147) UN DUMNEZEU CUM NU AȚI MAI VĂZUT

147) UN DUMNEZEU CUM NU AȚI MAI VĂZUT           

                     

  1) De când n-ai mai văzut un film la care să râzi sau să plângi și să ieși roșu ca racul de atâta emoție și suspans, plăcere și satisfacție după două ore de vizionare în care uiți cu totul de tine și de tot, pierdut de contemplație în povestea magică a filmului ? La un moment dat te plictisești de toate filmele, ai vrea să vezi un film răvășitor, la care să rămâi cu gura căscată, la care să plângi ca în filmele indiene de atâta emoție și sublim, un film care să te schimbe în bine și să te zdruncine din toate încheieturile alinând în tine  mâhniri și gânduri rele. Dacă aș fi scriitor, scenarist, regizor aș face un astfel de film iar acesta să fie filmul cu Dumnezeu care va face Raiul pe pământ, cu mânecile suflecate și arătându-ne cum se face, uite-aşa : Bum ! Bum !, dând din târnăcop. De ce n-ați crede că-L putem vedea pe Dumnezeu în film, chiar așa măcar personificat de un actor celebru ?, păcat că cei mai mulți dintre cei clasici au murit și nici un cineast celebru nu a atribuit un astfel de rol extraordinar unui actor de aur și de Oscar. Filmul ar fi putut arăta nu atât treburile Lui Dumnezeu din Cer ci hotărârea Lui de a veni în sfârșit pe pământul nostru pustiit de nedreptate ca să ne arate cum se face o lume frumoasă, cum se repară, cum din iadul care a ajuns lumea noastră poate Dumnezeu realmente face un Rai pe pământ și cum începe acest Rai terestru să facă concurență Raiului și lumii frumoase din Cer care va păli și se va usca părăsit pe lângă ce va face Dumnezeu pe pământ totuși într-o zi odată. Din cauza asta bineînțeles e de așteptat că Raiul din Cer se va desființa intrând în faliment când Dumnezeu va face după cum e și normal,  Raiul pe pământ, ca să folosească viilor, nu în Cer ca să folosească morților goliți de simțuri și nevoi. Și va fi interesant acest film unde noi ne vom așeza confortabil pe scaunele de la cinema, cu punga de floricele în mână, ne vom pune ochelarii 3D și îl vom vedea în acțiune pe Creatorul universului cum își suflecă mânecile și se pune pe treabă și creativitate să demoleze Raiul din Cer și se apucă să-l facă și reconstruiască în sfârșit pe pământ, când va face în sfârșit o lume într-adevăr mai bună și remarcabilă în care vă veți lua adio de la hoți și pungași, de la criminali, violatori și tot felul de bestii umane, de la nedreptăți care v-au scos păr alb și v-au supărat și împilat în viața asta vreodată. 

  2) Iată cum filmul începe cu un bărbat, eroul principal Dumnezeu, cu părul grizonat, la a treia tinerețe, îmbrăcat nu în mantii antice și vetuste ci în haine din epoca noastră, în blugi poate rupți și cămașă tip cowboy, cu brațele puternice și lucrate gen Arnold, îmbrăcat fără fason, ca noi toți, dar impozant și cu șarmul unui monstru sacru al actoriei cum ar fi de exemplu un Anthony Quinn care îl va interpreta pe Dumnezeu cum dă cu târnăcopul într-o margine de drum din România. De ce în România ? Simplu, Dumnezeu va rupe pisica, va da primele lovituri de târnăcop, ca temelie de început a constituirii unei autostrăzi sau cale ferată de mare viteză pe care cu scuzele de rigoare, este incredibil, în România poreclită Grădina Maicii Domnului doar Dumnezeu mai poate reuși să-i dea start și să facă, atât autostrăzile, căile ferate de mare viteză cât și orice modernizare, e exclus ca românii să poată reuși asta prin efort și hotărâre proprie, să-și scoată țara din groapă. Și atunci tu, omul simplu care ești vei avea un rol în film. Și conform acestui rol vei lua exemplul Lui Dumnezeu și vei veni lângă El cu un târnăcop să-L ajuți la muncă și-i vei spune : 

  - Ăăă... Permiteți Doamne să mă alătur și eu în ajutor, să dau cu târnăcopul acolo unde e greu, să dau să mă răzbun pe zăbăvnicie, pe  nedreptate, pe răutate, să sară scântei din piatră și să mă răcoresc... ?

  - Poftim de te alătură fiule, de fapt nu dibăcia de a lucra vă lipsește ci hotărârea și exemplul neprecupețirii, imboldul și dăruirea care vine de la Mine fără de care precum se vede nimic nu vă iese pe pământ și în viață. 

  3) După scena aceasta de început în care rulează genericul filmului, filmul continuă cu sala de Judecată unde Dumnezeu ascultă în încheierea procesului, ultimul cuvânt al tău. Da, al tău ! Dumnezeu îți va da dreptul la un ultim cuvânt în mărinimia Lui. De ce te miri ? Chiar tu vei juca în film. Și Dumnezeu te va asculta ca un părinte pe copilul bolnav care din cauza adrenalinei vorbește repede și precipitat de boală și febră. Și vei fi în boxa acuzaților căci nu urmează să fii și tu judecat de Dumnezeu ? Și nu te bucuri că-ți va da Dumnezeu șansa unui ultim cuvânt și unei ultime votci și țigări înainte de condamnarea la iad ? Iată, din prietenie pentru tine am tras în scenariu cuvântul tău și vreau să-ți cer părerea să-mi spui dacă e bun sau nu acest ultim cuvânt pe care ți-l va permite Dumnezeu. Să fiu avocatul tău aș vrea, să fiu scenaristul  care îți va scrie rolul pentru tine în acest film, rolul de condamnat care se apără de acuzațiile pentru păcatele comise, pentru că ești păcătos și crezi tu că  Dumnezeu te va băga în iad pentru ele, dar te va asculta. Ori aștepți altceva la păcatele de care știi că ești plin și Dumnezeu după cum se știe nu se joacă cu judecata și pedepsele păcătoșilor ? Este dumnezeul pe care îl știi tu, cel de care se spune că are un bici la spate numit biciul lui Dumnezeu și o stare agitată și neverosimilă a unui demiurg numită mânie, "să nu mâniem pe Dumnezeu", știți vorba aia, dar nu știți un lucru, Dumnezeu este înțelepciune și asta înseamnă că El se mânie nu când vor, cred și  statuează oamenii în lista păcatelor ci doar în cazurile grave când are de-a face cu criminali, bandiți, escroci, violatori etc. Or majoritatea dintre noi suntem cuminți din punctul ăsta de vedere ori Dumnezeu nu se deranjează să se supere pe noi, să ne impună teamă că ne-ar putea trăsni deși uneori fiecare simte că-l trăsnește ceva. Dar nu e Dumnezeul despre care se știe. Eu în acest film îți voi arăta un alt Dumnezeu care culmea, dacă n-ai fost criminal, dacă n-ai fost bandit, violator de copii și escroc nu te va arunca în iad, dar așteaptă să vezi această poveste pentru că merită, vei vedea un Dumnezeu așa cum nu ai mai văzut. 

  4) Iată cum continuă filmul, cum ești tu în lanțuri, scoțând boneta vărgată de deținut înaintea Lui Dumnezeu și a curții lui cu juri, formată numai din somități, părinți cucernici : Părintele Arsenie Boca, Părintele Cleopa, Pomohaci, Constantin Necula, Calistrat, Plămădeală etc, privind spre ei insolent și încrezător că ai norocul să te asculte   Dumnezeu, vei cuteza să-i zici acest ultim cuvânt îngăduit. Și Dumnezeu te va asculta, privindu-te mirat pe deasupra ochelarilor că chiar ai îndrăznit să ridici glasul în sala Înfricoșătoarei Judecăți când nu s-a mai pomenit așa ceva și vei zice :

  - Din lut ne-ai făcut Doamne, din milă și iubire părintească și iată pentru ce mi-e imposibil să cred în anatema păcatului și a rugăciunii de iertare, a rugăciunii de miluire și a fricii nejustificate și iraționale de Bunul și părintescul Dumnezeu când Tu Doamne nu ești decât un părinte care ești mai ceva ca un părinte de mămos și tătos cu copiii lui îndeobște orice-ar fi... Când ai definit păcatele și stabilit pedepsele nu știu ce fel ai judecat Doamne, dar ai amestecat criminalii, violatorii, hoții și tâlharii cu cei ce doar nu cred în Tine și care n-au omorât o muscă dar le-ai spus la toți păcătoși lărgind prea sever lista păcatelor de moarte sau sau strigătoare la cer,  amestecându-i și făcându-i colegi de schingiuire în același iad, cu gâtul pe aceiași butuci unde li se taie capul la toți pentru păcatul necredinței și al luării numelui Lui Dumnezeu în deșert. Capuri tăiate căzând în coșuri de răchită, laolaltă capuri de criminali odioși, cu cei pașnici dar care nu s-au închinat sau n-au ținut post sau au scăpat un pârț în biserică sau unor femei că au uitat că au ciclu și au intrat în biserică, fără să aibă o broboadă pe cap. Iată, toți acești păcătoși merită iadul conform canoanelor și normelor religioase și dacă rămâne la alegerea Ta dacă merită să-i ierți, îi ierți. Dacă nu, dacă femeile cu ciclu întră în biserică, dacă nu jură credință și supunere bărbatului ca să-i fie el cap fiecărei femei cum Iisus este cap bisericii, atunci că știu sau nu de norma bisericească încălcată, dacă nu se pocăiesc, merită să le cadă capetele, merită să înfunde iadul și Tu Doamne ești de acord, ești foarte mulțumit de această soluție de aruncare în iad. Ce este această sinistră realitate a iadului ? Aceasta este o injustiție cu atât mai sinistră cu cât este divină căci nu poți tortura și prigoni, înjosi și umilí egal în același iad pe cineva care a dat în cap semenilor și a omorât cu cruzime și plăcere, și să-l faci coleg de celulă în iad cu altul care nu simte că are motive să Te iubească Doamne și să creadă apriori și sec în Tine când Tu amâni dreptatea pe pământ doar pentru lumea cealaltă și când ai dictat pentru această amânare criminală că este o obligație să Te iubească toată creatura de-acolo din neantul dubios al discreției și minciunii de unde n-ai ieșit niciodată la lumină nu neapărat să te arăți, dar măcar nearătându-Te, să purcezi totuși a face Raiul, îndreptarea, fericirea și pacea PE PĂMÂNT grabnic  unde este NEVOIE, iar Raiul din Cer să-L falimentezi căci e inutil, tardiv și imoral. 

  5) Doamne, dacă ar trebui să ne fie frică de ceva, nu de chinurile iadului ar trebui să ne temem, căci ele n-au nici un înțeles în condițiile în care iubirea Ta pentru oameni este mâncată până în măduvă de capriciul îndoielii că nu ai cum să fii divin și să exiști și să ceri credință și supunere creaturilor aruncând în același iad criminalii, violatorii, tâlharii și hoții și pe cei ce nu te urăsc dar nu te înțeleg și nu te înțeleg pentru că nu te-ai îngrijit să Te explici în coordonate raționale, nu în dogme pedante religioase artificiale, supranaturale și inutile. Adică Doamne, puteai foarte ușor să-ți faci utilă mult mai instantaneu prezența și autoritatea pe pământ prin a fi direct, aici și acum, să fii în arenele colosseumurilor unde ne luptăm noi, precum împăratul Commodus al Romei antice lua rolul de gladiator și se lupta el însuși cu gladiatorii chiar dacă o făcea infam căci le dădea săbii tocite. Dar tu Doamne fiind rege al regilor și împărat peste toți împărații lumii mai buni sau mai răi, Tu puteai să fii drept în arenele noastre și să ne stârpești direct tâlharii până nu ne vatămă și-și fac păcat cu noi că le-ai dat liber arbitru să facă ce vor. Adică puteai Doamne să fii  judecătorul împăciuitor odată pentru totdeauna al tuturor, să rupi pisica și să dai tuturor pace aici și acum, să fii etalonul evidenței, al clarității, al dreptății, păcii și înțelegerii între oameni aici și acum NEAPĂRAT, să aperi făptura nevinovată, lucrul mâinilor Tale de urgii aici și acum, să scoți din talazuri  copiii luați de viituri și să-i aduci înapoi părinților aici și acum și să nu-i revendici lui Iisus pe lumea cealaltă după doleanța Sa când spune "Lăsați copiii să vină la Mine !" Ok, să vină, dar nu după ce sunt luați de ape și nu după ce sunt violați, tăiați și băgați în saci. Dacă faci îndreptările astea Doamne grabnic aici și acum, după aceasta putem vorbi și admite și povestea lumii celeilalte. Dar când aici și acum e un măcel care nu se mai termină, iar Tu cu sfinții Tăi din Rai mai stai o clipă acolo impasibil și insensibil gândind că ai vreo treabă mai importantă, mâncând dulceață de trandafiri și bând apă rece de izvor paradisiac iar noi stăm cu telefoanele în mână tremurând chemând ambulanța care face pană sau se ciocnește cu un șofer tâmpit care nu i-a acordat prioritate și Tu Doamne Îți pileşti unghiile iar sfinții din Cer îți fac răcoare cu frunze de palmier și la ceas regulat îți pupă mantia și Tu tânjești după reverențele lor dar nu cobori grabnic pe pământ în arena leilor să risipești nedreptatea din rădăcină unde ea apare, și nu faci odată pentru totdeauna Raiul exclusiv pe pământ unde este necesar și ar avea o logică și rațiune să existe, când nu faci toate acestea Doamne, nu de pedeapsa Ta ar trebui să ne temem și nu de iadul inutil din Cer ci de iubirea Ta să ne temem, căci e o iubire a unui personaj imposibil logic la câtă măreție implică numele Tău, care ești declarat atât de măreț, sfânt și atotputernic, în schimb dezabuzați vedem cât de capricios, machiavelic, inuman, irațional, inevident, neclar, dubios și nepermis de absent ești ca medic șef decan suprem în sala de urgențe a acestei lumi, un spital fără doctori în care în glumă și în joacă ne-ai pus să trăim și ne ceri să ne operăm singuri, să Te iubim și să Te înțelegem...! 

  6) Ce să mai înțelegem Doamne din entitatea Ta omniprezentă, omniscientă și omnipotentă veghind din Cer cu toate camerele de supraveghere din toată lumea peste câmpurile de războaie fumegând ? Și  văzând prin aceste camere, cu camere ori cu ochiul Tău de la spate Tu știm sigur că iei la cunoștință în tăcerea ta insondabilă de victimele de război, de eroii fără nume, le vezi cu ochiul Tău de la spate pe fetițele orfane de război plângând cu mucii în barbă cu păpușile rupte în mână pline de praf printre molozul și ruinele bombardamentelor caselor lor și iei act Doamne de toate victimele înșelate, căci tu știi totul dinainte, știi de șarlatanii păsuiți de pedeapsă până pe lumea cealaltă, știi toate și altele o mie care sunt dovada vie că dacă nu Ți-ai făcut o reședință și un comandament pe pământ ca să îndrepți direct aceste nedreptăți și mizerii, prezența ta obstinată doar în Cer e o inutilitate, ceva nepermis de tardiv și ineficient, contraproductiv, când Tu vii cu biciul pedepsei, laolaltă plesnind egal și criminalii și pe cei ce pașnici și blânzi au fost ori victime colaterale de război dar n-au crezut în Tine, ori n-au ținut doar post și nu Te-au iubit astfel în infinita iraționalitate cu care refuzi să Te identifici odată clar, logic, eficient și simplu omenirii și să le spui tuturor cine ești și unde te afli ? Astfel Doamne, Tu rămâi în penumbră, în legendă și în poveste și rămâi un ideal frumos, literar, alegoric, pe care doar așa Îl iubesc și accept căci în sine ideea Ta e frumoasă și măreață, dar în fapt e o utopie jalnică, irealizabilă, prea frumoasă, prea complicată, prea capricioasă, prea puerilă ca să fie adevărată. De aceea mie nu mi-e frică de Tine, Doamne, ca de un satrap nemilos, ca de un despot care face ce poftește cu robii lui, știu sigur că dac-ai exista ai face iadul doar pentru criminali și bandiți, tâlhari și violatori, iar Raiul l-ai face pe pământ pentru toți cei ce iubesc pacea și dreptatea, pentru cei blânzi indiferent de credință sau necredință. 

  7) N-am cum să mă tem de minciuna și inevidența Ta Doamne, mai degrabă Te iubesc fără speranță sau cu o speranță schiloadă, în sensul că îți dau un gir infinit pe care aștept să-l meriți dar Tu te ascunzi de la Facerea Lumii obstinat după toți norii și stelele, după întunericul lumii celeilalte, după ușa altarului din biserică unde femeile n-au dreptul a privi și intra, și astfel o întreagă omenire rămâne văduvă de necesitatea, prezența și beneficiul Tău direct și nemijlocit încât Te iubim mai mult ca și concept și idee nobilă decât că ai exista, când nu ai un rol eficace ci ești doar o sperietoare de ciori pe care ciorile de fapt croncăne și se sfătuiesc ce ogor să mai prade de foame așa cum și hoții, bandiții și criminalii joacă țonțoroiul și se pișă pe mormintele noastre stropite cu aghiazmă și binecuvântate de prohodul Tău. Astfel, nu am cum să mă tem de bunătatea Ta conceptuală Doamne în sensul că Te percep din start ca apărător și binefăcător rațional și cu sentimente pur paterne deci blânde... Mie mi-e teamă de sălbăticia și iraționalitatea celor ce se tem instinctual de Tine și-şi fac din asta o laudă și-o mândrie în uzanțele lor mistico religioase ca și modă și calitate curentă a timpului... Mie mi-e frică de actualii religioși, ce-i percep similar de sălbatici și antidemocratici ca și traiul oamenilor sălbatici din preistorie, dominați doar de trei instincte: hrană, apărare, (deci frică - fie ea și de Dumnezeu), și reproducere. Ceea ce-i deosebește pe oamenii dintotdeauna de animalele necuvântătoare este spiritul religios, în idee nobil intenționat dar practic prost conceput și aplicat. Acest teatru care-i lumea și viața are actori figuranți, oamenii creați de Tine Doamne încât s-a ales praful de toată reprezentația vieții care a degenerat într-un fiasco demn de fluierături și huo la scenă deschisă... Asta e lumea creată de Tine Doamne cu atâta trudă în șase zile...? Să fi uitat Tu să mai dai un click acolo unde trebuia ca să devenim perfecți...? Habar n-am, cum nu știu nici de ce făcându-ne Doamne ne-ai acordat o libertate otrăvită în care ne putem rata mântuirea atât de lesne fără ca voința atotputernică a Ta să pară că ar avea dispoziția să ne scoată părtinitor și părintesc (căci ești Tatăl nostru din Cer) din acest impas iremediabil pe neputincioșii și limitații de noi...

  8) Dacă Tu Doamne nu ai avut precogniția și previziunea că o întreagă omenire creată se va defecta și îți va greși amarnic începând cu primii Tăi oameni creați, înseamnă că a existat răul și imperfecțiunea cuibărite în ideea Facerii Lumii Tale și transmise în noi genetic de la Tine și Tu n-ai știut de această problemă Doamne care azi face ravagii în opera Ta, Tu care ești omniscient... Ori dacă ai știut de răul ce va să vină peste noi și că ne vom defecta la un moment dat și nu-Ți vom mai fi pe plac, cum de nu ai luat preventiv măsuri să elimini această disfuncționalitate din sistemul creat astfel încât totul să sugereze că o Mână de Dumnezeu perfect controlează și veghează să nu se strice nimic din planul Tău divin la toate nivelurile care ai creat totul atât de perfect și nu putem crede că vrei să ne demonstrezi că ești un Dumnezeu de duzină care supărat că invenția nu-i merge bine, într-un acces irațional de ciudă vrea să dea cu jucăria stricată de pământ și s-o suprime, fie prin potoape, fie prin apocalipse, fie prin orice mijloc care promite pedeapsă inexorabilă, adică în ultimă instanță iadul...? 

  9) Doamne, omenirea n-avea voie și n-avea cum să-ți păcătuiască... ; pentru că a fost făcută de Tine după un plan preventiv, ireproșabil și cu studiu de impact. Ai făcut un studiu de impact Doamne când ai creat lumea, nu ? Ai făcut simulări, bineînțeles cu facerea lumii înainte ca să-i faci lansarea oficiale la apă și în toate simulările Ți-a dat bine Doamne ? Nu s-a întâmplat nici o catastrofă în simulările lumii Tale cum se întâmplă în lumea noastră aici și acum în fiecare secundă câte o oroare și urgie, câte o tragedie umană legată de ticăitul fiecărui ac de secundar ? Deci în această idee și în teorie lumea trebuia să fie perfectă, pentru că nu ai fi creat-o dacă studiul de impact și fezabilitate atâta că vor apărea probleme... Ori sunt probleme Doamne și omenirea nu e perfectă, nu te poți mândri cu ea, cu lucrul mâinilor Tale. Omenirea n-avea cum niciodată să fie amenințată cu iadul și cu veșnicele chinuri căci toți suntem fiii Tăi naturali iar Tu ești cel mai milos și blând Tată care n-ar face nicicând imprudența măcar să gândească să-și schingiuie copiii în iad oricât i-ar greși. Doamne, cât de mult știu că plângi ştiindu-ne, copiii Tăi dragi, arzând în focul iadului... Căci nu încape la Tine conceptul de coerciție și de pedepsire în foc a noastră Doamne, când toate datele ne spun că Tu ești un Tată atât de divin și de uman pentru noi, mai uman și mai patern decât toți tații de pe pământ... Și noi știm că nici un tată de pe pământ nu-și amenință programatic fiul natural cu pieirea de-i greșește, când toți tații de pe pământ sunt părtinitori, imposibil altfel și incomensurabil de miloși și făcuți după chipul și asemănarea Ta, Doamne... 

  

  10) Doamne, Tu ești prea mare și complex ca să încapi introdus cu forța măcar ca și concept în bisericile acestor nefericiți care suntem noi oamenii religioși. Chiar primul martir sfânt al creștinătății, Sfântul Ştefan a spus asta, când dinaintea Lui Iisus a fost lapidat de farisei pentru că le-a strigat un adevăr suprem : "Cel ATOTPUTERNIC nu încape în templu !" Deci Tu nu încapi Doamne ca măreție și importanță în nici un templu, biserică, sinagogă, precum nici în mințile acestor bieți oameni îndoctrinați cu o mistică religioasă retrogradă, neştiințifică și antiștiințifică veche de acum două, trei mii de ani... Căci Tu ești Doamne un Sfânt de coordonatele Căruia în univers noi cel puțin habar n-avem în slăbănoagele noastre percepții... Ori poate ești, Doamne, doar un centru nervos din creierul nostru, din lobul parietal sau occipital, excitat de informațiile brute ale vieții noastre care vin în avalanșă peste noi, poate Tu Doamne ești doar un simț al nostru, al șaptelea sau optulea simț și cel mai complex, simț excitat de reflecțiile și sentimentele noastre interioare, de vanităţile, spaimele, subiectivismul și prejudecățile noastre iar noi prelucrăm toate aceste informații și senzații în creierul nostru emoțional și le confundăm până la identificare cu noțiunea vital necesară de religie și de  Dumnezeu, developând și descărcând în mintea noastră chipul Tău și necesitatea Ta în viața noastră, totul nefiind decât niște reacții chimice ale sinapselor neuronilor creierului nostru, scoțându-Te fiecare din creierul nostru ca un iluzionist un porumbel din joben... Astfel noi oamenii tragem concluzia că ni Te-ai revelat, ce frumos și măreț sună spus așa...!, mințindu-ne delicios că am fost inspirați divin să Te aflăm confundându-Te cu delirantele produse ale gândirii și simțirii noastre proprii biologice, cu frumosul și umanitatea din noi care au înflorit ca un câmp de flori, ca o livadă de cireși și Te-au născut pe Tine Doamne în toată splendoarea doritei Tale existențe frumoase dar neverosimile... Căci așa au simțit și acei antici iudei care pe rând în vechiul testament, Doamne, îți spuneau Iehova, Savaot, Eli, mărunte zeități din idolatria religioasă antică reflectând aceleași trăsături de caracter bestiale, sălbatice, crude și precar umane ca și populațiile antice necivilizate din negura mileniilor mustind de ignoranță, obscurantism și  sălbăticie... Venerând neschimbat aceleași teorii și practici religioase și nesupunând criticii și raționalității dogmatica și conduitele, atitudinile și mistica religioasă, oamenii din prezent, ca și specie, valoric vorbind sunt încă similar de precar valoric, ignoranți și sălbatici ca și în preistorie, asta justificându-mi teama mea și sila că m-am născut spre neșansa mea tot într-un veac întunecat, sălbatic, în care oamenii împuțesc pământul și viața cu moravurile lor crude și sălbatice, apoi în clipele lor cele mai bune pun de se roagă de Dumnezeu ca de-un crud satrap spre milă, îndurare, iertare și mântuire... Trăiesc, trăim încă într-un ev întunecat atât spiritual cât și social și istoric. Ferice vreodată de o omenire care Te va vedea la lucru Doamne pe pământ cu mânecile suflecate și nu atât de inutil și tardiv exclusiv în Cer agățate, în Cer unde nu-Ți mai găsești justificarea și rațiunea, văduvind un întreg pământ și o lume de toate virtuțile Tale sfinte și bune ! Acesta a fost cuvântul meu Doamne și-ți mulțumesc pentru mărinimia la care mi-ai dat dreptul să mă bucur de timpul și răbdarea de-a mă asculta înainte să-mi cadă capul. 

  11) Astfel filmul pare că s-a terminat în tăcerea de mormânt care s-a instalat în sala Înfricoșătoarei Judecăți și toți Preafericiții din Rai, Arsenie Boca, Părintele Calistrat, Plămadeală, Necula, Cleopa, toți erau muți de uimire, de ce le-au fost dat să audă, fețele le erau căzute, efectiv toți făcuseră pareză în afară de Dumnezeu care culmea, nu era furios ci își ascundea cu greu un zâmbet de satisfacție, criticii de film îl vor descoperi și comenta.  Mulți nu au mai așteptat sfârșitul filmului. Și au plecat crezând că îi va trăsni Dumnezeu și pe ei, răzbunându-se pe toți pentru aparenta insolență și blasfemie care credeau ei că a fost cuvântul celui condamnat la iad pe care Dumnezeu totuși i l-a permis. Dar au pierdut ce e mai important : Încheierea culminantă a filmului, Cuvântul de final al Lui Dumnezeu. Aș putea să vă reproduc o parte din cuvântul final al Lui Dumnezeu lăsând restul ca surpriză pentru când veți vedea filmul. În orice caz toți au rămas a doua oară uluiți de răspunsul Lui Dumnezeu dat tuturor ca răspuns și reacție la dreptul la cuvânt al condamnatului la iad. 

  12) Vorbea ceva Dumnezeu de anularea sentinței dată primilor săi copii Adam și Eva pentru că au furat mere din Rai și reconsiderarea Sa de a mai interzice merele din Rai. De frică și de groază însă toți au lăsat în sala de cinema și floricele și sticle și hârtii pe jos, plecând acasă unde e Raiul pe pământ, închiși toți în casele lor de frică, lăsând doar Lui Dumnezeu sarcina grea de a face Raiul pe pământ și a face curățenie pe străzi pe întâi ianuarie după cheful de revelion. Atunci Dumnezeu, nevăzând nici țipenie de om pe stradă, va scutura în plină iarnă toți merii din Rai să cadă pe pământ în zăpadă munți de mere roșii, dulci, mari, fără ceară de conservare pe ele și parfumate, ispită fără de păcat pentru norocul și bucuria că ne-a dat Dumnezeu simțul olfactiv, vizual și gustativ ca să ne bucurăm de mere și de toate bunătățile și va zice Dumnezeu pentru fricoșii ce se vor uita de după jaluzele  :

 

  - Luați și mâncați de-acum mere din Rai ! Dacă știam că veți rămâne definitiv proști și zăbavnici și nu veți îndrăzni cu interes și plăcere la mere, da ?, adică la creativitate și cunoaștere, la râvnă și muncă, la curiozitatea care naște interes și plăcere a spiritului care nu se va îmburuieni în plictiseli și zăbăvnicii de umpleți pământul cu ele, nu vă mai interziceam niciodată să gustați din pomul cunoașterii binelui și răului. Luând de bună povața mea ați luat răul drept bun și binele drept rău... Eu am vorbit în pilde și parabole. Mă gândeam că pricepeți. Dar voi ați fost atât de proști încât să vă faceți din lume un iad și să credeți că v-am făcut merele din Rai atât de gustoase și frumoase ca să se usuce și să cadă pe jos și să faceți rachiu din ele să vă îmbătați și să nu vă bucurați simțul gustului pe care vi l-am dat, cu savoarea miezului lor parfumat ? Deci MÂNCAȚI MERE zăbavnicilor ! Și nu vă mai temeți de mine ca niște capre la marginea drumului, de tren ! Doar vă sunt Tată din Cer ! Și nu trec cu furie pe lângă voi ci cu înțelegere căci Eu sunt Dumnezeul pe care nu l-ați văzut, nu l-ați înțeles și știut...

  13) Asta e marea voastră problemă. Voi credeți că eu vreau să vă târâți înaintea mea ca robii ? Ce e mai potrivit ? Să fiu amabil cu rugăciunile voastre în genunchi cerșindu-mi milă și să mă hrănesc vanitos și cu închinarea voastră ori să vă luminez că nu sunt un monstru și nu sunt dependent de plecăciunile și rugăciunile voastre de robi lipiți pământului  ? De ce aș vrea ca oamenii să mi se închine în masă ca unui satrap, ca unui Nero ce în caz contrar v-aș da foc orașului și v-aș arunca la lei că nu credeți în Mine și nu îngenuncheați ? Asta e ce v-ați dori mai întemeiat de la mine în viața voastră ? IUBIREA în optica voastră înseamnă supunere, îngenunchere, prosternare și să vă târâți cerșind îndurare unii la picioarele altora și v-ar mângâia pe unul dintre voi să știți că frica e motivul și imboldul robului ce vă stă dinainte în genunchi și așteaptă milă și îndurare ? Fiecare dictator care în nebunia-i megalomană și-a dorit atâta putere a sfârșit prin a fi cea mai singură și nefericită ființă în întreaga-i viață. Cei de toate religiile, sunteți miliarde și aveți atât de multă frică. Frica de Dumnezeu e o frază consacrată între voi și voi credeți că ăsta e un lucru bun și drept pe care l-ați descoperit în relația cu Mine ? Asta e ceea ce credeți voi că vreau ? Teamă din partea voastră ? Teamă a cărnii ce v-am pus-o pe oase și a sufletelor înspăimântate din capetele și inimile voastre ? Toți credeți de fapt că am creat oameni și am trimis și trimit oameni cu toptanul în iad pentru a fi torturați și încă veșnic ? De ce v-ați închina și iubi pe cineva care torturează oameni ? Nu puteți avea nici o altă variantă a credinței voastre în Mine ? Nu puteți avea o inimă care să simtă și adulmece ca și a Mea normalitatea iubirii, adică aceea că e imposibil să torturezi în iad oameni cărora le declari iubire și tocmai i-ai creat și îți sunt fii și fiice ca pedeapsă și ambiție de a pune la punct copiii care nu cred în tine dar sunt pașnici, imposibil de amestecat la tortură cu criminalii odioși care culmea, când sunt prinși se roagă de iertare Mie în genunci în celule devenind habotnici și bigoți în închisoare pentru că nu mai au de ales ? 

  14) Toți hoții și bandiții, criminalii siniștri și escrocii îi vezi cu Biblia în mână la zdup pentru că se căiesc, murdar și grețos pentru Mine, tocmai pentru că nu mai au nici o opțiune a libertății lor de a face rău din plăcere și convingere dar în închisoare sunt ca niște hiene plouate și urât mirositoare care plâng căite în capcană. Voi credeți că eu pedepsesc în iad oamenii care nu cred în mine dar sunt pașnici și umani, infinit mai umani decât fundamentaliștii religioși care pornesc războaie numite culmea sfinte, care pornesc cruciade în numele Meu ca să îmbuneze și aducă pe alții pe calea lor religioasă ce îi zic ei dreaptă ? De ce ați dori să vă închinați unui satrap care pedepsește cu tortura iadului creaturile create ?  Credeți că asta-i tot ce-i drept și just ce puteți gândi despre Mine și că puteți josnic să-mi însăilați astfel Numele în Cartea dreptelor învățături numită Biblie plină de nonsensuri puerile de la aceea că am creat întâi ziua căreia i-am zis lumină și noaptea căreia i-am zis întuneric și abia apoi am creat soarele care să fie luminătorul zilei și luna și stelele care să fie luminătorii nopții fără să gândiți că astea sunt legendele oamenilor preistorici care așa își imaginau ei crearea lumii și fără să vă imaginați că teoria cu lumina care trebuie să fie despărțită de întuneric la poli nu se aplică, unde e șase luni zi și apoi șase luni noapte ? Cum stați cu aplicarea teoriilor Bibliei în acele teritorii polare ? Credeți că asta-i just tot ce credeți voi despre mine, că-i pedepsesc pe eschimoșii de la poli care nu cred în explicațiile Bibliei despre ziua și noaptea despărțite în fracții pe durata a 24 de ore când acolo e noapte și zi câte șase luni alternativ și eu nu am cum să pedepsesc eschimoșii că nu țin post și mănâncă carne de focă mereu când prind pentru că nu au altceva ce mânca ? De când și de ce mă bănuiți voi de torturarea ființei creată de Mine ? De când a iubi are de-a face ceva cu răspunderea și infamia de-a decreta agonie pentru eternitate copiilor Mei ? 

 15) Voi credeți că cei ce nu cred în Mine se duc în iad, nu-i așa ? Iar pe voi ce vă tociți genunchii și vă închinați mie din instinct, nu din rațiune și gândire vă trimit cătinel în Rai, nu-i așa ? Și asta credeți voi că e tot ce e just și-mi atribuiți Mie ? Și asta credeți voi că trimițând ateii și scepticii în iad, asta e justiție ? Ateii nici nu știu că eu exist, nici habar n-au și nici nu le pasă. Aș putea să fiu eu profund insultat și supărat pe ei pentru asta ? Ar trebui să mă jignească asta în concepția voastră ? Atâția oameni sunt pe lume, ei nici nu știu și n-au de ce să știe unii despre alții că există. Ar trebui să se simtă insultați fiecare că altul de la capătul lumii nu știe despre el și nu crede în el și nu-l iubește ? Atunci, pentru că v-am făcut după asemănarea Mea, cum oare credeți voi în Mine dar gândiți că sunt un monstru care trimit oameni la osândă pentru a fi torturați și încă veșnic în iad pentru că nu cred în Mine ? Găsesc asta ca o incredibilă insultă din partea voastră la adresa mea și astfel mă jigniți îngrozitor. De ce aș vrea să fiu înconjurat în Rai de cineva ca voi ? De mii de ani ați umplut cărțile sfinte cu aceste interpretări și tălmăciri, cu aceste crezuri strâmbe despre mine, dând drumul atâtor religii contrare și potrivnice prin canoanele și regulile lor în care mă implicați în maniera de-a fi tocmai Eu care sunt iubire pură, cel ce pedepsește cu tortură veșnică pe ființele create din iubire. 

  16) De ce m-ar deranja ateii și scepticii care nu cred asemenea inepții nedrepte despre Mine ? Ce rău îmi pot pricinui ei și ce jignire prin necredința lor de natură umană și normală pe care au dreptul și libertatea să o aibă pentru că Eu i-am creat cu această libertate altfel nu apăreau pe lume fără voia Mea ? Nu înțelegeți că abia cei credincioși, abia cei rătăciți în vanitatea subiectivă a unei credințe pot greși și mă pot supăra ? Credința romanilor în zeii lor nu i-a împiedicat să-l tortureze pe Iisus pentru că era de o altă credință și o și propovăduia ceea ce i-a iritat la culme și Mi l-au prins și ucis în chinuri. Toate cărțile sfinte din cultul și religia voastră regională au fost scrise de oameni credincioși ca și voi. La fel au făcut și cei din alte  neamuri și religii contrare alor voastre. Ei au mâncat, băut, dormit exact ca voi. Ei au avut fiecare în contrariile lor ideile și imaginația LOR despre cum arăt și cum sunt, folosindu-mă în religie ca să-și justifice preferințele religioase regionale. Ei M-au folosit ca să proclame că ideile și opiniile lor religioase sunt adevăr obiectiv, că credința lor e cunoaștere, că imaginația reacțiilor chimico electrice din neuronii lor este  revelație a adevărului despre descoperirea Mea ! Cum credeți că nu m-aș putea simți jignit de atâția cu atâtea religii contrare și disprețuitoare una alteia ce cred atâtea nonsensuri despre Mine și îmi implică Numele la bunul lor plac și după slăbănoaga lor minte ? Cui vă închinați voi cu adâncă plecăciune și respect care exagerează și mă intimidează în silă în obsesiva voastră practică de a vă prosterna nedemn toată ziua la picioarele mele ? Voi nu vă închinați Mie, vă faceți numărul mimetic și instinctual dar nu aveți bunul simț și imaginația de a gândi că m-am plictisit de atâtea miliarde de rugăciuni adresate de ființe pe nedrept înfricoșate de Mine și care voluntar se intitulează robi ai Mei când eu nu vă privesc ca un stăpân de sclavi și nu am "biciul Lui Dumnezeu" la spate cum scârbavnic gândiți despre Mine ci am înțelegere, infinită înțelegere. 

   17) Voi vă închinați dumnezeului imaginației popoarelor preistorice, toți normal ignoranți pentru că așa au fost vremurile, spiritul și rațiunea voastră erau la început, îmburuienite, până ați început, unii, foarte puțini să gândiți. În rest oamenii așa erau în preistorie,  neștiutori, obscurantiști, speriați de fenomene naturale deci de Mine. Toți în toată istoria și-au folosit ideile lor ca să-și afirme influența și puterea peste masele ce trebuiau potolite politic, cultural și moral și să știe de frică, că dacă sunt neascultători și cârtesc puterii și stăpânirii îl supără pe dumnezeu care îi va pedepsi nu că nu primesc dreptate și se scutură violent de jugul oprimării ci pentru că încalcă statutul blând al omului smerit religios și cuminte, dezabuzat, care mânie pe dumnezeu cu păcatul neascultării și care mai bine tace și face ce zice stăpânul, cezarul și cade ca vita-n jug decât să tulbure lista cu păcatele neascultării inventate de voi. 

  18) Eu unul pot vorbi cu cei ce nu cred în Mine mai liber și degajat, mai cu plăcere și satisfacție căci ei nu sunt plini de vanitatea unor prejudecăți religioase subiective și înguste, sunt deschiși la minte și se poate discuta cu ei fără bariera insurmontabilă a urii și disprețului de castă și tagmă religioasă ce în sine fiecare se crede și umflă în pene a fi supremă și mai bună. Iată, pot discuta cu cei necredincioși pașnici și cuminți, nu cu criminalii odioși care culmea se întorc la credință că nu mai au de ales. Pot discuta cu cei buni la suflet care nu cred în Mine, pot discuta mai liber și degajat cu ei căci nu au toate aceste tare contrare și beligerante religioase impregnate în inima lor,   bolnavi de dispreț și ură în ei față de cei de altă credință sau simțire. Pot vorbi cu cei ce nu cred în Mine dar sunt blânzi și sunt oameni și nu bestii periculoase îndoctrinate religios, și pot merge demn pe drumul liber și frumos al comunicării noastre prietenești. Pot avea o relație frumoasă cu cei ce nu cred în Mine, pot fi prieten de la egal la egal cu cei neîndoctrinați religios. După dreptatea voastră ce credeți că ar trebui să fac cu cei religioși ce mă jignesc cu închinarea lor fără noimă de mă cred monstrul universului care-și condamnă copiii la tortură veșnică numai pentru că nu cred în el ? Ce să fac cu voi, cei credincioși, de toate credințele diferite și îndeobște contrare ce mă amestecă ?

  - Să ne spui adevărul Doamne, să ne înveți ! 

  - Să vă spun adevărul, lașilor, fricoșilor ce vă târâți în fața mea murdari de teamă să nu îmi cășuneze pe voi să vă bag ca un satrap fundul în iad ? Nu sunteți voi definitiv compromiși în fața Mea jignindu-mă cu această atitudine de mă credeți zbirul  de serviciu al universului ?

  - Nu Doamne, căci nu ne e frică de Tine !

  - Cum ? Nu vă e frică ?

  - Ăăăă... Nu !

  - Bun... Așa mai veniți de-acasă  !

                  SFÂRȘIT 

  (Pentru ultimele 6 aliniate de la 13 la 18 țin să mulțumesc youtuberului DarkMatter2525 să aibă iertarea și îngăduința că am îndrăznit să le traduc dintr-un video al dumnealui în interpretarea mea și să fac mari adăugiri pe text în viziunea mea, tocmai pentru a ajuta și populariza mai bine mesajul videoului)