slogan demobilizator care ne poartă sufletele și ochii în Cer ; îmi pare rău că acolo unde-am fost puși am dat liber și concediu minții și inimii noastre zicând că nu se merită să ne cheltuim cei doi neuroni pe care-i mai avem pentru a pune patimă și cheltui minte pentru ceva pământesc care am fost învățați că e deșertăciune și vânare de vânt. S-a investit prea multă patimă, ambiție și ură pentru triumful lucrurilor malefice. Îmi pare rău pentru omenire că și-a risipit șansa vieții de a-şi face o viață bună pe pământ ; toți își proiectează acea viață bună în Cer înțelegând prin ea tot lenea și huzurul pe care l-au dorit pe pământ toată viața. Dar o viață bună pe pământ este imposibilă fără oameni buni. Toți spunem că suntem buni. Dar
avem cel puțin o cunoștință, o rudă sau două care se ocupă de locomotive care se strică sau de avioane care cad ori care dau ordin să se facă pâine cu initium ca să fim exterminați prin programul de exterminare codex alimentarius. Să ne fie rușine la toți ! Căci Dumnezeu și-a bătut joc de mintea noastră când ne-a dat-o. Pentru orice nu ne iese zicem că ne sabotează diavolul uitând că diavolii suntem noi iar iadul e lumea noastră creată de Dumnezeu. Și criminalii care proiectează și construiesc avioane zic că au avut ghinion, nu că au fost ei idioți. Iar Dumnezeu stă departe în Cer la un miliard de ani lumină de noi și pentru toate catastrofele noastre râde de noi cu lacrimi zicând că ne-a dat minte și nu-nțelege cum nu am putut proiecta un lucru atât de simplu, să nu mai cadă avioane, să nu mai cadă bombe, să nu mai cadă dinți și măsele în dureri groaznice, să nu mai cadă meteoriți și asteroizi pe capul nostru, să nu ne mai risipim votul ca să ne alegem conducători care să ne umple țara de hoți, să ne-o fure iar pe noi să ne omoare lent prin programul de exterminare alimentară neonazist numit codex alimentarius. De fapt totul e o problemă divină. Avem în Cer Dumnezeul pe care-L merităm, iar pe pământ, conducătorii pe care îi merităm și pe care ni i-am ales noi. Dacă Dumnezeu ne-a făcut așa răi, ageamii și zăbavnici cum ne-a făcut, zicând că a făcut o mare scofală numită Facerea Lumii unde criminali și victime la un loc își dau cu rândul în cap, n-are decât să se spele Creatorul nostru pe cap cu noi și neputințele noastre și să închidă odată această afacere proastă a universului și a tuturor timpurilor numită Facerea Lumii pentru că este o mare țeapă și nici un demiurg nu poate fi mândru de asemenea tărășenie. Acum înțelegeți de ce nici un scaun nu se va întoarce când Dumnezeu cantautorul își va interpreta propria operă numită Facerea Lumii, la concursul "Vocea Universului". Fiecare din noi ar vrea să se întoarcă, să-L aplaude pe Dumnezeu, să salveze reputația divină pentru ca Dumnezeu să nu plângă întorcandu-se în culise fără nici un vot. Surpriză ! Dumnezeu este iubit și salvat de toți chiar făcând o lume plină de orori și sânge căci Dumnezeu nu este pentru lumea asta ci pentru lumea cealaltă : acesta este tot secretul pe care voi nu-l știați amestecând borcanele fiind bolnavi mortal de boala lumii celeilalte...!
