Somnoroase Pasarele

       A dormi, o inselatorie pe fata. A muri, lovitura ei de gratie.

 Daca iti da Dumnezeu 75 de ani de trait, din ei 25 trebuie sa dormi. Si dormi, pentru ca asa e datul, nu-ti rezista creierul fara sa ia zilnic o pauza, asa a hotarat Dumnezeu, noaptea sa dormim, ziua sa traim. Intre a dormi si a trai exista o diferenta dupa cat se pare. Nu stiu altii cum simt, dar mie imi place sa cred ca traiesc cand sunt constient, cand simturile-mi sunt active, cand pot dispune de mine, cand pot vedea, gandi, rade sau plange si nu in vis ci de-adevaratelea, cand pot zburda si alerga ca un vitel in abator, ca un purcel fericit in cotet, primindu-si in fiecare dimineata ceaunul cu laturi de la stapan... Ce bun e stapanul, imi da zoaie, nu ma lasa sa-mi ghioraie matele, eu sunt un Prikoke fericit, purcelul descris in "Planeta Moldova", (cautati pe youtube)... Ce bun e Dumnezeu, imi da painea cea de toate zilele si ma lasa sa traiesc 75 de ani, din care sa dorm 25, un somn odihnitor, necesar, fara de care nu se putea. Insusi Dumnezeu s-a odihnit in ziua a 7-a, probabil a si dormit, desi in Atotputernicia Sa odihna e pur si simplu un nonsens. Oricum, noi oamenii fiind facuti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, ne odihnim si noi duminica si dormim si noi in fiecare zi... Nu-i vorba, traiesti si cand dormi, dar cu lumina stinsa, in letargie, un cadavru viu, un gadget care functioneaza interconectat la softul Lui Dumnezeu, inconstient, automat, prin cablul USB al puterii dumnezeiesti, inima bate, unele organe functioneaza in avarie asigurand suportul vital pentru suflet care dupa cum i-e obiceiul se duce in somn pe coclauri sa viseze prin Rai. Ramase singure in somn, constiinta si corpul sunt trase pe dreapta, cu heblul si frana de mana trase, ele nu sunt atat de importante in planurile Lui Dumnezeu cu omul, constiinta noastra, visurile noastre, ochiul nostru deschis in miez de noapte si intrebarile noastre fara raspuns sunt alergice pentru Dumnezeu, de aceea ni le repudiaza, ne lasa sa ne facem de cap cu mofturile noastre dar nu da click pe salvarea lor. Tot ce traim ziua, ganduri, idei, sentimente, in somn se sterge implacabil. Vorbim, visam si gandim de-a surda, in van. Doar in transcendent suntem bagati in seama, in realul vietii suntem ignorati, daca nu chiar dispretuiti visceral de Dumnezeu. Caci doar exhibitionismul sufletului are trecere in ochii Domnului, atat prin somn, cand sufletul mai da cate-o raita fraudulos prin Rai, cat si in moarte, cand sufletul isi ia talpasita definitiv din noi si tradator o sterge la Domnul in Rai in bratele Lui parintesti deschise si primitoare si in protestele tale inutile cand il declari tot inutil parasire de domociliu. De escapadele sufletului in somn si in moarte noi nu suntem raspunzatori. Stam linistiti si dormim in fiecare zi pierzand 25 de ani din viata dupa voia Lui Dumnezeu, fara de-a putea alege liberi daca ne convenea si noua aceasta spoliere a resurselor vietii noastre de 25 de ani de somn in letargia simturilor noastre sedate, o inselatorie pe fata, asumata stoic, o avanpremiera superuzitata a mortii, un furt, un impozit care ni se ia cu japca din zilele vietuirii noastre dupa care ni se da si lovitura de gratie intr-o zi si experimentand atata somn, copilul mortii, intr-o zi murim definitiv cum ni s-a promis si toata identitatea vietii si simtamintelor noastre din sarmana viata se arunca inexorabil si inexplicabil la gunoi fara nici cel mai mic regret de catre Dumnezeu. Ramane doar sufletul pe scena, singur in fata Lui Dumnezeu, evoluand cum poate el mai bine, etalandu-si talentul timid ca la "Romanii au talent". Dac-as face parte din juriul care trebuie sa voteze reprezentatia in Rai a sufletului meu dezertor din mine, nu i-as da nici un vot din dispret pentru tradarea ce-mi va face divortand fara regrete  intr-o zi de trupul meu batran si bolnav. Urasc somnul cu toata fiinta mea, aceasta limitare biologica fortata si nefericita a fiintei mele. Pentru mine a dormi e  obositor, e inutil si frustrant cand toata fiinta-mi se simte jignita de acest tratament segregationist fata de toate entitatile teoretic superioare din univers. Aveam impresia ca fiind facut om, cu blazonul de fiinta inteligenta a universului si privilegiata de Dumnezeu cu duh de superioritate ca trebuie sa mi se rezerve o soarta de exceptie in uzul existentei mele potrivit sorgintei mele de manufactura divina. Constat ca prin somn apoi moarte sunt tras pe dreapta si limitat nemeritat ca o locomotiva de inalta tehnologie care n-are linii de mare viteza pe care sa ruleze, care trage dupa ea un singur vagon gol, oprind in fiecare halta a nimicniciei vietii si care merge numai ziua, caci noaptea trebuie sa intru la depou si sa dorm, in protestul motoarelor care erau pregatite sufleteste sa functioneze exuberant 24 ore din 24. De ce ne-a pus in noi Dumnezeu motoare sofisticate dar ne-a facut locomotive de muzeu cu iarba si copaci crescuti printre sine...? Sa nu fi avut Dumnezeu incredere in noi de ne-a croit o soarta atat de precara cand semnele de fiinte inteligente erau atat de bune si programele si planurile Lui Dumnezeu cu noi se anuntau in idee atat de extraordinar de marete...? Oare ca oameni creati cu atata osardie, inspiratie si optimism de Dumezeu n-am avut nici o valoare de nadejde in economia Creatiunii Divine incat suntem obligati de destinul crud si prozaic sa fim orfanii de serviciu ai Lui Dumnezeu si sa ne asumam  toate vulnerabilitatile si tragismul pe care specia noastra inteligenta basca de faptul ca nu le-a meritat dar le-a simtit acute in intreaga fiinta pana la drojdia presentimentului inutilitatii insurmontabile pe suprafata acestui pamant...? Neavand nici o sansa de excelenta in aceasta viata, ne consolam sa ramanem vagabonzi la suprafata ei si sa traim din cersirea milei divine la tot pasul nutrind umila speranta a trei farame de mantuire in jurul carora ne construim intreaga viata in acest meschin si sarman deziderat care nu are nimic demn si nimic scrupulos frizand un egoism marunt si rusinos. De ce a pus in mine Dumnezeu impresia excelentei intr-un cadru atat de incorsetat...? Imi este rusine de statutul meu de homo sapiens cand am o inima la fel de putrezibila cu a oricarui alt mamifer fiindu-mi rusine si jena sa am aceleasi simptome, nevoi similare intregului regn animal de la salbaticiuni pana la cea mai domestica gaina de avicola. Privind la bicisnicu-mi statut de fiinta inteligenta numai cu numele imi este rusine ca am fost facut om. Si ca trebuie sa dorm ca pasarile, apoi sa mor ca ele, cu o tinichea legata de aripi, cu imposibilul gand ca am fost facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, cu regretul inutil ca nu pot sa-mi intind aripile printre colivie si sa zbor cu nadejde catre un Dumnezeu al dreptatii fara cusur... Fericite pasarelele zugravite de Eminescu, de o mie de ori mai castigate si norocite decat mine...! :

"Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,
Pe când codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina -
Dormi în pace!

Trece lebada pe ape
Între trestii sa se culce -
Fie-ti îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie
Se ridica mândra luna,
Totu-i vis si armonie -
Noapte buna!"


 De aceea, si eu nu pot decat sa urez oamenilor si mie insumi de fapt, somn usor, un Paste fericit si sa ne fie tarana usoara, in protestul (teoretic) al unui Creator care nu se va sinchisi niciodata ca-i ironizez creatura ce-si merita si somnul adanc si odihnitor si moartea aducatoare de vesnica odihna... Paste fericit, oameni buni, si ne vedem in Rai...!
http://www.youtube.com/watch?v=aerj4qXPHJc&list=FLcoeibrdaDHwB6b3U2YPJSg
http://www.youtube.com/watch?v=tukTX3ijVOk&list=FLcoeibrdaDHwB6b3U2YPJSg