Sa simti iubirea Lui Dumnezeu ca pe-o emotie coplesitoare

Ce conteaza ce prilejuri gasesc oamenii pentru a gasi motive de fericire, de beatitudine si pace...? Cand sentimentul de fericire si extaz vine datorita unei emotii coplesitoare pe care-o simti pozitiva fiindca asa vrei si poti tu sa simti, nimic nu mai conteaza in calea acestei fericiri... Emotia coplesitoare a iubirii divine e un sentiment cu atat mai profund si pertinent pentru oamenii care savureaza aceste trairi cu dependenta, necesitate si placere... Nu conteaza de unde si cum vine iubirea si sentimentul ei profund care te copleseste... Cand simti iubire, o simti total, profund si neconditionat... Iubirea e urciorul care se umple mereu de la sine cu apa vie intr-un sat unde toate fantanile sunt secate... O femeie indragostita isi iubeste alesul neconditionat si pana la capat... Chiar daca el, in cinismul lui o paraseste pentru una mai frumoasa si tanara... Aici putem vorbi de o emotie coplesitoare a iubirii pe care o simte acea femeie care nu stie ca incalzeste un sarpe la san... Neconditionat il iubeste, total si pana la capat... A vorbi insa de o emotie coplesitoare a iubirii divine e fortat si prea mult spus cand stim cu regret ca iubirea divina e eminamente CONDITIONATA... Daca femeia inselata care iubeste profund si-ar ierta si primi din nou la pieptul ei zvacnind de dragoste oricand pe netrebnicul barbat care-o tradeaza, iubirea Lui Dumnezeu se impiedica la tot pasul de orice tradare si rabat i-ai face de la a-L adora continuu, exclusiv si febril... Nu poti inceta a-L iubi pe Dumnezeu ori nu poti pondera si face recenzia si critica acestui sentiment fara a simti cum iubirea divina a Lui Dumnezeu pentru tine ingheata si se volatilizeaza, parca nici n-a fost... Cine spune ca nu face pacate cu carul in fiecare zi, metodic, constant si din neputinta omeneasca...? Cum putem forta pe Dumnezeu sa ne iubeasca totusi in aceste grele conditii iar noi sa mai fim imbatati de extazul emotiei coplesitoare a simtirii iubirii lui Divine si sa plangem pentru asta, sa plangem recunoscatori pentru dragostea Lui Dumnezeu atat de capricioasa si plina de conditii insuportabile omeneste...? Daca nu-i dedici exclusiv Lui Dumnezeu toata viata, energia si orice sentiment si pulsatie a inimii tale esti pierdut si vaduvit de orice iubire divina a Lui Dumnezeu... Daca nu esti cu Dumnezeu esti impotriva Lui, asta e decretat in intreaga biblie in acest concept maniheist de sorginte salbatica unde nu exista toleranta... Calugarii incearca fara precupetire sa evite aceasta tragedie, pierderea iubirii divine a Lui Dumnezeu si astfel afurisenia si anatema Lui, dedicandu-si Lui cu ochii inchisi intreaga viata si oferindu-I-se ca servi umili pentru vecie intr-o seductie simptomatica si irationala... Ce mai conteaza ratiunea cand doar ce-am spus ca in dobandirea extazului se accepta toate mijloacele si drogurile de prizat... Ei, monahii, cei sporiti intru credinta, stiu ca Dumnezeu in iubirea Lui divina pentru oameni traieste in ascuns capriciul de a fi negresit coercitiv cu oricine nu-i respecta metodic poruncile ori cauta a i le comenta, si incurabil gelos cu cine nu-I ofera toata atentia si iubirea angajata, nestirbita... Mama noastra Eva, a fost aruncata ca un pet pe data din Rai numai pentru ca a vrut sa fie tandra cu iubitul ei oferindu-i din iubire un mar rosu, aromat si gustos( numai de forma, ca un exponat nevandabil) caci Dumnezeu nu ingaduia inexplicabil o singura muscatura sa ia nimeni si sa se bucure de acea dulceata si savoare creata pentru nimic, cu simturile gustative perfect inutile taman date de Dumnezeu prin proiectul Creatiei omului... Ca au gustat, greu au pacatuit, caci au fost aruncati pe pamant in chinuri si scarba de catre Dumnezeu... De atunci a trecut mult... Atat de mult... Si oamenii atat de sublimi sunt incat si astazi simt cu fervoare emotia coplesitoare a iubirii Divine, punand in paranteze, trecand cu vederea, neintuind monstruozitatea rusinii blestemului si ororii deportarii din inutilul Rai de catre intransigentul Dumnezeu, iubitor de oameni... De atunci traim pe pamantul care ne este inchisoarea noastra de maxima securitate, ori o cazarma cu regim sever de instructie de unde nu ne mai liberam decat intre patru scanduri, chinuindu-ne pe-aici intr-un simulacru de-a fost botezata viata de Domnul, plangand cand de tristete, cand de bucuria coplesitoarei emotii a iubirii Divine.......

Recurs la Infricosatoarea Judecata

What a wonderful world... (Louis Armstrong)
1) I see trees of green, red roses too, (Vad verdele copacilor si rosul trandafirilor)/ I see them bloom for me and you, (Ii vad inflorind pentru mine si pentru tine)/ And I think to myself...what a wonderful world... (Si ma gandesc... Ce lume minunata...)/
2)I see skies of blue and clouds of white, (Vad albastrul cerului si albul norilor),/ The bright blessed day, the dark sacred night, (Ziua stralucitoare si binecuvantata, noaptea sfanta si intunecata),/ And I think to myself...what a wonderful world... (Si ma gandesc... Ce lume minunata...)/
3) The colors of the rainbow so pretty in the sky, (Culorile curcubeului, atat de frumoase pe cer),/Are also on the faces of people going by, (La fel si fetzele oamenilor ce trec pe langa mine),/ I see friends shaking hands saying how do you do, (Vad prieteni dand mana, intreband "Ce mai faci?")/ They're really saying "I love you". (Ei iti spun de fapt ca tin la tine)./
4) I hear babies crying, I watch them grow, (Aud copilasi plangand si ii vad crescand),/ They'll learn much more than I'll never know, (Vor invata mai multe decat voi sti eu vreodata),/ And I think to myself... What a wonderful world... (Si ma gandesc... Ce lume minunata...)/ Yes, I think to myself... What a wonderful world...(?) (Da, ma gandesc... Ce lume minunata...(?)
Dati repede pe Youtube si-l vedeti pe Louis Armstrong cum canta... Cantecul e minunat, Armstrong e minunat, lumea e minunata, cum vede el... Cine ar crede ca se mai poate cineva indoi de minunatiile acestei lumi si ca ar mai avea de adus vreo obiectie sau completare la toate de-au fost faurite de catre cine altcineva decat Dumnezeul nostru al tuturor cel genial...? Toate-s minunate cum le canta Armstrong, verdele copacilor, rosul trandafirilor, albastrul cerului, albul norilor, zilele stralucitoare, noptile intunecate, culorile curcubeului, fetzele zambitoare ale oamenilor fericiti, prietenii care te iubesc, copilasii care cresc si vor invata mai multe decat vei sti tu vreodata..., Chiar si Lady Gaga cand spune in cantecul "Born this way": "I'm perfect, 'cause God take no mistake... I'm born this way" (Sunt perfecta caci Domnul nu face greseli... Asa m-am nascut...) Toate, extaziat iti sugereaza ca-s minunate si ca sunt perfecte pe asta lume si numai nebun daca esti mai poti carcoti in vreun fel la perfectiunea acestei lumi, la minunatiile si frumusetea ei, in fapt o capodopera, cu toate ale ei, cu rosii trandafiri, cu spini veninosi, cu nori albi de vata de zahar pe cerul albastru, cu nori negri si curcubeie, ploi si inundatii, respectiv sinistrati si bani luati de la bugetul de pensii si dati la indiguiri de urgenta, (o parte de bani, caci o alta parte,inerent, o fura politicienii si cei ce-i gestioneaza), cu sarbatori pascale, lumina din lumina, si imbranceli la biserica, cazaturi si gloata disperata sa ia lumina, sa puna mana pe moaste, sa puna carpe si vata sa se frece cu ele pe fatza, (pentru sanatate si sfintenie, evident), cu post, uneori dezlegare la peste, cu marturisiri si impartasiri, cu sedintele pioase duminicale la sfanta liturghie la biserica in miros de sfinti, tamaie, sicriu, lumanari si Rai, cu rugaciunile celor cancerosi pentru grabnica insanatosire si cu prohodul tuturor celor raposati ca sa-i miluiasca Dumnezeu dupa mare mila Sa... De asta zic si eu...ca e minunata totusi aceasta lume, in fapt capodopera Lui Dumnezeu, buna, ca bune-au fost toate foarte din cate le-a mesterit sfant, sfant Domnul Savaot, cu toate vazutele si nevazutele ei, cu printi si cersetori, cu sfinti si cu hoti... Nu mai poti adauga si nu mai poti scoate nimic din aceasta lume care e faurita perfect, precum nu mai poti adauga ori scoate vreo nota muzicala din vreo nocturna de Chopin ori o piesa din ABBA, pentru ca sunt perfecte. Atunci nimeni nu are dreptul a avea cu desavarsire nici un gust amar la spectacolul acestei lumi, ci trebuie bucurosi sa laudam totul, flori, lumina, soare, bube si mucegai, viermi, virusi, muste si tantari, pentru ca toate a vazut Domnul ca sunt bune foarte si sunt facute cu un nobil scop si sunt desavarsite, si noroiul si stelele, si naparcile, si plosnitele umflate pe cearsaf cu sangele tau, ... De aceea trebuie sa zic si eu... Ce lume minunata... Nu mai poti adauga sau scoate nimic fara sa cazi in dizgratie sau anatema... Dar urmariti expresia fetzei lui Louis Armstrong cand se termina cantecul, cu un vers sau doua inainte de final... Louis Armstrong pentru o secunda sau doua, incheind cantecul se ingrozeste si e dezamagit, asa arata expresia instantaneu crispata si terifianta a fetzei lui... Ce cauta acea secunda de crispare pe fatza lui dupa ce tot cantecul a spus ce minunata-i lumea...? Eu nu stiu ce i-a dictat sufleteste acea clipa de ingrozire incheindu-si cantecul Louis despre ce lume minunata descrise, dar ingrozirea lui din final da masura adevarului acestei lumi... Un adevar ingrozitor ca o doctorie amara, ca un vin otravit baut de voda Lapusneanu si pierind cu tot cu paharnicul lui... Si atunci, unii nebuni ca mine, servind si receptand frontal aceste senzatii si conditii grele, draconice care ni s-au dat de Domnul Savaot de am inteles ca pe asta lume e pericol de pacat si trebuie care si cum putem sa ne salvam pielea intr-o necesara goana dupa aur a accederii in Rai si mantuirii, raman cu un gust amar si salciu, raman cu gura punga si limba oparita, cat ar fi lumea de frumoasa si bine intocmita, laudata si cantata... Eu sunt unul din acei nebuni (prevazuti de fapt de scrierile sacre....( "zis-a nebunul in inima lui..."), tineti minte...?), care sunt ingrozit si raman pe vecie ingrozit de cat de minunata e aceasta lume... A fi nebun astfel, pentru mine mai degraba e un confort, inegalabil mai mare decat a nu fi nebun, decat a nu fi astfel un CAZ si a ma multumi vesel si inert sa rumeg linistit din iarba ce mi-a fost aruncata si mie in cotetz, cu indiferenta si cu plictiseala daca nu cu scarba... Raman mort de foame, rumegatoare nebuna ce sunt, dar nu pot sa m-ating de aceasta iarba amara, otravita ori cel putin insipida si anosta, odata ce mi-a fost dat de Creatie un simt..., un normal simt al gustului, un inutil simt al gustului si al vietii de care nu pot sa beneficiez fara sa-mi urzic limba... La ce sa mai comit desertaciunea de a-mi place ceva pe-aceasta lume, de a ma bucura inerent de vreun gust sau senzatie cand stiu ca astfel cad dramatic in dizgratia preceptului si impresiei Lui Dumnezeu ca tot ce e gustos e daunator si otravitor, tot ce e bun e desart (si eventual nesanatos daca vreti), tot ce e percepere directa a oricarei senzatii practice de placere e promisiunea automata a comiterii indubitabile de pacat... Inutil am fost dotat cu toate simturile... Amara bucurie sa fii constientizat de Creator programatic si pragmatic ca infranarea e totul si nu beneficiul si bucuria simturilor integrale care ti-au fost date... bucuria vietii... Nu...! Mai degraba bucuria mortii caci de nu esti pacatos, viata abia incepe intru eterna desfatare si odihna doar in Rai. Pe cand pe pamant, toate sunt desertaciuni si vanare de vant... Azi o placere...un pacat... Maine o placere, alt pacat... Pacat dupa pacat pe banda rulanta incat raman si eu ingrozit de inconstientele mele aptitudini malefice cu care pot fiinta fara probleme ca o odioasa fabrica de pacate, ale calei utilaje chiar duduie de productie, productia zilnica, lunara, anuala de pacate cu care umplu tomuri intregi de registre divine scrise cu eruditie si consecventa de Dumnezeu cu pacatele mele, direct cu cerneala rosie, adunata in calimari uriase de slujitorii si arhanghelii lui Dumnezeu de prin boziile Raiului, ca toata productia de boz din Rai e exclusiv destinata fabricarii de cerneala rosie (din forta majora caci e foc continuu la banda rulanta a deversarii unei omeniri intregi la ghena Iadului), fabricarii cernelii rosii cu tenta paradisiaca pentru consemnarea metodica a nemaisfarsitelor pacate (prevazute, deci sa n-avem vorbe, caci ai fost avertizat), pacate comise cate o mie pe zi, si de mine si de o lume intreaga...
Voi fi pedepsit deci si nu voi sti pe unde sa scot camasa la Infricosatoarea Judecata stand chircit cu fruntea brobonita de sudoare si groaza, ca un caine cu blana mancata de pecingine la picioarele Lui Dumnezeu, asteptandu-ma in orice clipa de pacatos ce-am fost sa am sansa, pentru ca L-am enervat pe Dumnezeu la culme cu erezia mea, de-a fi executat fara proces, pe loc, sa-mi traga Dumnezeu in capul meu prost un glont direct in centrul fruntii, un glont de aur, parfumat, imbalsamat de mireasma Lui Dumnezeu, macar sa mor de mana Lui Sfanta decat de furca puturoasa si ruginita a unui diavol cinic, imoral, meschin si bestie, ca gardienii care chinuiau pe detinutii din inchisorile comuniste... Sa mor de mana Lui Dumnezeu... Ce eliberare si ce mandrie... Impuscat in cap si fara proces, de mana si de pistolul inflorat cu flori de Rai al Lui Dumnezeu, pe care-l scoate de la cingatoarea de curcubeu numai cand e prea nervos, cum va fi cand voi sta ca un caine tremurand ca la injectie inaintea Sa... Sa ma-mpuste Dumnezeu cu glontul lui de aur care sa-mi sfartece creierul si sa simt o caldura si-o moleseala prin cap, prin trup, prin inima si ochi, ultimele senzatii de viata si paradoxala bucurie si fericire ca mori ucis chiar de mana Lui Dumnezeu... Sa mori astfel in extaz... Sa ai o moarte completa, dramatica, exploziva ca o supernova, iar suflul exploziei mortii tale sa cutremure vitraliile Judecatoriei, sa sparga geamurile, si vantul starnit sa involbureze pletele ingerilor si sa smulga puf si pene din aripile lor... iar Ei sa se amuze si sa-si acopere pulpele de vantul ce sufla in mantiile Lor... Dar pana atunci, pana la dramatica mea moarte, trebuie sa trec printr-un lung si greu proces dinaintea Sa, a Domnului Iehova, sau Savaot cum ii spun altii, la Infricosatoarea Judecata... Toate judecatile Domnului sunt laborioase si lungi, poti sta la Judecata saptamani si chiar luni pentru ca Domnul e atat de drept incat nu vrea sa scape nici un detaliu al judecatii vietii tale, insistand cu lupa, o ora, doua, o zi sau doua pe orice pacat al vietii tale, astfel incat poti fi sigur ca nimic nu ramane nepedepsit dupa o dreapta judecata... O singura Minte... Mintea infinita si Sfanta a Lui Dumnezeu, un computer fara limite de putere judeca pe fiecare muritor, fara preget si precupetire, instanstaneu... Oricand moare cineva, e judecat fara zabava, regulamentar si meticulos... Ce daca la 2 secunde moare un om si la o secunda se naste unul pe-acest pamant de miliarde de oameni care-au fost si vor veni...? Dumnezeu are timp sa-i judece pe toti, pasionat si cu eruditie oricate mii de miliarde de oameni au fost si vor fi pana la sfarsitul veacurilor cum se spune... Sfarsitul veacurilor, adica sfarsitul timpului... E naucitor sa te gandesti la asa notiune... Dar ce nu e cu putinta la Dumnezeu...? Va dati seama ce coada e la Judecata daca din eruditie si meticulozitate judeca Dumnezeu saptamani si luni la un caz din miliardele si miliardele pe care le are de judecat...? Actualmente inca mai judeca Domnul oameni traitori si muritori in preistorie, de-acum sute de mii de ani... Homo sapiens sapiens, sau ce-or fi fost ei atunci caci din sudoarea fruntii isi castigau hrana vanand cu sulita si taind carnea cu piatra ascutita si frigand-o pe protap... Abia acum ii judeca Domnul pe acei salbatici dupa pacatele lor, incat nici macar n-a inceput procesul nici unui crestin ortodox ori a acelora ce i-au pus Lui Iisus cununa de spini pe cap si i-au dat sa bea fiere cu otet... Si eu cred ca sigur voi fi judecat si-mi va veni randul abia peste sase sau sapte sute de mii de ani... Slava Domnului, ca o sa mi se urasca de atata asteptare, dar ce sa fac...? Va veni si clipa asta plina de o neagra voluptate...
Parca vad... Sala Infricosatoarei Judecati cu jurati, fosti colegi de-ai mei, oameni de-ai mei, oameni credinciosi care nu I-au cartit Domnului, ajunsi in functia asta prin Rai pe langa Dumnezeu dupa o viata virtuoasa in post si rugaciune, cum stau uluiti cand Dumnezeu dupa ce ei au spus : "Direct in Iad cu asta Doamne!!!", imi va da in recunoscuta Sa marinimie dreptul la un ultim cuvant si-o tigara... Iau tigara, din mana unui inger, cu buzele caci imi sunt mainile legate la spate cu funii roz si moi, parfumate, paradisiace..., acesta mi-o aprinde si stramba simandicos din nas la mirosul de fum, apoi se departeaza si da cu mana prin aer tusind, iar eu privesc mana Lui Dumnezeu, fina si fara nici un rid, parca n-ai zice ca Domnul e batran de un infinit de ani, cum sta la cingatoarea de curcubeu pe pistolul pregatit pentru mine... Sunt emotionat oarecum placut, spre deosebire de timpul vietii cand am fost ingrozit de vitregiile ei... Ce I-as mai putea spune Domnului intru apararea mea, acum cand stiu ce m-asteapta, cand juratii arata cu degetul in jos si Domnul meu sta cu mana pregatita pe pistol...? Tac, mai trag un fum de tigara... Tigari "Paradis", usoare, parfumate, excelente si scot un fum ca de curcubeu, cand violet, cand rosu, cand albastru sau roz...de unde le-or fi adus...? (te pomenesti ca fericirile din cer prevad si un fel de fumat din asta de tigari cu fum de curcubeu...)
Privesc undeva pe geamul Judecatoriei, o ambulanta neagra ma asteapta, pe ea scrie pe dos ca pe toate ambulantele: GHEENA, are girofarurile aprinse si girofarurile au o lumina de culoare neagra...n-ati mai vazut asa ceva, caci in Iad totul e negru, pana si lumina. La volanul ambulantei pregatita sa ma ia pe mine sade un diavol slabanog, cam negricios, lefegiu si el, tata de familie mancand si el o paine neagra cu copilasii si sotia lui tot neagra, cu coada si cu copite, caci in iad toate painile-s negre si n-ai sa gasesti franzela alba, doar de s-o mai fi dand pe sub mana... Si asteapta soferul negru al ambulantei mele negre, motaind cu capul in jos pe volan... Groaznic...! Unde ma vor duce astia...? Si procesul meu abia incepe, va dura mai mult ca sigur, o luna sau doua de deliberari, dupa muntele de dosare scrise cu rosu, numai ale mele, aduse cu trei roabe pe masa Judecatorului de catre simbriasi bugetari in slujba lui Dumnezeu, si numai o foaie A4 scrisa numai pe o parte cu albastru cu fapte bune...Dupa cum se uita la ea, Domnul vad ca nu e prea multumit si dintr-o privire a citit tot... toate putinele mele fapte bune... Eu astept tremurand, fara nici o iluzie de scapare, stiind ce m-asteapta, ori sa ma-mpuste pe loc Domnul in cap cu glontul Sau de aur, ceea ce ar fi minunat, ori sa ma ia pe sus gorilele si sa m-arunce in duba neagra ce-asteapta afara cu destinatia : GHEENA.
Dupa ce-a citit plictisit Domnul foaia mea saraca cu fapte bune, Il vad cum isi da jos ochelarii cu rame de aur si lentile de diamant roz fumuriu si privindu-ma nemultumit imi spune cu vocea sa ferma de se cutremurau vitraliile Tribunalului : " Cred ca nu-ti faci nici o iluzie de putinatatea faptelor tale bune care nu ajung nici pe departe ca sa fii salvat...!" Eu tac si nu-ndraznesc sa-mi ridic ochii din pamant... Cu coada ochiului privesc pe geam spre ambulanta neagra de-afara si vad soferul tot negru ca smoala si el, un diavol ce-si face si el datoria cum fumeaza o ultima tigara fara filtru, semn ca nu mai e mult si se asteapta sa m-aduca gorilele pe sus la duba cu gratii spre destinatia cunoscuta...
"Ai avut la dispozitie o viata, sa faci fapte bune, sa te rogi, sa postesti, sa faci matanii, sa crezi tot ce ti-am spus sau nu ti-am spus... Stiai de Mine si stiai ca nu poti pacatui la nesfarsit fara sa dai socoteala intr-o zi...! Iata, a venit ziua Judecatii, si ai trei roabe de dosare scrise cu rosu, pacate strigatoare la cer, pacate de moarte si pacate de tot felul... Stiai cum am facut legile, stiai cum am facut lumea, multi din cea lume, uite, mai cu rugaciuni, post, pocainta si nesfarsita mea indulgenta, uite, s-au mantuit... N-ai facut parte din acea lume...? N-ai luat exemplul celor smeriti si alesi intru legile mele...? Ce te-a oprit sa nu fi facut ca ei...?"
Imi fac curaj si-I spun cu vocea tremuranda Domnului: "Doamne... Lumea de care spui, cea cu cei credinciosi si sporiti intru smerenie, care postesc pentru suferinta si onoarea Ta... cantandu-Ti ode de inchinaciune si slava in tot ceasul, aceasta lume ma ingrozeste cu totul...! Cu tot cu cei buni si cei rai... si cu cei evlaviosi care Ti s-au rugat si Ti se roaga... Desi am trait in secolul XXI, in era civilizatiei si-a progresului, simt cu toata fiinta mea ca am trait intr-o lume perfect barbara, cu toti raii si cu toti putinii credinciosi care uite, s-au mantuit si stau agatati de poalele Mariei Tale ca niste copii razgaiati agatati de poala mumii... Cu totii au fost niste barbari, credinciosi ori necredinciosi, fara deosebire, de Ti s-au rugat ori nu, au fost niste salbatici fara de suflet si fara de inima, oportunist si din interes egoist s-au rugat catre Domnia Voastra si uite-i acum, linistiti, mantuiti,pigulind ca puisorii de gaina pe pajistile Raiului, iata-i acum fericiti si mantuiti cum o viata au asteptat si precum bine ai spus Doamne si Tu, ca Tu nu vrei pieirea pacatosului ci mantuirea Sa... Au ei dreptul sa traiasca aceasta mantuire cum din infinita Ta mila I-ai miluit...? Au n-ai vazut Doamne ca de doua mii de ani de cand a murit Mantuitorul Iisus omenirea a ramas incremenita in aceleasi moravuri, in aceleasi obiceiuri incat am simtit si m-am temut cu groaza si scarba ca traiesc si eu inca intr-un plin ev mediu intunecat care e la fel de negru, barbar si intunecat si acum ca si acum o mie sau doua mii de ani...? Au se cunoaste c-a trecut atat amar de vreme peste omenire si moravurile ei au ramas la fel de negre si barbare si-n ziua de azi ca si-n ziua salbaticilor idolatri din antichitate care-ti aduceau jertfe peste jertfe sumedenie de oi si capre si omorau pe cei de alta credinta...? La fel e de barbar si azi... Ma bucuram ca traiesc timpuri moderne, in democratie, progres, era descoperirilor stiintifice si a zborurilor spatiale si cand colo, printre acesti contemporani mie oameni si inchinatori Tie ori ba, am inceput sa tremur de groaza si dezgust simtind ca traiesc inca intr-o epoca apusa, in plin ev mediu, in plina epoca salbatica cu oameni salbatici ,in plina epoca decadenta si neagra ca pe vremea inchizitiei...?
Iata Doamne, viata noastra, cea de toate zilele, pe care ne-ai harazit-o si in care ne-ai facut pravili... Cu durere spun si raspicat ca in aceasta viata nu se poate trai...! Se poate cum bine zic calugarii doar vietui, fara sentimente, fara trairi si fara ganduri si erezii private... Sa-mi infranez reactiile chimice din creier si neuroni care se cheama ganduri, ca sa nu pacatuiesc si sa-mi pierd mantuirea, e tot ce-mi ceri Doamne sa fac ca sa nu te supar... Sa nu-mi ridic capul din pamant rugandu-ma necontenit ca un milog Tie toata viata pentru o bucata de paine si Tu sa mi-o dai cu piosenie ca unui cersetor bun de munca dar care-a prins gustul cersitoriei... Asa ceva este inegal cu viata, Doamne... Ok, trebuie sa inteleg asta, sa inteleg ca se poate vietui cu succes dar nu se poate trai... Doamne, ai numit viata si lume ceea ce-am trait eu...? Austeritatea emotionala, penuria si saracia de fericire si multumire ce cu inexplicabila scapare ai presarat-o ca ingredient si condiment sarac si ieftin peste vietile noastre nu cadreaza de nici o culoare cu posibilitatile si abilitatile Tale infinite, Doamne, sa fi dat omenirii un start adevarat si reusit in viata, o racheta de lansare in viata de nadejde si nu una de jucarie care doar a fasait... Doamne, mi-ai dat muschi sa muncesc si cu care sa-mi construiesc fericirea si bucuria vietii, norocul si tot ce-mi trebuie, dar nu-mi dai voie a-mi curge sange prin muschi si vene, caci sangele aduce caldura si clocot, patima si febra a vietii iar aceasta fierbere inseamna a trai, adica a pacatui... Doamne, astfel nu se poate trai afara de cazul ca poate sunt porc sau oaie, necuvantatoare fara nici o pretentie si eu nu stiu asta... Doamne, sunt om, tipa viata in mine si nu pot s-o traiesc de mi-a fost fizic, chimic si spiritual data de Tine... Dar nu pot viata s-o traiesc in impilarea si sabotajul sentimental la care ma obliga mantuirea si sfaturile Tale... Asadar e logic ca neputand indura ca si calugarii aceasta asceza si stagiu draconic de instructie denumit viata, matematic si logic am ratat mantuirea... Dar cine spune ca m-ar fi incalzit cu nadejde acest concept al mantuirii cand stiu ca deocamdata ceea ce am eu in fata de se cheama viata, nu se poate trai intr-un mod uman ci doar vietui, adica fad, in sclavia perfecta a supunerii fata de Tine, fara emotii si sentimente de viata... Numai un pic daca vrei sa traiesti iar nimic din ce-i omenesc sa nu-ti fie strain, ai pacatuit...! Doamne peste toata aceasta gluma de ai denumit-o viata, ai pus si cireasa de pe tort, otravitoarea constiinta a mortii pe care mi-ai dat-o si mie si unei omeniri intregi... Era absolut necesar...? Cu ce m-ajuta asta in bucuria vietii daca se poate vorbi de asa ceva... ? Constiinta ca vei muri, ca te vei defecta ca o jucarie si vei fi aruncat de-a valma la gunoi cu toata inima, sangele si emotiile tale de te-au incalzit o viata, e o alta lovitura data omenirii sub centura dupa simulacrul de-a fost denumit viata... Caci nu mi-a fost dat voie sa traiesc Doamne, ci doar sa vietuiesc, nu mi-a fost dat voie sa ma bucur de culori si de simturile mele, si sa rad exultand de fericirea si bucuria vietii... Sa inteleg Doamne, fiindca nici Iisus n-a fost descris niciodata razand in evanghelii, ca subliminal ar trebui sa inteleg ca e un pacat a rade si-a te bucura de toate simturile cu care e cladita o fiinta sau vietuitoare cum isi zic calugarii...? Ok, am inteles ca nu se poate rade stiind de constiinta mortii inexorabile dupa searbada viata... Cine ar mai rade vreodata si pentru ce...? Deci avea dreptate Iisus ca n-a ras vreodata, cand cu durere in inima dintotdeauna se gandea in avans la rastignirea Sa... Astfel si noi oamenii, traim cu inima spanzurata de groaza mortii inexorabile... Si astfel, perfect irespiraabila si insolubila ne pare viata... Viata traita in amintirea si obsesia mortii ca o datorie uriasa la banca... Moartea ca solutie sine qua non gasita de Tine Doamne, caci nu pot trai fizic atatea miliarde de oameni pe pamant incat Tu ne maturi necesarmente Doamne, ca sa faci loc la altii pe pamantul parca prea mic pentru atatia oameni de-ar dori sa fie vesnic traitori pe-o planeta s-o fi facut gigantica, cat un sistem solar de intinsa si rotunda, orbitand in jurul unui gigantic soare cum ai facut berechet prin univers... Noua ne-ai dat Terra, mica si vulnerabila, de i-am topit gheturile si distrus padurile si ozonul care-Ti protejeaza creaturile de radiatiile solare... Tu Doamne, ne-ai facut pe-un pamant prea neincapator pentru visurile noastre desarte, de aceea traim doar un blitz de viata, ca nu e fizic loc etern pentru toate creaturile tale sa functioneze pe pamant... Eterna reciclare pe care-o faci cu oamenii, jucariile tale, se numeste MOARTE, deci curatenie si innoire, plictisindu-Te de vechile jucarii demodate care nu-Ti mai suscita interesul si placerea... Inteleg Doamne ca-Ti trebuie mereu prospatura, noutate, oameni noi, plictisindu-Te de batranetile noastre, si bagandu-ne in pamant, adica sub pres caci chiar nu aveai unde. Ok, Doamne, atunci e bine sa mori, daca Tu zici, dar mi-e greata de asa rusine, caci e o rusine sa mori si mai ales cu zile... E supremul disconfort dar si suprema rusine. Suprema rusine si suprema umilire. Suprema si ultima senzatie umilitoare... Sa mori... Ok, atunci unde-i ordin, cu placere... O placere lugubra si neagra... Dar poate e o necesitate ca a bea zeama de varza dupa durerile de cap ce ti le-au dat o viata-ntreaga de turmentare cu necazurile si grozaviile ei inerente. Sa mori, adica sa mananci ciorba de potroace in zori, dupa ce s-a spart nunta numita viata... Totusi, amara si infecta ciorba... Chiar Mantuitorul simtind premiza mortii iminente a avut acest nedigerabil si groaznic sentiment intreband pierdut in durere, rastignit pe cruce: "Doamne, pentru ce m-ai parasit...?" Astfel, chinuit pe cruce, intr-o clipa de luciditate si adrenalina, Iisus s-a ingrozit de moarte intuind dezagregarea si degradarea in care va intra intr-un scarbavnic teritoriu al nefiintei imediate, opozabile indepartatului Rai. Pentru o clipa, Iisus traind acut sentimentul mortii harazite de Tine Doamne, a fost instantaneu in dezacord si antagonism de principiu cu solutia ilogica si irationala a mortii Lui, cand a murit cu zile, neavand omenirea sansa de a-L vedea batran cu plete si barba alba... Pentru Iisus atunci pe cruce solutia mortii a fost o jicnire care nu cadra cu statutul de sfant care n-are cum indura aceasta umilire a mortii si desfiintarii... Deci moartea Lui Iisus putea fi evitata printr-o alta solutie la indemana Ta Doamne, pentru a salva bataile de inima ale viului Iisus, sangele si lacrimile lui pe cruce... Nici chiar El, Iisus n-a scapat de aceasta rusine si jicnire de-a muri, de-a i se opri inima printr-o decizie a calailor girata de Tine Doamne, cand vointa si instinctul de conservare a Lui a fost de A TRAI ! Daca era dupa El, Iisus nu murea, nu voia si nu avea nevoie sa moara pentru a se duce in spurcatul Iad sa salveze toti netrebnicii si sa se murdareasca pe maini si pe piept de sangele de puroi al mortii omorand-o si calcand-o, cand stia bine ca e cu neputinta a nu se muri funciarmente si a opri moartea de a-si face etern si imuabil treaba si pe pamant si-n Iad. Nu calaiii aceia l-au omorat pe Iisus, ci indirect, Tu Doamne, autor moral care I-ai creat pe ei si mai cu seama ai ingaduit asta... Apoi, intelegand acest disconfort pe care I L-ai facut propriului Fiu, similar cu disconfortul mortii in durere a tuturor oamenilor, I-ai dat fiului Tau o consolare fireasca si potrivita: L-ai inviat binemeritat...! E singura consolare oferita de Tine, Doamne vreunui pamantean din toate timpurile... In schimb noi, muritorii, neridicandu-ne la rangul divin al Lui Iisus, simple piese efemere in lucru, degradabile si reciclabile, simple aparate de murit, trebuie sa fim fericiti macar c-am aflat aceasta minune: Ca viata, precum si moartea au avut un rost numai pentru Iisus...! Pentru noi, zabavnicii care nu muncim sambata si duminica pentru ca mergem la distractie sau dupa caz la biserica pregatindu-ne aceasta lene de week-end pentru Rai, viata aceasta ni se pare o gluma nesarata. Iar moartea, o farsa macabra... Atat de macabra incat au si gasit Doamne pentru tine o eticheta: Iata ce-au scris nebunii pe Facebook: "Omoara un om si esti un criminal/ Omoara un milion si esti conchistador/ Omoara pe toti si esti Dumnezeu...!"
Doamne, Ti-am spus toate acestea caci sunt la Infricosatoarea Judecata si mi-ai dat un ultim cuvant. Nu in apararea mea Ti-am spus toate acestea, ci ca sa ma omori mai bine si mai cu temei si ca sa stii, ca trebuie sa stii Doamne toate astea de la un rob netrebnic al Tau pe care L-ai creat cu aceste rezerve ireparabile la adresa povestii ce ne-ai denumit-o viata... Daca eu nu ti le-as fi spus nimeni n-ar fi facut-o... Ii vezi...? Taratoarele, lasii, oamenii pe care I-ai creat cum se tarasc pe jos de frica de ce le-au auzit urechile din gura mea la adresa sfintei Tale constiinte, Doamne...? Urechile lor si mintile lor sunt de altfel stralucite si ascutite dar care gandesc nu cu constiinta cognitiva, ci cu cea exclusiv emotionala, cu creierul limbic, reptilian...exact ca salbaticii din preistorie... Acei salbatici, care temandu-se de fulgere, cutremure si alte urgii toate le puneau pe seama Ta, ori salbaticiti de somnul ratiunii ucideau in dreapta si stanga in numele Tau, si ca si azi fabricau ca un mod de viata razboaie si pogromuri cu crucea-n mana, apoi se duceau in biserici de-Ti multumeau pentru victorii, incat azi ma-ntreb ingrozit...: Au nu traiesc eu acum inca in preistorie, intr-un intunecat si retrograd ev mediu printre niste salbatici cu apucaturi de sorginte reptiliana, salbatica, animalica si deloc pioasa si umana sinonima cu pretentiile secolului XXI ? Au nu trebuie sa ma tem in orice clipa ca voi fi impuscat in plina strada de dezaxati cu instincte animalice, ori pradat si batut la colt de strada, ori judecat si condamnat stramb de o justitie corupta pentru ceva ce n-am facut, numai pentru ca Tu, Doamne, avand atata treaba-n Rai ai delegat dintre noi pe unii de-si zic judecatori care fac erori judiciare...? Au nu am un gust amar traind in acest veac si mileniu inca retrograd si salbatic mistic religios ca acum doua mii de ani...? Au cum sa nu innebunesc de ciuda si cum sa nu scrasnesc de necaz, pe culmile disperarii si parerii de rau ca o viata mi-a fost data si n-o pot trai intr-un veac luminat si progresist, plin de virtutile umane, de pace si civilizatie cum va fi doar peste o mie de ani poate...? Tu nu vezi Doamne cum ei declama ca secolul al XXI-lea va fi religios ori nu va fi deloc, prin religie ei intelegand aceleasi blasfemice si retrograde practici religioase si mistice in care Te-amesteca, Doamne, iresponsabili in meschinele cinicele si ieftinele lor preocupari...? Iti intineaza numele si vocatia divina cu salbatica si cinica, retrograda lor religie, in care te-amesteca iresponsabili fara voia Ta in rudimentara activitate a creierului lor reptilian...? Inca si daca n-ar mai avea aceasta religie, s-ar salbatici si mai mult incat s-ar transforma in niste reale fiare care ar periclita, cum spune Malreaux, secolul XXI sa nu mai fie deloc daca nu-i religios... La acestia de-si zic religiosi si-Ti murmura spurcati si lipsiti de merit numele in tot ceasul apleci urechea Doamne si vrei sa le-asiguri mantuirea...? Printre acesti salbatici traiesc, Doamne si stau la coada la Infricosatoarea Ta Judecata, si iata cum nemernicii se-nghesuie sa-mi intre-n fata la randul Judecatii unde stau si eu timid si-mi astept cuminte randul la coada inaintea Ta... Iata cum imi intra-n fata si-mi fac sac-sac din pumni blestemand erezia mea, intuind ca aspru ai sa ma pedepsesti... Pentru cine pregatesti mantuirea, Doamne...? Pentru niste taratoare fara caracter, servili si oportunisti negri ai credintei lor salbatice, care nu fac o viata altceva decat isi cultiva exclusivist meschinul lor ridicol si egoist instinct de-i zic dorinta de mantuire, adica prelungirea lenei si nimicniciei si zabavniciei lor de pe pamant si in Rai langa Tine...?
Pe ei vrei sa-i mantui Doamne...? Pe acesti salbatici care de-ar afla ca in muncile Tale prin Rai ai cazut si Ti-ai rupt piciorul, ai facut septicemie si-ai murit Doamne..., ar innebuni de furie, ar turba si urla si s-ar transforma in si mai mari bestii la propriu pe pamant, mancandu-se unii pe altii mai ceva ca lupii si jivinele junglei si aruncandu-Ti trupul mort sfant la lada lor spurcata de gunoi...? Pe cine vrei sa mantui Doamne...? Pe cei ce-au uratit pamantul cu nemunca lor, cu zabavnicia lor si nu dau viata anilor ci doar ani unei vieti fade in ale carei virtuti si dulceata nu cred...? Totul e cernit la ei iar viata, nu dau doi bani pe ea caci trebuie murita ca abia de-apoi sa-nceapa. Nu are rost si sens, gust si determinare viata la mistico-religiosii Tai Doamne... Astfel, pentru ei viata nu-i decat un incubator in care ei stau cucernici si inerti ca niste oua si te considera Doamne doar ca o closca buna sa-i clocesti si sa se tina dupa Tine ca niste puisori o eternitate printre picioarele Tale prin Rai...? Caci de-asculti graiul sfant al oriarui calugar sporit in credinta si bine placut inimii Tale Doamne, o sa-ti spuna ca viata-i doar locasul patimirii, e doar un stagiu nenorocit in care trebuie sa punctezi doar ca la Big-brother pentru premiul final al mantuirii... Doamne... Au uratit viata creaturile tale... De nevoie au facut asta... Caci de la blestemul primordial de cand din Rai i-ai Alungat pe iresponsabilii Adam si Eva ca sa se chinuie amarnic in viata asta din cauza pacatului lor, toate miliardele de generatii si urmasi, vazand acestia cat de greu e jugul si pedeapsa vietii au ridicat ochii exclusiv catre tine Doamne si au lasat un haos in viata si pe pamant cu lenea lor fizica si intelectuala, nepunand pret pe ea ci doar pe cea ce va urma... Astfel, viata noastra nu mai are nici o dulceata caci suntem invatati ca ravna pentru Rai e totul iar viata ramane fara pret, murdara si salcie, fara gust, ca o casa nedereticata si cu chiuveta plina de vase murdare... Ce conteaza la ei...? Doar fada mantuire le e telul iar viata e-o parloaga pe care nu pun mana s-o desteleneasca... Iata, relaxarea si duminicile nemuncite in onoarea Ta Doamne au intarziat omenirea cu cel putin o mie de ani de la progres si civilizatie... Dar cine spune ca progresul si civilizatia sunt cu adevarat dezideratele oamenilor, cand gandul doar la Rai si o apetenta exclusiva si exagerata catre jonctiunea cu fiinta Ta sfanta Doamne, au facut din oameni niste netraitori si niste vietuitoare iar nu niste fiinte creatoare, harnice, rationale...? Ai cerut, Doamne oamenilor mai presus de orice sa-si cheltuie aproape toata energia doar sa se roage catre Tine sa-i miluiesti si sa nu-i arunci in foc... Caci la cat de grea le-ai dat viata, ca o cursa de opt mii de metri garduri pe stadion la olimpiada, unde nefiind olimpici de meserie o omenire-ntreaga se-mpiedica si cade in apa la stachetele ridicate de tine... Si atunci... ce ne mai ramane decat sa ne rugam de Tine sa ne ierti noua neputintei noastre precum si noi iertam gresitilor nostri...? Pentru asta, regulat mergem la biserica si in genunchi stam ca niste criminali si ca niste fiinte programatic subumane sperand sa ne ierti pentru crimele comise si sa ne scoti nevinovati, fara discernamant, ca sa ne dai o pedeapsa mai mica sau poate cu suspendare... Iata... duminica, asta facem... Ne rugam la sfanta Liturghie si zabavnicim in loc sa ne chinuim mintea si sa inventam cum sa luam energia pentru tot pamantul direct din soare la cata risipeste el, sa rezolvam problema energetica a omenirii simplu si curat si sa nu mai poluam pamantul cu centrale nucleare, pe carbune sau cu fumul automobilelor ca ne omoram umbrela de ozon si ne iradiaza soarele absolut nevinovat ca atata stie el sa faca de cand L-ai creat in ziua a 4-a Doamne... Sa inventam ceva sa nu mai cada casele peste noi la cutremure... Ne rugam Doamne duminica si citim din Testamente istoria poporului evreu antic invatand sa facem ca ei atunci, si sa gandim rudimentar si dogmatic ca in antichitate, alimentandu-ne vesnic astfel aceasta practica imuabila doar ca sa nu ne-abatem de la o dogma cu radacini in preistorie si intepenita valoric acolo..., in loc sa ne facem savanti si sa inventam alte si alte peniciline cu care sa ne tamaduim definitiv de cele mai grele boli ca de un simplu guturai... Ori sa inventam cum sa aiba tot saracul ce manca iar foametea si seceta sa ramana doar niste pacaleli hazlii pe care ni le spui de 1 aprilie, Doamne... Sa ia exemplu de la Tine, Doamne, oamenii si sa munceasca si creeze neobositi si duminica... Caci se inseala amarnic oamenii cand cred ca Tu Te-ai odihnit in ziua a saptea dupa toata creatia...! Au nu ai fost Tu Atotputernic si neobosit dintotdeauna incat a crede ca necesarmente ai avut nevoie de odihna pentru oase si muschi asemeni noua firave trestii ganditoare, e o blasfemie la adresa puterilor Tale nesleite nici macar duminica dupa ce-ai creat chiar si un Univers intreg...? Cati inteleg Doamne cata treaba ai Tu prin univers si prin Rai si cati inteleg la ce se-nhama oferindu-se voluntari in serviciul Tau in Rai...? Au nu stiu acestia ca in Rai se munceste cu ravna si nu exista zabava si relaxare ca pe pamant...? In Rai Tu ne trimiti la munca grea dar fara bani... Si noi suntem bucurosi pentru asta macar doar de-Ti vedem fata Ta multumita... Si in Rai Tu ne trimiti la lupta, in adevarate gherile si misiuni de comando pentru lichidarea diavolilor talibani ce ca si teroristii de pe pamant umbla spioni in chiar inima Raiului sa unelteasca la caderea acestui Sfant Imperiu si pentru rapirea si coruperea a cator mai multe suflete chiar din inima Raiului... Doamne, ce sa faci cu acesti inapti care stau la coada la Infricosatoarea Ta Judecata...? De-or sti ca e-atat de greu si solicitant in Rai n-ai mai vedea pe nici unul din acei ce azi isi zic cu emfaza si mandrie credinciosi ca se mai osteneste sa-Ti pronunte vreodata numele... Singur Te-ar lasa Doamne si uitat intru Sfanta si trista Ta singuratate... Daca n-au facut un Rai din acest pamant si din aceasta viata Doamne, ce alt examen Iti mai trebuie ca sa-i evaluezi dupa merit...? Astfel, fii sigur Doamne ca nici langa Tine in Rai nu vor face nici o scofala... Ei zic inconstienti si lipsiti de imaginatie si logica: "precum in Cer asa si pe pamant"... Dar nu-i greu sa-ntelegi Doamne ca precum au facut pe pamant, in aceeasi zabava, halamostie si dezordine lasata, asa te-or incurca si-n Cer... Ei nu-nteleg Doamne ca Tu esti prea mare ca acesti mistici sa se poata raporta la Tine prin rugi si rugaminti ridicole si marunte, meschine, cinice, jenante, lumesti, adresate chiar Creatorului Universului cu miliarde de galaxii, de alte sisteme solare si alte civilizatii, cu pulsari, quasari, stele neutronice si nemaipomenitele gauri negre din univers, cu explozia supernovelor si hipernovelor si neintrerupta calatorie a cometelor si asteroizilor si rotirea in mecanica cereasca a tuturor galaxiilor si ciocnirea lor cu toate fenomenele ce le cuprind..., si ca trebiue sa gestionezi toate acestea si sa le reglezi perfect odata ce le-ai creat incat e o neobrazare si o impolitete adusa Divinitatii harnice si superocupate sa-i adresezi marunte rugi pamantene de felul...: "painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi..." Pai daca te-a creat, omule consumabil de acest combustibil, de hrana, e de bun simt ca-ti va da Domnul paine de hrana si apa si fara sa faci aceasta inutila si pleonastica cerere sa-ti dea combustibil...! Ce...? Mesterul si savantul care te-a creat, omule, natural dependent cum esti de hrana nu stie ce sa-ti dea fara sa-I amintesti Tu agasant in tot ceasul...? Dumnezeu e prea mare si infinit de complex ca sa se-ncurce cu niste muste ce n-or putea decat sa-L bazaie si sacaie prin cer... Ei nu-nteleg Doamne, acesti practicanti marunt mistici religiosi, ca Tu conduci Universul si Raiul, galaxiile si alte lumi cu atata raspundere, scrupulozitate si constiinciozitate cum conduce un mecanic de locomotiva un tren accelerat in noapte, in ceatza, in ger, prin zapada, peste campii, prin munti si vai si-ntotdeauna ajunge la secunda dupa grafic in toate garile... Ce importanta au pentru Tine aceste nimicuri cu razgaiala lor de-a cauta neabatut sa Te urmeze ca niste paraziti remore in goana Ta prin infinit conducand acceleratul Universului, mai mult decat importanta unor muste care bazaie in cabina locomotivei, il sacaie pe mecanic si-i murdaresc inconstient geamurile locomotivei si ale vagoanelor de lux pe care le conduci Doamne pe sinele Universului...
Doamne, imi este groaza sa ma gandesc ca sunt contemporan misticismului intunecat religios inca prolific in inchistarea mistica si stapan pe societatea de azi ca si acum o mie sau doua de ani in intunecatul ev mediu si antichitate... Simt cu ingrijorare si repulsie ca si acum in epoca moderna acesti contemporani sunt pe fond la fel de salbatici ca si in neolitic, acum sapte mii de ani... Caci privind un mistic credincios de azi ce se roaga la Divinitate pentru iertare si mila nu pot sa nu ma intreb pentru ce face acest efort...? O face de frica... De frica Lui Dumnezeu..., concept atat de uzitat si bine placut canoanelor religioase... De frica viscerala te rogi... Si din instinctul de aparare ca sa nu fii dat pieirii... Nu conteaza ca te rogi de Tatal tau (ceresc) cu aceeasi frica sa nu te dea pieirii ca si cum te-ai ruga, prizonier, de un dusman declarat care te-a prins... Nu-ti trece macar prin cap ca Dumnezeu are totusi maxima delicatete ca sa se poarte totusi protector si rezonabil cu tine, puiul lui, ca o leoaica ce-si cara puiul neajutorat in gura cu coltii impunatori, si-i duce in tufisuri la adapost... Iata de ce cred ca e antiuman si ilogic sa-ti fie frica ce Creatorul tau ca te va distruge ca pe-o naparca dusmana fara pic de resentiment si remuscare divina odata ce-ai fost creat din ideea Lui Dumnezeu... Doamne...! Deci mie nu mi-e frica de Tine... Caci esti cel mai suprem exemplu de bunatate si protectie cu copiii tai... Caci daca o leoaica irationala si infometata isi cara in gura si nu-si mananca puiii sacaitori si enervanti si-i duce la adapost in tufisuri, Dumnezeu e infinit mai bland si rational cu Omul, puiul si creatia Lui... Doamne... Ce ganduri ai cu cei pe care-i iubesti dar lor le e programatic frica de tine...? Nu te jicnesc oare ca in salbaticia lor bruta au o frica viscerala si programatica de Tine ca de-un despot caruia-i cer eterna mila si iertare in tot ceasul si pentru orice...? Ruga catre Tine Doamne, in dogmatica religioasa nu are sfarsit iar viata noastra rugandu-ne la nesfarsit de Tine din orice si pentru orice pare a avea un statut inferior si lipsit de continut. Te rogi pios si cu infinita remuscare pentru o greseala, pentru o prostie ce-o constientizezi si te caiesti, dar sa dedici o viata programatic intr-o eterna rugaciune e inuman si insuportabil. Sa stii o viata ca poti lejer pacatui din orice si ca trebuie sa ceri iertare pentru orice e insuportabil si dezolant, si pentru oameni ca vesnic pacatosi faptuitori, si pentru tine ca Suprema instanta de apel supraaglomerata in eternele noastre pricini. Ca sa nu cada in pacat si sa nu fie data pierzaniei o lume-ntreaga face apel la Tine Doamne, intr-o perpetua rugaminte... Cat consum si cata risipa de energie ca o lume-ntreaga sa aminteasca Domnului ceea ce si El stia: ca trebuie sa-i ierte si miluiasca pe toti dupa mare mila Sa... A te ruga etern ca mod de viata pentru iertare de pacate inseamna sa recunosti ca ori esti un neispravit si un ageamiu irecuperabil ori chiar Domnul te-a facut asa de autist si handicapat ceea ce pare exclus... Dintr-o mana de Creator Perfect nu trebuia sa iasa o creatura perfecta nesusceptibila de cel mai mic defect in stare sa nu genereze cea mai mica greseala spre a evita cel mai mic pacat...? Iata, eu nu pot crede Doamne ca exista in noi morbul greselii si-al pacatului caci inseamna ca ori ne-ai creat Doamne constient cu aceasta tara si incarcatura negativa ori n-ai avut din start previziunea ca-ti vom pacatui si gresi defectandu-ne ca niste jucarii ieftine. E exclus insa sa cred ca ne-a facut Domnul potential pacatosi cand e sigur ca nu a avut asta de gand cu noi modelandu-ne cu atatea bune intentii si migala din lut... Iata de ce mi-e imposibil sa cred in anatema pacatului, a rugaciunii de miluire si a fricii nejustificate si irationale de Bunul si parintescul Dumnezeu... Mie nu mi-e frica de Tine, Doamne, in sensul ca Te percep din start aparator si binefacator rational si cu sentimente pur paterne deci blande... Mie mi-e teama de salbaticia si irationalitatea celor ce se tem instinctual de Tine si-si fac din asta o lauda si-o mandrie in uzantele lor mistico religioase... Mie mi-e frica de actualii religiosi, ce-i percep similar de salbatici si antidemocratici ca si traiul oamenilor salbatici din preistorie, dominati doar de trei instincte: hrana, aparare(deci frica - fie ea si de Dumnezeu) si reproducere. Ceea ce-i deosebeste de animale necuvantatoare este spiritul religios, in idee nobil intentionat dar practic prost conceput si aplicat. Acest teatru care-i lumea si viata are actori figuranti, oamenii creati de Dumnezeu, incat s-a ales praful de toata reprezentatia vietii care a degenerat intr-un fiasco demn de fluieraturi si huo la scena deschisa... Asta e lumea creata de Dumnezeu cu atata truda in sapte zile...? Sa fi uitat Domnul sa mai dea un click acolo unde trebuia ca sa devenim perfecti...? Habar n-am cum nu stiu nici de ce facandu-ne Dumnezeu ne-a acordat o libertate otravita in care ne putem rata mantuirea atat de lesne fara ca vointa atotputernica a lui Dumnezeu sa para ca ar avea dispozitia sa ne scoata partinitor si parintesc din acest impas pe neputinciosii si limitatii de noi... Daca Tu Doamne nu ai avut precognitia si previziunea ca o intreaga omenire creata iti va gresi amarnic incepand cu primii Tai oameni creati, inseamna ca a existat raul cuibarit in ideea facerii tale si transmis in noi si tu n-ai stiut de aceasta problema Doamne care azi face ravagii in opera Ta... Ori daca ai stiut de raul ce va sa vina peste noi si ca ne vom defecta la un moment dat si nu-ti vom mai fi pe plac, cum de nu ai luat preventiv masuri sa elimini aceasta disfunctionalitate din sistemul creat astfel incat totul sa sugereze ca o mana de Dumnezeu a creat totul atat de perfect si nu o mana de Dumnezeu mai mic si suparat ca inventia nu-i merge bine si pentru asta intr-un acces irational de ciuda vrea sa dea cu jucaria stricata de pamant si s-o suprime, fie prin potoape, fie prin apocalipse ori orice mijloc care promite pedeapsa inexorabila, adica in ultima instanta Iadul... Doamne, omenirea n-avea voie si n-avea cum sa-ti pacatuiasca... Pentru ca-i facuta de Tine, deci perfecta... Omenirea n-avea cum niciodata sa fie amenintata cu iadul si cu vesnicele chinuri caci toti suntem fiii Tai naturali iar Tu esti cel mai milos si bland Tata care n-ar face nicicand imprudenta macar sa gandeasca sa-si schingiuie copiii in Iad oricat i-ar gresi. Doamne, cat de mult stiu ca plangi stiindu-ne arzand in foc... Caci nu incape la Tine conceptul de coercitie si de pedeapsire in foc a noastra Doamne, cand toate datele ne spun ca Tu esti un Tata atat de divin si de uman pentru noi... Si noi stim ca nici un tata de pe pamant nu-si ameninta programatic fiul natural cu pieirea de-i greseste, cand toti tatii de pe pamant sunt partinitori, imposibil si incomensurabil de milosi si facuti dupa chipul si asemanarea Ta, Doamne...
Doamne, Tu esti prea mare si complex ca sa incapi macar ca si concept in bisericile acestor nefericiti. Chiar primul martir sfant al crestinatatii, Sfantul Stefan a spus asta, cand dinaintea Lui Iisus a fost lapidat de farisei pentru ca le-a strigat un adevar suprem: "Cel ATOTPUTERNIC nu incape in templu !" Deci Tu nu incapi Doamne ca maretie si importanta in nici un templu, biserica, sinagoga, geamie etc, precum nici in mintile acestor bieti oameni indoctrinati cu o mistica religioasa retrograda, nestiintifica si antistiintifica veche de acum doua mii de ani... Caci Tu esti Doamne un Sfant de coordonatele caruia in univers noi cel putin habar n-avem in slabanoagele noastre perceptii... Ori poate esti, Doamne, un centru nervos din creierul nostru, din lobul parietal sau occipital, excitat de informatiile brute ale vietii, de reflectiile si sentimentele noastre interioare, iar noi prelucram toate aceste informatii si senzatii in creierul nostru emotional si le confundam pana la identificare cu notiunea vital necesara de Dumnezeu... Astfel noi oamenii tragem concluzia ca ni Te-ai revelat, ca am fost inspirati divin sa Te aflam confundandu-Te cu delirantele produse ale gandirii si simtirii noastre proprii salbatice... Caci asa au simtit si acei antici iudei care pe rand in vechiul testament, Doamne, Iti spun Iehova, Savaot, Eli, marunte zeitati din idolatria religioasa reflectand aceleasi trasaturi de caracter bestiale, salbatice, crude si precar umane ca si populatiile antice necivilizate din negura mileniilor mustind de ignoranta si salbaticie... Venerand neschimbat aceleasi teorii si practici religioase si nesupunand criticii si rationalizarii dogmatica si conduitele, atitudinile si mistica religioasa, oamenii din prezent, ca si specie, valoric vorbind sunt inca similar de salbatici ca si in preistorie, asta justificandu-mi teama mea si sila ca m-am nascut inca intr-un veac intunecat, salbatic...in care oamenii imputesc pamantul si viata cu moravurile lor crude si salbatice, apoi in clipele lor cele mai bune pun de se roaga de Dumnezeu ca de-un crud satrap spre iertare si mantuire...
Doamne, oare toate rugile adresate Tie nu sunt cumva automintirile spiritului nostru ca sa produca efectul de receptare divina datorita si pe baza autosugestiei inconstiente si telepatiei colective a credinciosilor...? Telepatia darama si muntii daca-si face efectul intr-un grup uman, iar telepatia religioasa cu atat mai mult si invederat... Daca intr-o haita de caini unul incepe sa maraie si latre la tine, telepatia ii va face pe toti sa te latre desi n-aveau de gand... Si astfel, ma frang de durere ca traiesc inca in mijlocul unui ev salbatic religios, incapabil a accesa rational virtutile speciei umane inteligente. Asadar in continuare omenirea va avea razboaie, crime, atrocitati dupa model religios : Cain nu a fost exemplar pedepsit pentru fratricid ci trimis undeva in exil... Abraham ajunge in salbaticia sa cat pe ce sa-si jertfeasca fiul Isac crezand ca Dumnezeu ii verifica astfel puterea credintei... Intr-un final o strafulgerare de ratiune i-a oprit sabia sa cada... Generalul iudeu Eftali, asa a visat el, asa a avut el revelatia ca trebuie sa-si sacrifice fiica arzand-o pe rug pentru ca Dumnezeu sa se bucure de mireasma fumului de carne arsa, jertfita in numele credintei deci al salbaticiei... Razboaiele religioase, razboiul sfant cum il denumesc unele natii, ce sunt decat salbatice manifestari ostentative ale spiritului necivilizat uman...? Cu aceste manifestari salbatice sub auspiciile religiei omenirea nu progreseaza ci se afla intr-un rusinos declin moral, uman, deontologic. Caci religia oarba e abolirea vietii spre triumful evadarii lase si nemerituoase in Rai. Iar a cere ajutor Lui Dumnezeu e o cersetorie impardonabila caci persoana care este ajutata in mod regulat nu-si dezvolta vointa si ratiunea proprie, nu-si capata independenta de actiune si nu invata sa-si rezolve singur problemele si sarcinile in viata, deci nu ajunge la inteligenta : devine o persoana neajutorata, autista, handicapata autoprogramatic... Asa ca eu Doamne, nu te-am deranjat intreaga mea viata cu rugaciuni de acestea de tip ridicol, eu stiind ca ai infinit treburi mai importante in Univers decat sa Te uiti la un microb care se roaga de sanatate si spor in casa in marunta si insignifianta sa viata... Tu esti infinit, Doamne, prea ocupat cu treburi importante cosmice, cu mersul sorilor in cosmos, cu problema tuturor galaxiilor, a supernovelor, a gaurilor negre ce atrag pana si lumina si-o curbeaza dandu-ti toate acestea, impreuna cu gestionarea altor planete locuite cu forme de viata creata tot de Tine, suficienta bataie de cap incat pretentiile omenesti de-a comunica cu Tine pe teme marunt omenesti sunt ridicole si deplasate... Oricat am incerca noi oamenii sa ne raportam la Tine cerandu-Ti si rugandu-Te ceva marunt din viata noastra, nu avem nici o insemnatate si relevanta pentru Tine cand suntem nimicuri si microbi pe langa extraordinara Ta figura impozanta in univers cu treburile cosmice a caror importanta primordiala iti solicita atentia si intreaga energie si putere sfanta... Suntem tarana, pulbere si nimicuri... Iar Tu Doamne esti Infinitul... E jenant a crede ca poti raporta ceva la infinit cand acest raport nu-ti va da nici un rezultat descriptibil si rational... Oamenii ar trebui sa-si vada lungul nasului, sa-si vada de durerile si suferinta lor in loc sa te invoce Doamne fara nici o logica si fara nici un succes ca pe-un domnitor ori imparat efemer al lumii... Nu e capabila omenirea sa Te conceapa dar isi imagineaza si brodeaza fantezii mistice intr-o intreaga industrie religioasa in care Te amesteca elucubrant si iresponsabil... Cutiile craniene ale oamenilor nu sunt capabile sa proceseze infinitul, adica pe Tine Doamne cu existenta Ta sfanta si enigmele Tale nedigerabile si inabordabile pentru oameni... Cred ca la ora actuala Doamne, privind aceasta specie de humanoizi creata de Tine si judecand dupa faptele si conduita lor rela de la geneza si pana azi am inteles cum se defineste caracterul si comportamentul acestei sectiuni din opera Ta Divina, oamenii pe care I-ai creat intr-o zi din cele sapte: Omenirea, dintotdeauna, si ma mir ca si pana azi dupa un mileniu si ceva de civilizatie, cultura, spiritualitate, iluminism etc., virtuti care ar fi trebuit sa-i cizeleze si desavarseasca la nivelul unei moralitati si tinute demne de sorgintea ireprosabila si desavarsita moral a unui Creator care ai fost, Doamne, totusi, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor cel putin ale Tale... Ai fost atat de maret si perfect dintotdeauna, Doamne, deci si inainte de-a crea lumea si oamenii in speta... Logic era sa fi rezultat niste dubluri fidele ale caracterului Tau Divin, Doamne, niste còpii si dubluri mai mici si mai simple dar in idee tot atat de morale, cinstite, drepte si iluminate deontologic cum esti Tu, Doamne... Ce constat stupefiat si dezamagit...? Rezultatul finit si practic, acesti oameni pe care i-ai faurit bine intentionat si scrupulos, iscusit din pamantul brut si inert, (avand totusi la dispozitie oricare alte materii prime mai nobile, mai pure, mai scumpe si mai durabile calitativ in intregul Univers, si nu stiu de ce legic n-ai folosit astfel de materii prime), oamenii acestia facuti din pamantul ieftin si mizerabil nu si-au depasit conditia ieftina si precara a materialului biologic din care i-ai facut... Ori n-ai insistat mai mult, Doamne sa sufli asupra lor mai mult Duh Sfant si mai apasat din prisosul infinit ce salasluieste in sufletul si inima Ta Divina, ori ai suflat suficient duh sfant dar pe o specie durata dintr-un material inferior calitativ si astfel din start inapta a suporta si prelua sfintenia si desavarsenia faptului Tau creator... Ai pus desavarsite intentii inalte, Duh Sfant si sfintenie in niste hominizi inapti fizic, psihic si intelectual a suporta aceste inalte functii si responsabilitati izvorate din inima si actul Tau creator, Doamne... Pe drum, oamenii nu s-au ridicat asteptarilor Tale nici macar la un nivel mediocru, nici intelectual, nici moral, doar cativa dintre geniile si savantii lumii remarcandu-se cu ceva, inventand cate ceva inspirati de a Ta muza, spre folosul omenirii intregi, acei ingeri rebeli cum ii numeste Pavel Corut...,ajutatorii omenirii,sfintii creatiei Tale... Restul oamenilor, Doamne, marea masa de oameni simpli si muritori de rand i-ai predestinat a fi etern si imuabil ignoranti, ca sa nu cunoasca binele si raul, i-ai facut formalisti si cu caractere marginite, oameni ai instinctelor primare, lipsiti de continutul si urma entitatii Tale sfinte... Ba, cinic si imoral Te mai si invoca in ajutor si mila, sperand, in bigotismul lor, ca treaba ta cosmica principala e sa fii gestionarul sef al maruntisurilor lor... Astfel incat, constat cu nemangaiata stupefactie ca aproape ca Ti-ai pierdut pretiosul si sfantul Tau timp degeaba cu acesti oameni care nu au percutat corespunzator la gestul divin creator si bine intentionat pentru ei... Omenirea actuala nu pare reflecta si atinge moral norocul, privilegiul si meritul de-a fi facuta bob cu bob de-un Creator sfant si de elita cum esti din vecie... Ba dimpotriva..., Ti-au gresit legic si funciarmente dintotdeauna, dezamagindu-te profund si irecuperabil din chiar zorii Creatiei, cand acei inocenti Adam si Eva au vrut sa devina ingeri rebeli, sa cunoasca mai bine lumea, binele si raul, cunostintele din pomul cunoasterii, toate infinit mai captivante si savuroase decat un etern trai dulce de autist intretinut in Rai in pofida asigurarilor Tale... Au vrut sa se bucure de cunostintele din acest univers ca sa se raporteze mai profund la Tine si sa Te conceapa mai cu nadejde, bazat si rational, Tu putand Doamne beneficia de un respect mai intemeiat si profund al creaturii inteligente care isi intelege stapanul, astfel incat sa nu ai niste slugi ignorante, cu toate ca pe pamant aici asta se cere si tara ne vrea prosti, nu insa si Tu, Doamne care ne-ai facut si natural ca te-ai fi bucurat sa fim si inteligenti... Lumea zice in schimb, ca pentru atata lucru ca au vrut sa fie destepti si sa cunoasca si descopere totul dupa matricea si capabila minte ce le-ai dat,Tu in schimb i-ai blestemat din inceputul genezei aruncandu-i pe pamant in chin si neplacere cum un dictator si-ar arunca pe viata in temnita grea cartitorii si nesupusii regimului... Dar asa se spune despre Tine in legendele ignorantilor si salbaticilor mistici... care te-au imaginat si pe Tine Bunul Creator tot atat de razbunator si cinic cum e limitata fiinta a lor salbaticita de ignoranta... Raii si-au facut un zeu rau si bestial, jicnindu-Te Doamne cu aceste etichete... Caci Tu esti Superbun si ca un adevarat parinte de tatos si mamos cu odrasla Sa, incat nu vei fi pedepsit niciodata pe nimeni caci toti sunt copiii Tai... E exclus si ilogic sa creada si sustina cineva, fie si-o biblie ca Ti-ai aruncat pe pamant in chin si umilinta si-n mizerie pe primii Tai creati, cum ai arunca fara resentimente si suparat o piesa executata gresit la lada de fier vechi, un rebut bun doar pentru reciclare... Tu nu ai facut rebuturi, Doamne, Tu nu ne-ai aruncat din Rai fara de nici o remuscare, si nu ne-ai facut pentru pacate, inaptitudini de neascultare si greseli... Astfel, Opera Ta nu e discreditata si poate participa cu brio la concursul cosmic "Demiurgii au talent,"dac-ar fi sa gandim in acesti termeni hazlii... Caci fara indoiala, bine le-ai mai potrivit pe toate in regnul animal si vegetal, orice vietate, planta, animal sau om e o minune ca se misca si functioneaza fara prize de curent, asa, singure cu Duhul ce-ai suflat peste toate, creand un perpetuum mobile al vietii extraordinar... Priviti numai miscarile balerinelor, ale felinelor gratioase, miscarile dinamice si complexe ale mainilor, picioarelor, trupurilor animalelor si oamenilor, neavand nevoie de sfori ca la papusari si nici telecomenzi de ghidare ci toate functionand cu propriul program independent implementat de Tine, Doamne, in tot si toate, atat de genial... Caci genial e sa faci o creatura sa se miste armonios, fara miscari mecanice sustinute de motorase si parghii ca la roboti, ci doar cu muschi simpli, creati de Tine, si oase perfect imbinate si nervi si tendoane si minti stralucite incat s-a putut naste un Chopin, un poet si demiurg al pianului, care a scos din pian armonia maxima posibila... Totul prin insuflarea Ta divina... Nici surse de energie nu ai cautat inutil sa aibe regnurile animal si vegetal ci in genialitatea Ta ai planuit sa se manance unii pe altii ca sa poata trai, ai dat viteza ghepardului sa prinda antilopa, hienelor si cainilor salbatici africani sa prinda antilopa gnu si sa muste din ea de vie in tipetele si durerile ei zadarnice muscand savuros din maruntaiele ei cat este inca vie astfel incat sursa de energie pentru aceasta lume e genial gasita de Tine cum nimeni niciodata nu si-ar fi imaginat... Chiar si stramosii omului, si in general, toate mamiferele ar fi fost si acum doar o prada pentru dinozauri de n-ar fi venit extinctia lor acum 65 milioane de ani din cauza asteroidului de 20 km diametru care a lovit in golful Mexic cu 20.000 km/h. Astazi, de n-ar fi fost acel cataclism, cu infinit de mult timp inainte sa faci Tu lumea, Doamne, dupa cum spun misticii in evanghelii ca acum vreo 7000 de ani, noi am fi fost o specie traitoare prin copaci, pesteri, vizuini, veritabili de salbatici, temandu-ne de coltii de 35 cm. ai lui Tiranosaurus Rex... Si nici vorba ca am mai fi avut ragazul sa ne gandim la Tine Doamne si sa mergem la sfanta Liturghie smeriti si piosi si sa sorbim impartasanie din aceeasi lingurita uzitata la o coada intreaga de credinciosi si sa sarutam apoi mana parintelui rotofei si rumen la fata, gest probabil mult bine placut inimii Tale... Si noi suntem la fel de cruzi, Doamne azi si aidoma de nepasatori de salbatici ca si dinozaurii, hienele ori leii... Caci chiar si noi cand mancam bucurosi puiul cu mujdei si mamaliguta nu ne imaginam ca a avut si el un suflet si groaznic a suferit de durere cand i-ai taiat capul cu cutitul care nu prea taia... Tu ai un suflet, omule care mananci fripturi, pe cand jivinele masacrate, cu aceeasi carne, sange, oase si cod genetic sa nu aiba unul si sa traiasca grozavia de-a fi mancate la chef cu mamaliguta, mujdei si-un vin bun...? Sa tragi din ciozvarta de friptura, fara nici un resentiment si sa multumesti Domnului pentru bucate si painea cea de toate zilele dovedeste cat de salbatic inca e omul, cat de mistic si obscurantist, insensibil durerilor regnului animal, avand o similara satisfactie si nepasare cu a leilor salbatici care-si rup din aer o antilopa care tocmai fugea de ei ingrozita, tinand la viata data ei de Domnul... Avand nevoie sa manance, si omul trebuie sa ucida..., fara menajamente, resentimente si alegatii si sensibilitati poetice ca in "Moartea caprioarei" de Labis... Omul, facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, trebuie sa manance, sa-si umple matele si sa defecheze la fel ca orice jivina... Pe cand niciodata Domnul, avand acelasi chip si asemanare cu noi, totusi, paradoxal, nu trebuie sa manance caci nu are nevoie, nu are stomac si intestine si nu trebuie sa se duca la toaleta caci in Rai, chiar si in palatul imperial al Domnului n-ai sa gasesti toalete, nici hartie igienica, nici bideuri... Ori constat ca noi oamenii desi am fost facuti dupa chipul si asemanarea Domnului, totusi tre' sa mancam, sa ne constipam ori sa avem diaree, adica mizerii din astea... Si astfel nu-nteleg Doamne, de ce nu ne-ai lasat asemeni Tie: fara nevoi obscure si organice, fara instincte si vanitati salbatice, astfel incat sa-i faci pe oameni de vii din nascare direct niste pui de Dumnezeu, cu aceleasi maniere, calitati si sfintenie si cumintenie proprii Tie, Doamne... Chiar nu-nteleg, Doamne cum ai ratat aceasta ideala posibilitate pentru bietele Tale creaturi, economisind prea multe din mijloacele si virtutile supreme pe care le-ai avut la dispozitie ca sa ne faci normal si logic sfinti ori direct ingeri diafani, ireprosabil si neplauzibili greselii si pacatului si astfel sa fii multumit de virtutile creatiei tale...? Suparat si dezamagit, Doamne, de inabilitatile omenirii create si de rebutul rezultat care nu Ti-e pe plac, periodic, practic dintotdeauna, Tu,(sau oamenii zic ca Tu) ii ameninti cu sfarsitul, cu apocalipsa, cu iadul, cu potopul si cu toate urgiile pe care trebuie sa le sufere numai pentru faptul ca au vrut sa stie CINE ESTI...? Iata, au aflat si astfel au vazut ca Dumnezeul lor nu sufera ca servii sai sa cunoasca cine sunt, sa cunoasca cine i-a facut si de ce, sa cunoasca binele si raul si mancand din pomul cunoasterii sa devina ca unul de-al spetei Domniei Tale, Doamne... Ok, pentru asta omenirea a fost deci proiectata din program a fi debila mintal si a nu avea dreptul si libertatea sa cunoasca nimic si sa fie vesnic tarata de fatalitatea de a nu fi dobandit un caracter si o conduita similare in rafinament si valoare inaltei tinute morale a Domnului... Decuplati fiind din proiect de la priza de curent a cunoasterii si a osmozei cu Dumnezeu, omenirea a fost colac peste pupaza si trantita pa pamant pentru pacatul stramosesc sa se chinuie in mizerie si ratare... Astfel ca e jalnica omenirea Doamne, precara deontologic, moral, valoric, cum sunt virtutile Tale... Astfel incat ma intreb inerent logic...: De ce ne-ai facut Doamne...? Si de ce ne-ai facut vaduviti de inaltele virtuti de bunatate si perfectiune ce Tie-ti prisosesc si n-ai ce face cu ele dar noua ne-ar fi fost de mare trebuinta...? Care a fost determinarea Ta sa ne scoti din anonimatul si haul nefiintei si sa ne dai acestei serbede existente cand nu stiu ce satisfactii putem avea si noi ca robi si Tu ca stapan in conditiile si starea dramatica de fapt a acestei vieti si lumi... Ai vrut sa nu fii singur si ai semanat pe pamant oameni care Ti s-au dovedit otravitori si nebineplacuti inimii Tale... Chiar era necesar sa faci oamenii in factura necorespunzatoare multumirii Tale...? Or infinitatea Atotputerniciei Tale nu a fost suficienta ca oamenii sa mosteneasca genetic macar o farama din bunatatea si sfintenia dumnezeiasca...? Nu ai avut vointa ori inexplicabil nu ai avut putere ori interes sa ne faci aidoma bunatatii si superbului Tau caracter, Doamne...? Ne-ai facut programatic pacatosi de profesie in conditiile in care numai un duh sa fi suflat peste noi si eram buni si perfecti ca Tine, niste pui de Dumnezeu reusiti si calificati, virtuosi intru cele omenesti, asemeni ursirilor calificate ale Tale si insuflarii geniului cuminteniei si bunatatii de la Tine catre noi... Or am iesit niste nepricopsiti, rai si ageamii potrivit exigentelor Tale si ai inventat pentru greselile si tarele noastre de comportament un mizerabil iad cu o completa gama de pedepsire exemplara cand n-am aparut singuri si puteai sa mai insisti un minut la masa Ta de lucru slefuind mai mult omenirea ca sa fie odata pentru totdeauna absolvita de otravitoarea libertate de-a pacatui fara placul si voia Ta... Ca pacatosi, am devenit inutili intereselor Tale Doamne si-n aceasta forma perfect inutili... Infinitatea si Atotputernicia Ta nu se putea lipsi de serviciile unei omeniri care s-au dovedit sub asteptarile si exigenta Ta...? Sunt sigur ca in Univers puteai trai fericit tot atat de bine daca nu ne-ai fi facut caci nu vad ce satisfactii motivate si ce beneficiu am capatat deopotriva si Tu si noi oamenii Doamne in conditiile dramatice si neconvenabile in care facem figuratie intr-o viata harazita de Tine sa ne fie grea, sa traim din greu din sudoarea fruntii (si uneori nici atata lucru sa nu putem, vezi somerii), femeile sa fie muscate de calcai de veninosii serpi ascunsi prin balarii (drept pedeapsa pentru neascultare) si sa nasca prunci in mari dureri si in complicate stari, de-au fost nevoite sa apeleze la salvatoarea cezariana... Doamne, prea grea urgie ai aruncat peste bietele femei obligandu-le sa fie supuse barbatilor lor, adica sa fie ca niste sclave, fiinte domestice de conditie inferioara fata de barbati, caci ele n-au voie a intra in altar, n-au cum si n-au dreptul a se face preoti, ca sa nu mai vorbim de drepturile si libertatile ce le au ele in societatile islamice unde guverneaza se pare un alt Dumnezeu cu alte legi... Deci toate femeile sunt tratate din start de Tine Doamne ca niste roabe fara drepturi si libertati, animale domestice utile pe langa casa barbatului, fara a putea simti si ele gustul egalitatii in viata si dreptul si placerea de a se bucura de acest drept... Ele nu fac mare caz de asta, Doamne si evlavioase si virtuoase Ti se-nchina Tie Doamne integral dupa toate pravilele ce ai dat (ori acesti mistici nebuni spun ca le-ai dat, Tu de fapt fiind mult mai democratic si mult mai uman traind undeva intr-un univers paralel ca noi sa putem avea pretentia ca Te-am descoperit atat de facil...) Femeile, Doamne sunt tot ce avem mai bun si curat pe pamant... Ele sunt lumina si sufletul barbatilor si nu puteau sa fie pedepsite in masa numai fiindca Eva a vrut din tandrete si dragoste sa ofere sotului ei un mar dulce si gustos care tot n-avea nici un rost logic pe-acolo pe ramuri decat sa fie totusi mancat, altfel de ce mai era dulce daca nu sa bucure niste papile gustative si toate vitaminele din miez sa intareasca sanatatea consumatorilor, potrivit zicalei care zice : "Un mar pe zi, tine doctorul departe"... Mai nimerit ar fi fost sa pui pietre in pomul cunoasterii ori cel putin mere cu tepi urat mirositoare care sa-ti faca gura punga si sa-ti intoarca stomacul pe dos..., mai bine puneai in copaci in loc de fructe ispititoare hoituri urat mirositoare din care sa curga zeama de cadavru descompus, zeama cunoasterii binelui si raului, care tineau departe pe Eva si Adam si nu i-ar mai fi interesat niciodata a cunoaste si a sti nimic, vegetand linistiti ca niste plante in ghiveciul numit Rai... Doamne, priveste ce ai facut femeilor, ce crunt si inuman blestem daca si dupa atata urgie ele inca te iubesc si mai mult si patimas, dedicandu-Ti unele intreaga viata, cum sunt maicutele... Priveste cum unele de mici isi pun haina neagra in cap, de copii vin de Ti se jertfesc pe viata, de muguri inca neinmuguriti in care viata a incetat in interiorul miezului... Priveste Doamne aceste femei pioase, priveste la broboadele lor negre infasurate din cap si pana in pamant si cum Ti se roaga in tot ceasul pe caldura cea de foc a verii si spune de nu Ti se face mila de aceste inocente fiinte...? Ce gust crezi ca ne lasa o astfel de viata Doamne decat un gust fad ori otravitor pana la lacrimi...? E ridicol a se crede ca se poate trai astfel intr-o viata de netrait cand ni se aminteste ca viata incepe abia cand mori adica in viata viitoare... Cu toate simturile, cu toate armele pregatit de trait, mi se spune...: "Usurel..., Arunca armele si mainile sus ! Nu vezi...? Acolo sus... e viata... Dezechiparea si ramai gol asa cum ai fost facut, fara nici un simt, fara nici o dorinta... altfel, anatema pacatului te paste..." Astfel, cand vad premisele acestei vieti unde pe fiecare vitrina frumos impodobita sta scris "INCHIS", mi se inmoaie genunchii si devin Doamne o leguma, cu inima si sufletul zdrumicate de dezgustul si ciuda ca atata poate oferi religia, acest sarac si cazon tratament, iti convine ori nu... Doamne, cu acest tratament orice fiinta vie simte ca se intoxica si i se usuca inima ca unei plante fara apa in ghiveci... Plante vegetand suntem Doamne si n-avem dreptul a aspira mai mult... Or de ce ne-ai mai facut Doamne si ne-ai dat si constiinta ucigatoare a unui astfel de simulacru de experiment al Tau numit viata...? Caci nu putem trai din cauza mortii si nu putem muri din cauza dorului de viata... De ce ne-ai facut Doamne si ne-ai dat constiinta urzicatoare a unei morti ieftine si fara sens, derizorie prin normalitatea si comunul ei, si a unei vieti sugrumata de iedera acestui gretos sentiment...? De ce ne-ai facut sa murim si mai ales sa murim in chinuri, caci orice moarte in care nu se moare de cancer cumplit parca nu e deplina si nu are lustru pe nume... De aceea e si pacat sa mori sanatos, sa incurci planurile mortii, s-o faci sa strambe din nas cand ei ii placeau cancerul si puroiul sa simta cum pulseaza in noi... Sa murim, Doamne... Sa murim si sa traim efemer ca mustele betive de otet si neagatati cu strasnicie de sentimentul si bucuria vietii ca un pui de maimuta agatat indestructibil de blana mamei sale... Iata tot ce ni se cere...: Sa murim... Sa avem minima decenta de-a muri si de a nu-ncurca astfel un sistem a carui industrie duduie de productie, de cerere si oferta : industria mortii... De ce ne-ai facut Doamne sa ne despartim dureros unii de altii, mame de copiii lor, soti de sotii, copii de parinti, iubiti de iubite...? De ce ne-ai facut sa ne iubim si sa ne fim dragi doar pana ce MOARTEA NE VA DESPARTI...? De ce nu ne-ai facut sa ne iubim si sa ne placem si dincolo de moarte...? Cu ce ma-ncalzeste sa stiu ca voi deveni soldat in solda Ta in Rai si voi exulta de extaz si fericire, cand stiu ca pe cine-am iubit si de cine mi-a fost drag am toate sansele sa nu-l am prin preajma prin Rai cand in Rai singura iubire tolerata e iubirea doar de Dumnezeu... Sa fim seriosi... In Maretia, Atotputernicia si impozanta Ta, iubirea mea de Tine Doamne Te ajuta si Ti-e de folos ca a cincizeci de mia roata la caruta... Firul de praf de stele care sunt nu poate ajuta cu nimic pe Creatorul Universului, a tuturor vazutelor si nevazutelor... E ca si cum ai spune ca muntele Everest nu s-a putut inalta fara caprele care-au sarit pe el... Doamne, ce as face eu in Rai, mangaiat de Tine pe crestet cand as sti ca de cine mi-a fost drag in viata e foarte posibil sa stiu ca se zbate in chinuri surghiunit nemilos si crud in ingrozitorul iad...? Plangand de o bucurie trista si dramatica as scrasni de durere din dinti in Rai sa stiu ca ai mei dragi nu sunt cu mine acolo dintr-o eroare, dintr-un accident si dintr-o prostie ori un click insuportabil de sever al Judecatii Tale, Doamne, care a hotarat ca cei ce se iubesc se pot iubi pana ce moartea-i va desparti si uneori nici atat... In fapt iubirea e o inventie a omului, a firii ca raspuns si contraargument la insatisfactia produsa de moarte si neclaritatile misticismului religios pretins specializat in problema si gestionarea mortii... Ne iubim cu atat mai dulce si inflacarat cu cat suntem constienti ca e numai acum si aici, iar religia pune deviza otravitoare: "pana moartea ne va desparti"... Nici un sporit crestin religios nu poate iubi pe nimeni niciodata aici pe pamant, intai pentru ca nu poate fiind cu mintea si sufletul exclusiv la ceea ce crede el ca este Dumnezeul lui si apoi insusi Dumnezeu nu vrea sa lase mai jos garda dependentei Lui de iubirile si supuseniile noastre... Au nu stiti de se spune despre El ca Dumnezeu e un Dumnezeu gelos...? Si fereasca sfantul sa simta ca nu-i inchini intreaga viata si credinta si toata iubirea... Cam searbada soarta pentru un Dumnezeu sa fie ahtiat ori dependent dupa biata iubire a unor microbi, Creatorul infinitului Univers cu neganditele fenomene si mers al sorilor pe care trebuie sa-l gestioneze, trebuie sa-si faca timp sa raspunda negresit undeva candva gesturilor de iubire si tandrete, rugatorilor pentru sanatate, noroc si bunastare... Da doamne sa ploua... Da Doamne sa fie pace... Apara-ne Doamne de boli si suferinte...(Exclus, caci si virusii sunt tot creaturile Domnului deci e nerealist si nedelicat sa ne rugam de sanatate cand Dumnezeu a dat si virusilor ceva de mancare, adica pe noi...) Sta Dumnezeu sa ia in seama toate maruntisurile noastre...? Inseamna ca e un Dumnezeu marunt mai degraba facut dupa chipul si asemanarea ratacitilor religiosi... Pe cand Dumnezeu cel serios si responsabil e dus cu treburi si afaceri infinit mai importante in univers in loc sa se uite in gura noastra de ignoranti... Doar cand si cand Dumnezeul cel nereligios si nemistic mai da prin cap unora (denumiti de Corut sfinti rebeli), adica savantilor si oamenilor de stiinta sa mai inventeze ceva pentru binele si progresul omenirii... Telefonul mobil pe care-l folosesc si popii ori becul, trenul si alte minuni etc. In rest toti ceilalti indivizi beneficiaza de pe urma muncii si eresurilor lor "de toate cuceririle stiintei si tehnicii moderne, dar traiesc cu mintile ancorate in trecutul salbatic din Iudeea antica" de unde ne vine impus crestinismul si miturile lui, noua unui popor si rase ariene care am avea valorile noastre daca nu am fi hiptnotizati de religia poporului iudeu antic pe care ne-am insusit-o organic, ca mod de viata. De ce oare suntem imbatati spiritual de un asemenea mod de viata...? Nu ne e greata ca "toate conceptiile mistico-religioase cunoscute privesc viata in mod rasturnat, ca o continua involutie si decadere, pedepsire, din randul intai al bibliei si pana la apocalipsa unde se elucubreaza distrugerea finala a lumii intr-un viitor pe care obscurantistii si retrograazii il anunta mereu (cea mai noua data de sfarsit al Lumii avansata de ei este 22 dec.-2012) Aceste conceptii delirante, escatologice, specifice misticilor produc multe efecte negative: infricosseaza ignorantii, demobilizeaza naivii de la cunoastere, creatie si comportare morala, dezvolta asteptari negative in miliarde de suflete imbolnavindu-le de depresii, fobii si deliruri"(citat P.C.) Iata dar ca sfarsitul lumii e o boala, e o problema psihica ori psihologica a oamenilor traitori pe acest pamant dintotdeauna si care au avut mereu aceasta boala a sfarsitului si a pedepsei finale a unui Dumnezeu, atribuindu-i acestuia propriile trasaturi de caracter ale omenirii semicivilizate : ignoranta, ura si dorinta dulce a razbunarii. Pentru ca eu asta inteleg din pedepsirea pacatosului: Razbunarea stapanului pe sclavul Kunta Kinte care a evadat de pe plantatie. Ori nu pot sa diger ca Dumnezeu se-ncurca cu asemenea nimicuri si mizerii umane...
Pedepsirea pacatosului, sfarsitul lumii sunt alegatii si speculatii ridicole, ilogice, fara sens si acoperire si daunatoare psihicului uman precum si vietii in consecinta in toata fibra ei pur umana sanatoasa. Nici un Demiurg creator din acest univers nu ar fi facut in mandria Sa creatoare o Opera denumita lume cu oameni in ea care sa fie tarata si amenintata de scadenta unui sfarsit ieftin si mizerabil, apocaliptic si catastrofal pe care nici intr-un caz nu l-a pus in calcul in bucuria, eruditia si satisfactia proiectarii ei. Din mana unui Demiurg sfant, Atotputernic, plin de toate virtutile creativitatii si genialului mestesug divin, iesea in tot cazul o lume identic si ireprosabil ori similar perfecta dupa masura, talentul si trasaturile de caracter ale bravului Sau Creator. Nu Dumnezeu este vinovat de ratacirile omenesti si starea de fiasco a acestei lumi inca semisalbatica, ci acesti oameni, ce ei insisi isi creaza si autohranesc boala, aceasta tumoare gigant religioasa cu artere groase de irigare, care alieneaza oamenii ignoranti, formalisti, simplisti si semicivilizati de azi, ei insisi nedesavarsiti, imperfecti, semianimale ce L-au molipsit pe Dumnezeu de toate tarele lor, manjindu-i reputatia divina cu toate defectele lor de caracter, cum ar fi ura si razbunarea din care deriva starea conflictuala a acestei lumi incurajata de insesi preceptele maniheiste ale religiei care decreteaza crud si salbatic: "cine nu e cu mine e impotriva mea..." Nu exista toleranta in religie cata vreme ea insasi e o filozofie de casta exclusivista... Dumnezeu nu are in gestiune nici o casta in defavoarea alteia ori constatam conflicte de idei insurmontabile intre toate religiile si antagonismul dintre ele ca un dat in sine inexorabil... Dumnezeu nu poate fi deopotriva deodata avocatul si sustinatorul acestor opinii contrare religioase, sustinand pe unii in practicile asertiunilor lor ideologice si anatemizand pe altii in iluzia sentimentului lor subiectivist ca detin monopolul dreptei credinte doar pe baza premiselor si si sentimentelor lor religioase izvorand exclusiv din sinapsele neuronale ale creerului emotional, limbic, reptilian neverificat de nici o rigoare ori analiza matematica cu virtute de axioma ... Dumnezeu nu se razbuna, nu pedepseste si nu-si reneaga propria Lui Creatie la care a muncit laborios si fara precupetire o vesnicie cum zice poetul, deoarece nu-i este amenintata Atotputernicia niciodata de necugetarile, faptele rele si pacatele specific exclusiv umane absolut inofensive in raport cu invulnerabila functionare a entitatii care se cheama Dumnezeu... Oricat ne-am stramba, ori am gresi si pacatui barbar pe acest pamant, Lui Dumnezeu nu i se misca un fir de par din cap de necugetatele noastre fapte, si nu ne pedepseste pentru asta pentru ca in incapatanata conceptie a Lui Dumnezeu, El a semnat si girat cu autoritatea si munca Sa creatoare ca noi suntem prefecti asemeni chipului si asemanarii Lui si nu trebuie sa-i stricam aceasta convingere atribuindu-i ilogice acte coercitive si rautati cu omenirea pe care nici macar nu le-a avut in gand... Dumnezeul cel frumos si incontestabil, cel perfect si nerazbunator este prea falnic si maret in aura si locul Lui din univers si functioneaza nu asijderi moravurilor umane marunte si decadente ci dupa un program perfect, ca tehnologia unui ceas elvetian, astfel incat tare ma tem ca inca nu L-am putut descpoeri pe Dumnezeu in toata splendoarea Sa Divina, iar de cei inflacarati religios in mistica si dogmele lor irationale si inumane Dumnezeu rade amuzat si totodata dezamagit de aceasta cumplita ratacire spirituala a religiei consumatoare infinita de resurse, timp si energii umane demne de o cauza mai utila si pragmatica. Cu timpul si energiile cheltuite inutil si pagubos cu religia omenirea ar fi rezolvat demult problemele in care se zbate si ar fi dus-o mai decent si mai bine. Aceasta omenire merita sa-si asume rusinea ratarii ca specie adoptand nonsalant si inconstient misticismul religios pulsand ca o infectie iremediabila in fibra ei cea mai intima, sanatoasa si curata harazita de Dumnezeu. Lui Dumnezeu precis ii este jena si rusine de vesnicele lamentari religioase ale unor cersetori ce-L agaseaza permanent in piosenia lor religioasa cu tot felul de cereri specifice sferei marunte omenesti si care sunt ridicole in raport cu impozanta prestanta a celui mai marunt Dumnezeu... Gestionand si aproband cererile marunte de tot felul ale speciei umane Dumnezeu s-ar compromite complacandu-se, complicandu-se si coborandu-se la un atat de jos nivel al oamenilor care nu pot avea neinspirata pretentie sa-L abordeze pe Dumnezeu atat de facil, dupa optica Lor limitata de limita sentimentelor lor care sunt de fapt niste reactii chimice, fizice si electrice ale materiei din care este facuta creierul, limitata prin consecinta... Dumnezeu lucreaza la parametri imposibil de abordat pentru specia umana si toate scarile umane de masura se termina neavand plaja de a-L concepe pe Dumnezeu... Omenirea nu are acces la Dumnezeul cel adevarat neinscriptibil nici unui sistem de valori din sfera umana caci chiar avand argumente ca l-ai descoperit pe Dumnezeu tot mai ramane loc de incognoscibil, mister si inabordabil intr-o lume in care nimic nu-i sigur, insasi indoiala fiind indoielnica... Daca L-am vedea pe Dumnezeul cel Adevarat care cel mai plauzibil nu are infatisare umana si preocupari a gestiona cele marunte omenesti pur si simplu ne-am dezintegra, ne-am topi, am orbi, surzi si muri caci nu suntem capabili fizic si nici spiritual sa stam langa aceasta entitate care se numeste Dumnezeu fara a suferi leziuni afectand functionarea noastra ca specie ... Omul suporta cel mult o suta si ceva de decibeli de zgomot dincolo de care surzeste si innebuneste. Daca nu ar fi existat spatiul vid din sistemul solar milioanele de decibeli ale exploziilor solare ne-ar fi dezintegrat chiar si de la distanta de 144.000.000 km. Dumnezeu e similar soarelui ori chiar mai mare. Cum putem concepe sa ne apropiem de Dumnezeu si sa mai ramana ceva din noi si pretentiile noastre religioase...? Dumnezeu cand ne-a creat nu ne-a creat ca a fost singur si avea nevoie de noi... Dumnezeu ne-a creat pentru progres si gandindu-se ca vom fi apti pentru acest tel. Prin religie omenirea nu progreseaza adoptand exclusiv virtutile ei. In religie subzista sentimentul ca nu e necesar si oportun un progres dinamic pentru omenire ci e suficient sa uzezi timpul, singura resursa irecuperabila doar ca sa te rogi, adica sa nu faci nimic si sa nu te complici in viata cu erezii si iesirea din canoanele dogmatice... E suficient doar sa simulezi ca traiesti si sa fii turmentat de acest dulce vis servit de aerul societatii religioase in care te-ai nascut, te-ai molipsit si in care o duci relativ multumit si linistit pana la moarte: visul mantuirii...
Astfel, religia este ABOLIREA inconstienta a VIETII, golirea faptului de a trai de orice continut practic si util de catre chiar indivizii pusi sa traiasca si fiindca viata e dura si plina de inconveniente, acestea necesita din partea religiosilor un stagiu inerent de cotizare uzand toate resursele creierului emotional pe cand creierul cognitiv ia o pauza in acest contract al religiozitatii in care dobanda nu este la vedere... Dobanda egal mantuirea... Omul atat se bucura de posibilitatea contractuala a dobandirii ei incat nici nu se gandeste ce va sa-nsemne ea, nu-i e de nici un folos a mai lua la cunostinta de ipostazele pragmatice ale utilitatii ei intrucat chimia si frica ancestrala a creierului pus sa simta asa genereaza in omenire chiar mutatii ale genelor de unde apar in consecinta gene religioase obscurantiste, dezvoltandu-se permanent din genele religioase ale stramosilor ignoranti si semisalbatici. Astfel, omul mistic religios cenzureaza si bagatelizeaza orice interes normal de analiza, critica si cunoastere a teritoriului religios pe unde le haladuieste spiritul... De aici a aparut si justificarea dictonului :"Crede si nu cerceta" sau "Nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le-ntelegi...", omul si consumatorul de sentimente si convingeri religioase multumindu-se doar cu efectul benefic de dependenta al religiei, infinit mai util sufletului lui decat orice clarificare si disecare a religiei plina de contradictii si zone obscure, inconveniente care nu conteaza pentru omul religios si pe care nici nu le simte pentru ca nici nu le sconteaza aducand argumente tari starii de transa religioasa de tipul: "Daca nu exista Dumnezeu si esti credincios din adancul inimii, n-ai pierdut nimic... Dar daca exista si esti eretic, ai pierdut totul..." Astfel se intrevede de aici utilitatea practica a religiei... Omul religios e multumit asa... Si nu concepe altceva de frica lipsei oricarui alt punct de sprijin in univers decat religia... Aceasta siguranta conteaza, aceasta autosugestie a binelui si fericirii isi face efectul in inima omeneasca si omul isi conserva energia si comoditatea aceasta ca stare mostenita, viata religioasa, imaginandu-L pe Dumnezeu antropomorf, dupa chipul, asemanarea si simtirile proprii omului inca dominat de instincte ce vin din primitivismul peristoric. Omul spune: M-am nascut in aceasta credinta deci e bine sa raman asa si prevazator cu conservarea acestor resurse interioare omul obosit de necunoscutele universului, de tainele si abisurile lui, ale lumii si vietii, consuma cu credinta acest medicament, ca sa nu-i zic direct drog, licoare indispensabila pentru a se dezvolta in fiecare credincios acest vis al evadarii benefice in Rai, uzitand experienta acestui sentiment al mantuirii dupa formule aidoma de practica omeneasca de tipul: Eu invat si voi sti la examen in fata comisiei prezidata de Dumnezeu, tu pierzi timpul si vei fi repetent... Spiritul salbatic omenesc, egoist, de casta si de haita isi arata coltii sub cele mai nobile si umane intentii... Nu conteaza ce se-ntampla cu tine, repetentule si zabavnicule, eu tocesc si voi fi promovat, voi inota si voi creste in largul ocean al mantuirii ca un pui de broasca testoasa care se va face mare in ocean... Mantuirea astfel, acest lucru bun care se clameaza si prevesteste ca cea mai insondabila si sublima taina se vede astfel ca este o morfina buna. Si de altfel exista si conceptia perfect pertinenta ca in locul credintei nu ai ce-i administra omenirii pentru a fi calma si a subzista experientei de jungla a vietii... Ce pui in locul religiei pentru echilibrul si sanatatea morala si spirituala a bietei omeniri...? Nimic mai valabil decat religia si credinta, sentimente normale de supusenie ale fiintei biologice umane genetic molipsita de frica ancestrala de tot si toate... La ce buna rebeliunea ori scepticismul contra credintei cand realmente nu exista inca nimic mai bun si eficace pentru gestionarea sentimentului de siguranta a firii slabe si vulnerabile a omului in fata duritatilor vietii...? Mantuirea si subordonarea de buna voie religioasa sunt cele mai bune atitudini umane dintre cele mai precare si false, doctorii amare dar bune... In schimb scepticismul religios chiar daca te face liber te face un libertin fara solutii practice de fericire in conditiile unei lumi inca dependenta de instincte primare... Alte solutii de fericire gen Pavel Corut sunt nobile in idee dar inaplicabile semisalbaticei specii umane... Mantuirea de tip mistic religios se prefigureaza ca singura solutie practica de tip surogat aplicata unor oameni opriti din evolutie din aceasta cauza... Dar calea pana la a accede, exulta si profita de mangaierea teritoriilor Raiului e speculata si barata de insesi tarele si defectele de caracter si comportament ale omenirii... Caci ce-i religia daca nu un mod artificial si inuman de viata pe care Dumnezeu nu L-a impus, ci unii dintre semenii nostri in cinismul, ignoranta si sarlatania lor... Astfel, religia s-a nascut atunci cand primul zdrahon bun de munca a mai zabovit de lene intr-o dimineata in pat, si in aceasta somnoroasa reverie cu ochii in tavan a visat cu ochii deschisi cum sa castige si el ceva lesne cand masa si camara-i erau goale... Atunci, fiindca trasnea si tuna afara, fiindca se cutremura pamantul ori se intuneca de eclipsa in miezul zilei, evident ca acest moment trebuia speculat si atunci zdrahonul a iesit din cort, si-a pus niste straie si margele adecvate si iresponsabil si cinic a anuntat ca nebunul la raspantia satului ca el poate interveni pe langa Dumnezeu, ca el poate mijloci si negocia cu El apararea si miluirea celor ascunsi de frica pe sub paturi in ignoranta si naivitatea lor normala. Acest serviciu de mediere intre Dumnezeu si oameni s-a platit ca oricare serviciu. Si de atunci el s-a diversificat, completat si implinit cu forme originale si complexe, devenind serviciul religios cu slujitorii sai astfel ca acestia au inradacinat adanc si indestructibil in inima societatii sentimentul religios si inerent respectul cuvenit slujitorilor sai numiti fetze bisericesti... Dintre acestia, unii sunt oameni deosebit de culti si inteligenti, sunt oameni ca si noi, majoritatea respectabili, corecti si cinstiti... In ei gena religioasa ancestrala a lucrat mai mult inflcarandu-i catre acest deziderat. Si ei slujesc pe langa Dumnezeu, ne sunt translatori si ne invata limba Lui Dumnezeu, ne sunt ultimii avocati pe care-i mai avem care incearca sa pledeze pentru noi pe langa un Dumnezeu tot mai solicitat si obosit de atatea dosare, apoi ne conduc pe ultimul drum..., sunt prietenii nostri carora trebuie sa le dai ortul, caci altfel evident ca nu poti muri, nici Dumnezeu nu te ia in seama oricat de mort ai fi... Fiindca moartea e atat de vie in regnul biologic, atat de prolifica si abundenta si fara de crize de activitate, religia cu slujitorii ei autorizati cu acte-n regula a uzat de aceasta oportunitate fiind cea mai pertinenta institutie de gestionare a mortii, iar lucratorii ei impreuna cu institutiile religioase infiintate devenind cei mai respectati din societate, savurand profitabil reverentele si piosenia enoriasilor... A nu se uita ca religia, aceasta institutie de gestionare a mortii se studiaza in facultati, stiinta ei luand forme deosebit de erudite... Astfel incat la nivelul actual de ignoranta si dezumanizare a omenirii serviciul religios existent cu clerul care mijloceste intre Dumnezeu si omul bicisnic este absolut binevenit si indispensabil in conditiile penuriei de cultura si moralitate a omenirii si in lipsa unei alternative rationale pentru vindecarea si calmarea omenirii muncitoare, traitoare si mai ales muritoare in mizeria in care a lasat Dumnezeu oamenii pe pamant de la caderea lor in pacat, ca niste copii dati de suflet... Astfel incat daca-i iei omului de rand necajit, vitregit si aceasta unica speranta a liberarii din sclavia vietii si a mangaierii in Rai intr-o osmoza linistitoare cu Dumnezeu acolo si citostaticele administrate de El in tratamentul numit mantuire, i-ai luat TOT..., si viata, si sperantele si lacrimile varsate cu durere si suferinta intr-o viata amara... Astfel incat religia asa cum este servita si practicata si acum si dintotdeauna este solutia perfecta si de forta majora, este comutatorul de avarie care se cupleaza in sistem in conditiile unei omeniri necivilizata, mostenitoare de gene primitive de teama existentiala si inerent apel la o solutie practica si pragmatica. In aceste conditii, toata lumea-i multumita: Are si vrajitorul satului ce manca, acest smecher cinic, are si infricosatul credincios liniste si nu se mai ascunde pe sub pat iar de moarte nu se mai teme caci preotii vor mijloci pentru el pe langa Domnul pentru asigurarea unui hamac la umbra de palmier in eternul sejur numit Rai si Mantuire... Religia e captivanta moralmente... Astfel, pentru atrocitati, prigoniri, necazuri si insulte a gasit solutia deoarece Iisus a spus ca la palme e musai sa-ntoarca si obrazul celalalt... Bietul credincios ignorant (nu vorbesc de cei culti si inteligenti) este astfel prostit cu tratamentul religios in doza letala si la momentul oportun, exact si pe masura naivitatii sale ce genereaza increderea credula maladiva in doza potrivita de morfina care se cheama religia cu misticismul si toti speculantii sai. Atatea religii inhamand omul la atatea obiceiuri... Nu se poate sa existe o multitudine de religii pictandu-l pe Dumnezeu cum vor ele iar El sa ramana vesnic impasibil si plictisit ca si cum toti ar avea dreptate in contrariile lor... Simtind acest neajuns au inventat despre Dumnezeu si i-au pus in gura gaselnita ca fiecare se mantuie dupa credinta sa... Asa sa fie oare...? Sa asiste Dumnezeu indiferent la ciorovaiala lor jenanta...? Nu se poate sa existe o multitudine de confesiuni, secte si grupari religioase radical indarjite fiecare in idealurile proprii cu pretentia detinerii exclusive a monopolului dreptei credinte si mai mult sau mai putin antagonoce ori dusmanoase unele cu altele, sustinand sus si tare conceptul maniheist , "cine nu e cu religia in care cred eu e impotriva mea si a lui Dumnezeu"... A crede intr-o idee religioasa pe care o socotesti absoluta si imanenta e un simptom similar cum ai accepta apriori valabilitatea universala a oricarei axiome matematice pe care nu o poate contesta nimeni deoarece de stiinta exacta a matematicii si fizicii nimeni nu se poate indoi cand un intreg univers functioneaza dupa mecanica cereasca universala guvernata de legile matematicii si fizicii ce au existat dintotdeauna indiferent daca Newton nu descoperea de ce cade marul din pom... Dar sunt toate religiile niste stiinte exacte in asertiunule carora te poti aventura a fi convins fara riscul de-a fi ridicol analizand divergentele de opinie ce legic consista intre toate aceste credinte...? E ilogic a exista crestini ortodocsi si catolici in acelasi timp, penticostali si iehovisti, musulmani, hindusi, mormoni, protestanti, luterani, anglicani, MISA gurului Gregorian Bivolaru, satanisti, sintoisti, si cate or mai fi, fiecare negandu-se si dispretuindu-se visceral unii pe altii, neavand catusi de putin presentimentul ca Dumnezeu isi pierde rabdarea si oboseste sesizand eterna cearta dintre toti aspirand unilateral fiecare osmoza cu un Dumnezeu tot mai revendicat si de aceea tot mai plauzibil jicnit. Nu se poate sa fii intr-o tabara religioasa si sa stai cu armele indreptate amenintator si dispretuitor catre alta tabara religioasa, avand un ideal comun, pe unul si acelasi Dumnezeu... Dumnezeu iubit de o parte de credinciosi cu religia proprie e un Dumnezeu neinteresant pentru cealalta parte, un Dumnezeu ignorat ori dispretuit... Nici un crestin nu poate spune ca-l iubeste pe Krishna al indienilor ori Mahomed, precum nici musulmanii ori evreii nu dau doi bani pe Iisus, dispretuind si negandu-si reciproc unii altora idolii. Nu e Dumnezeul adevarat si nerevendicabil etern jicnit de opiniile contrare ale unora si altora despre El...? A nu sconta si presimti facand parte totalitar din tagma unei convingeri si sectiuni religioase, ca Dumnezeu se simte jenat de fiecare data cand unii si altii spun despre El cate ceva contrar si evident neverificat, e o neobrazare si o nedelicatete la adresa rabdarii, prestigiului si onoarei Lui Dumnezeu. Prefer sa nu fac parte din ambitiile si pragmatismul irational si intunecat al nici unei grupari religioase, si sa pastrez astfel pentru Dumnezeu o distanta si un respect condescendent care sa-I salveze si prezerve astfel reputatia divina din partea mea, a unui eretic... Dumnezeu e prea complex si superior pentru a-si permite cineva sa emita asupra Sa pareri diverse, credinte si convingeri partizane si contrare, dupa interesul sau simtirea limitata a fiecaruia. A nu fi un astfel de religios de coniventa si de conjunctura iti creaza mai degraba un confort spiritual si o eliberare, o bucurie ca ai reusit sa sesizezi matematic erorile de procedura si logica in care se situeaza toti religiosii diversi mai mult sau mai putin contrari unii altora in fanatismul, obscurantismul si ratacirea lor plenara. Religia si religiozitatea s-au compromis in clipa cand au existat doua opinii contrare ori neidentice matematic asupra subiectului denumit Dumnezeu intru divinitatea Sa.
Cred ca pe adevaratul Dumnezeu, acea Hiperconstiinta a universului nimeni nu L-a descoperit pana acum... El nu se descopera atat de usor fiind mai complex decat teoria relativitatii a lui Einstein incat e nevoie de calcule, de studiu si savanti pe masura... A avea pretentia ca Dumnezeu, prin mistica si obscura religie, mostenire a vechii societati necivilizata, ti se reveleaza instantaneu si gratuit e o copilarie tratabila ca atare... Orice copil pierdut in jungla nu va invata niciodata sa vorbeasca, sa gandeasca si sa i se reveleze intr-o zi Dumnezeu fara sa aiba modele urmaribile intr-o societate care frecventeaza uzual din vremuri imemoriale conceptul de Dumnezeu... Abia cand ai auzit de Dumnezeu de la altii iti vin in cap idei, ganduri, credinte, obsesii referitoare la povestea auzita si creierul emotional (limbic) trece la treaba si-L viseaza pe Dumnezeu, adica i se reveleaza... Bucuria descoperirii Lui Dumnezeu se lasa amanata intr-un indepartat viitor de catre savanti prin experiente, cercetari si calcule laborioase... Anticii nici nu visau la ce descoperiri stiintifice avem astazi, care sunt iarasi antichitati pentru omenirea ce va fi peste doua sau trei mii de ani, atunci cand Dumnezeu va fi o descoperire stiintifica si oamenii vor simti pe pielea lor avantajele acestei valori divine pusa in slujba lor responsabil si stiintific asa cum folosesc toti curentul electric (care exista) descoperit intr-o zi de un savant nebun... Stiti ceva...? Poate ca Dumnezeu e insusi curentul electric...: nu-l vedem, nu-l putem pipai dar il putem simti si astazi el ne face viata posibila fiind dependenti de aceasta minune... In ziua cand Dumnezeu va fi descoperit si va fi astfel captat din cer unde umbla inutil si transmis prin antene in casele tuturor, atunci toti vor avea sursa de energie utila si inepuizabila pentru folosul vietii lor... Atunci intreaga omenire va avea bucuria receptarii si savurarii acestui adevar placut si absolut denumit Dumnezeu, care sa aiba pentru toti aceleasi dimensiuni, aceeasi receptare sublima, aceeasi forma palpabila in spatiu, in ochii si simturile noastre, aceeasi culoare si aceeasi valoare pentru toti... Chiar daca Dumnezeu nu se lasa descoperit si nu-L vede nimeni, El e o lege fizica a mecanicii ceresti, un fenomen, un corp, o entitate functionand dupa aceleasi legi fizice care guverneaza intregul univers... Dar poate ca Dumnezeu nu e in acest univers, ci intr-unul paralel unde a ales El sa traiasca... Dumnezeu e un fenomen greu de descoperit si va fi descoperit pana la urma intr-un viitor imprevizibil si inconceptibil poate dintr-o intamplare, chiar daca El nu face nici cel mai mic efort in acest sens, dar va fi descoperit, aratat si explicat tuturor, atat de simplu si direct cum dintr-un nor de ploaie apare un fulger la care nu te gandeai, cum gravitatia a facut sa-i cada lui Newton marul in cap... Ori poate ca Dumnezeu e insasi gravitatia, ori lumina, ori intunericul, ori toate la un loc... Cine oare il va descoperi pe Dumnezeu si in care mileniu...? Pana atunci ieftina si retrograda teorie religioasa care o fac diversele partizanate religioase contemporane pe seama Lui e rizibila si nu are nici un suport rational. Va fi frumos si sublim abia atunci cand toti oamenii vor fi de aceeasi religie cu ingaduinta Lui Dumnezeu... Superioritatea statutului Lui Dumnezeu si seriozitatea fiintei sale impune ca El sa se lase descoperit tuturor in aceeasi ipostaza universal valabila, ca o axioma matematica, ca un adevar matematic ce nu apartine multimii vide unde e ascuns acum Dumnezeu ca un diamant pretios in inima muntelui... Ar fi atat de frumos ca Dumnezeu sa fie atat de viu si real, ca lumina zilei... Sarbatoarea suprema va fi cand Dumnezeu se va muta la noi, sa fie vecinul nostru, imparatul nostru, guvernatorul nostru cu sediul pe o strada cunoscuta de pe pamant, ori din alta galaxie din care sa ne vina cu ajutorul tehnicii Domniei Sale imagini si reportaje filmate de la mii de ani lumina acolo unde Dumnezeu se desfasoara in toata splendoarea Sa, intru fericirea noastra suprema ca L-am descoperit in sfarsit pe Dumnezeu...
Si fiindca Te-am descoperit Doamne, in toata maretia si splendoarea Ta, am descoperit ca tu nu poti avea nimic in comun cu toata otrava si precaritatea ideologica in care inoata acesti mistici religiosi, numind aici pe preotii practicieni si propovaduitori si nu pe sarmanii oameni de rand cuminti si de buna credinta, nevinovati ca s-a aciuat aici la noi crestinismul, o religie straina, fiindca a fost mai tare, precum dintr-o intamplare istorica, daca romanii n-ar fi cucerit Dacia aducandu-ne cumva samanta crestinismului de la ei, ca ei au avut treaba cu iudeii si cu liderul lor spiritual Iisus, astazi am fi ramas totusi zamolxieni, cu religia poporului nostru dac si potrivit ei, noi ne-am fi ars mortii iar la inmormantari nu ne-am mai fi pus cenusa in cap ca evreii ci ne-am fi bucurat ca la nunta, ca a scapat raposatul de jugul si impilarea vietii...
Dar asa, Doamne, oamenii au fost sub vremuri si tributari faptelor istorice cu toate consecintele... Cu consecinta ca din randul si in mijlocul societatii, teologii de azi, mostenitorii fariseilor si teologilor de ieri isi fac inca cu succes numarul in fata ochilor nostri si promoveaza nonsalant inca superstitia si mitul in secolul XXI si anul de gratie 2011, si asta fiindca este cerere, iar ei oferteaza cu asupra de masura... Doamne, iarta-i pe acesti mistici religiosi care Te-au amestecat iresponsabili intr-o poveste prea urata ca sa fie plauzibila si suportabila... De aceea Doamne, simt ca Tu esti undeva acolo, prea evoluat pentru noi, prea bun si perfect ca sa fi generat si harazit omenirii un asemenea dezastru existential si un blestem atat de incredibil de sever, incat eu nu Tie Ti-am imputat toate dramele ce ni se intampla ci lor, ignorantilor religiosi care vor sa fie asa colcaind in aceasta mlastina a autoalienarii, antiratiunii si antivietii prin care Te-au manjit cu tarele lor de caracter in povestea ratacirii lor religioase irecuperabile...! Iar recursul meu la INFRICOSATOAREA JUDECATA e recursul la INFRICOSATOAREA lor judecata...