Dac-as fi Dumnezeu pentru o zi...

Ce frumos sa te simti atat de tanar, la 50 de ani...! Eu am atata treaba la varsta asta, nu zic ca peste 4, 5 ani o sa ies la pensie de la condusul trenurilor ca astia nu-ti dau voie mai mult, zic ca ti-ajunge o viata de hurducatura pe liniile facute pe vremea lui Ceausescu... Cand o sa ies la pensie o sa am atata timp si o sa ma angajez; am gasit la fortele de munca un post de Dumnezeu pentru o zi... Nu conteaza, se plateste regeste, chiar si pentru o zi. Caci trebuie sa-I tina locul cineva cand Dumnezeu va pleca la Consfatuirea din cealalta galaxie, Andromeda, in legatura cu soarta fiintelor vii din Univers. S-ar parea ca ne-asteapta o soarta mai buna, ca muritorii s-au pus de razmerita prin Univers si Zeii s-au gandit putin sa ne schimbe soarta amara de 7000 de ani de cand Domnul s-a murdarit pe maini si a suflat duh de viata peste un bot de glod din pustiul drumurilor de tara... Cand va fi Dumnezeu plecat, vreau si eu sa vad, cum o fi sa fii Dumnezeu pentru o zi...! N-as face multe ca n-as avea timp, va dati seama... As lua asa la intamplare si as desfiinta inmormantarile... Gata cu panarama asta scarboasta... Gata cu mortul cazut pe capul rudelor disperate... Mortul va fi inmormantat de Dumnezeu, va fi catapultat in spatiul interstelar unde este atata loc, ca sa nu mai trebuiasca sa stai 3 zile teapan vara in caldurile de foc in sicriu, lucru inutil si scarbos de altminteri, si sa nu te mai bage viermilor in pamant, o soarta mult mai simpatica fiind sa plutesti, mort si inmormantat cu manuta lui Dumnezeu, in deriva printre astre prin Univers, teapan si inghetat. Si apoi daca mi-ar mai ramane timp pana sa vina Dumnezeu, as invia putin pe Iuliu Maniu si pe toti cei ucisi in inchisorile politice, sa stea putin de vorba la o bere cu tortionarii lor, sa vedem ce si-or spune. Nu cred ca va ramane nici un tortionar fara sa i se arunce halba de bere in fata si-un scuipat drept in gura cum faceau ei punandu-i pe detinuti sa se scuipe in gura unul pe altul si sa se loveasca peste obraz cu pumnii, cu bata... Toate astea s-au intamplat pe timpul Guvernarii Savaot, ca asa am inteles ca-L cheama pe Domnul. Chiar sa nu fi clipit un pic Dumnezeu din Jiltul sau, picior peste picior, servindu-Si Dulceata de trandafiri cu paharul brumat de apa de izvor, vazand ororile ce le-ar fi putut opri cu un singur click...? Daca n-a facut-o as incerca s-o fac eu, retroactiv, sa vad ce-as putea repara si indrepta dac-as fi Dumnezeu pentru o zi...

Leac pentru tandrete

Daca m-as intalni cu o fiinta omeneasca singura, trista, uitata, neiubita de nimeni, i-as spune : Am leac pentru tine... Pentru nefericirea ta, pentru indreptarea amarului tau, pentru tandretea ta, iti dau o sarutare de indragostit. Dar nu una de aceea normala, ci una ca acelea in care iti zdrobesti buzele, iti lovesti dintii, transpiri, ametesti, uiti cum te cheama, uiti teoriile savante in care erai experta si treci deodata o punte si te vezi dincolo intr-o poiana de padure, poiana indragostitilor fara varsta. Dupa aia, nu stiu... acolo oamenii nu mai au minte. Si-o pierd. Traiesc o voluptate, traiesc un amor, singurul de care au avut parte in viata lor, apoi se trezesc, transpirati, obositi, cu hainele sifonate, isi rad in barba de ce vartej de minune a putut sa li se intample la varsta asta, si se aranjeaza un pic, iau autobuzul si pleaca acasa parca relaxati, parca obositi, nici ei nu stiu, dar parca fericiti. "Daca sunt oameni fericiti pe acest pamant, pentru ce nu urla, pentru ce nu apar in strada sa-si strige bucuria in tipete nebune si neincetate ? De unde atata discretie si atata rezerva ?" Stiu de unde... De la legile fizicii care si-au bagat coada si in tandrete, si in amor. Fericirea lor se traieste in surdina, discret, cu usile incuiate. De asta iti spun... Iti propun un sarut virtual, mai apasat si ametitor decat unul adevarat. Si mai de neuitat. Caci se poate. E un fel de terapie si medicament homeopatic ce nici nu stiai ca exista si nu are efecte adverse. Iti propun un sarut total de tandrete. Dar sa inchizi usa, sa tragi draperiile, sa inchizi telefoane, tot. Sa-ti rupi buletinul, sa-l arunci la gunoi, las' ca-ti scoti altul de la politie... Numai cardul sa-l lasi teafar. Si inima. Si ochii care au ramas la fel ca la 20 de ani, aceeasi cautatura, de asta multi recunoscandu-ne dupa ochi. Iata am raspuns tandretii si tristetii tale. Cu o terapie prin tandrete pe care o stiu numai eu...