Viata ca un starv de prada

Viata ca o prada, de Marin Preda, e ori prea mult, ori prea putin spus. Caci cu totii tragem cu dintii, unii razand, altii plangand, din viata ca un starv de prada. Si-n tot acest timp, Dumnezeu ne omoara pe toti, metodic, mai razand, mai plangand, dupa caz, si pe oamenii normali ca noi, si pe idioti si pe genii deopotriva. Cu cata usurinta si cat de comun si banal omoara Dumnezeu si geniile si analfabetii, si ereticii si feţele bisericesti... O moarte abrupta si nedorita, pentru toti, stupid, candva, intr-o zi, odata. Nu-mi pot imagina cum poate omorî Dumnezeu un geniu... Cate poeme de dragoste n-ar mai fi scris Eminescu daca n-ar fi fost asasinat de serviciile secrete austro-ungare ca milita, jurnalist fiind, in cronica vremii pentru intoarcerea Ardealului la patria mama, lucru care oricum s-a intamplat dupa aceea... Legat in camasa de forta si dus la nebuni, otravit metodic cu mercur, iata "sifilisul" de care-a murit Eminescu despre care stiti voi oficial... "Pe langa plopii fara soţ...", "Vezi, randunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/Se-aseaza bruma peste vii.../De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii...?" Cate n-ar mai fi scris Eminescu de n-ar fi fost omorât atat de tanar...! Au cine s-a gandit vreodata la multimea capodoperelor care n-au mai putut fi scrise de Eminescu ori oricare alt geniu, din orice stiinta ori disciplina, oameni care n-au putut sta locului si au inventat ceva, oameni pe care Pavel Corut ii numeste ingeri rebeli, ingeri oameni ca noi toti, cu metehne si boli si pe care Dumnezeu ii ucide deopotriva cu acelasi cancer si fara partipriuri ori separatisme. Cate opere nescrise si neinventate ramase in capul acestor nebuni care au inventat lumea si viata ivind cate ceva benefic ei, nu lenea si comoditatea, suficienta oamenilor normali ca noi care n-au facut nimic, traind cuminte si comod, ortodox, ironizand sau dispretuind pe cei care s-au cheltuit si au facut ceva maret pe lume si benefic tuturor, si murind in final de aceeasi abrupta si mizerabila moarte care ni se intampla tuturor...!Unde e multimea operelor care n-au mai fost faurite niciodata de geniile pustii sub trebuinta datoriei cazone si prozaice de a muri unilateral si inexorabil...? Unde sunt sinapsele neuronilor creierelor geniale de la care Dumnezeu a oprit curentul si care au cheltuit o viata pentru o idee facandu-ne bine tuturor si care au inchis si sigilat in ele atatea alte idei nespuse si nerealizate fapt pentru care traim intr-o lume si intr-o viata barbare si irespirabile pline de rau si disolutie...? Binele suprem si utopic s-a dat in portii mici si promotionale pe pamant, urmand ca binele suprem sa-l servim si prizam in portii generoase abia in cer si in Rai. Unii, ingerii rebeli, geniile si oamenii de isprava au furat din Rai cateva bunuri pentru noi si pentru uzul, comoditatea si fericirea noastra pe pamant. Mai mult nu s-a putut caci acestia, haiducii si eroii temerari care au furat din buzunarul Domnului cateva bunatati sa ne dea noua cum ar fi muzica, medicamentele, stiintele, si morfina pentru calmarea durerilor cancerelor noastre, sunt putini, vulnerabili si muritori ca noi toti. Extinctia unilaterala ne paste pe toti, viermii ne sunt singurii viitori adevarati prieteni loiali pentru vesnicie, de-ai fi geniu sau idiot, ori om normal ca noi. Tot ce nu s-a inventat si descoperit pentru binele vietii noastre pe pamant exista in contrapondere doar in cer si in Rai. Si daca pe pamant si in viata totul e-un fiasco si-o tragedie e pentru ca totul sa fie implinit in cer, undeva, in Rai, fara de care a noastra viata ar fi fost imposibil de gestionat si trait fara sa nutrim vitalul sentiment al rezolvarii nefericirii noastre intr-o transcendenta verificata cu succes in teritoriul Raiului unde exista un Guvernator care e solutia tuturor disolutiilor noastre. Raiul si mantuirea noastra la nivelul de evolutie umana la care am ajuns sunt o necesitate. Ori daca nu, vom innebuni si muri de stres ca un animal salbatic in cusca. Daca nu putem plasa si zari intr-un loc din Univers Raiul si bunatatile lui si pe Domnul care le guverneaza, e bine ca am gasit pentru Dumnezeu si pentru Statul pe care-l conduce, Raiul, un loc in inima noastra pustiita de spaime si disconforturi existentiale. Ne e suficient sa-L stim pe Dumnezeu in inima si cuget chiar daca El nu figureaza in coordonatele nici unui GPS dintr-o multime matematica reala. Dumnezeu exista macar si in multimea numerelor complexe ori in multimea vida sau a numerelor irationale. Toate poeziile pe care Eminescu nu le-a mai scris si toate nocturnele pe care Chopin nu le-a mai compus, exista undeva, acolo in spatiul metafizic unde e Dumnezeu si unde e Raiul, concepte si realitati care atat de marete fiind, incap, uite, linistit si integral in inimile noastre suficientde largi si primitoare, ne mai trebuind util sa existe altundeva. Dumnezeu are loc in inimile noastre, chiar daca le ocupa pana la refuz si complet. Ce rost are sa-L cautam inutil pe Dumnezeu printr-un Cer insesizabil in nici un orizont material...? Bunatatea, fericirea noastra, implinirea si mantuirea noastra exista rezervate generos intr-un loc in care exista simfonia neterminata de Beethoven adica in Rai, alaturi de Dumnezeu sub auspiciile caruia toti alesii Lui au audiat deja partea neterminata a simfoniei, si au trait partea neterminata a fericirii si bucuriei vietii noastre pe pamant care nu exista. Doar in Rai exista partea neterminata a fericirii si sperantelor noastre in viata si tot binele si toata voluptatea si placerea netraita aici in viata ca un starv de prada putred, urat mirositor dar din care rupem cu dintii ca dintr-un surogat unic fizic posibil sa fie aici si acum. Mestecam din acest starv de viata si ni se-apleaca dar gustul acestui cadavru din care rupem disperati il vom simti doar in Rai si doar dupa ce trecem de Infricosatoarea Judecata a bunului Dumnezeu. Bunatatile lumii pe care nu le-am gustat niciodata si fericirea pe care n-o vom simti niciodata, si bucuria vietii de care nu ne-am bucurat niciodata, exista toate rezervate pentru noi in Cer, in Rai chiar daca acum ati da un regat pentru o bucatica de moloz real din Rai pe care s-o puneti fericiti pe inima pentru linistea voastra, dar nu se poate inca pentru ca n-ati murit de cancer in faza terminala... Abia atunci veti simti voluptatea si beneficiul Raiului. Cei care nu-si imagineaza Raiul si binele si bunatatile din El e suficient sa invete matematica si sa vada ca in aceasta stiinta exacta tot ce este imposibil si inconceptibil are o rezolvare ori in multimea numerelor complexe, multimea vida sau a numerelor irationale, ori inventati voi inca un capitol in matematica prin care sa-L descoperiti tuturor pe Dumnezeu simplu si lesne, ca tot vorbeam de inventatori care trebuie sa moara si nu mai au timp de asta...! Daca acum traim inca intr-un ev sangeros si barbar si plin de tot felul de primejdii pentru noi e pentru ca stabilitatea, securitatea, linistea si siguranta noastra sa le capatam in cer. Daca acum murim cu zile de cancer in chinuri e pentru ca savantul nebun a murit si n-a mai avut timp sa inventeze intr-o banala zi penicilina cancerului, un fleac pentru terapeutica din Cer unde toate penicilinele s-au inventat si abia ne-asteapta. Nu trebuie sa fim tristi daca plangem acum caci lacrimile noastre se vor aduna picatura cu picatura si vor forma un fluviu la varsarea in Rai, intr-o delta a fericirii atat de frumoasa, cu stuf, lisite si cormorani si cu nuferi albi si roz plutind pe marea de-amar a nefericirii si necazurilor noastre de-acum... Fericirea exista in Rai, unde-l cautati...? Caci Raiul e aici, in noi, e totuna cu inima noastra, care e totuna cu bunatatea noastra nedescoperita de nimeni , care e totuna cu Dumnezeu insusi nedescoperit de nimeni, care e totuna cu tot binele si toate lucrurile bune si frumoase si nedescoperite de nimeni, si care exista undeva, brute, neprocesate, fierband, intr-o multime matematica, cum e multimea numerelor complexe sau multimea vida... Puneti mana pe piept, pe inima si veti simti o multime si mai extraordinara a numerelor complexe, in care Dumnezeu e capitolul cel mai dificil dar cel mai frumos si captivant... Incet, incet toate aceste bunatati vor fi descoperite si pe pamant, prin munca cate unui geniu care va mai descoperi ceva pentru noi si risipirea durerilor, suferintelor, aleanului inimilor si mintilor noastre. Cum e greu sa fii geniu, de ce nu face nimeni ceva si sa exploreze acele multimi si sa scoata la iveala toate poeziile nescrise de poeti si toate inventiile neinventate de acei ingeri rebeli care n-au mai existat pentru ca au fost ocupati cu boala si cu moartea... Printre picaturi, unii au mai inventat cate ceva de luni pana sambata, si nu duminica, cand au mers la liturghie: Penicilina, insulina, mobilul, internetul sau tabletele, motoarele, masinile, locomotivele, avioanele. Sunt sigur ca in Univers in multimea posibilitatilor reale exista un plan prin care nici un avion nu trebuie sa cada si nici un sofer sa nu adoarma la volan, dar care, temporar nu a fost descoperit acel plan pentru ca savantul a murit prea devreme si caietele cu rigla, compasul si echerul i-au ramas imprastiate pe masa de lucru si-au fost vandute mercantil la licitatie pe doi lei de vajnicii epigoni si executorii fiscali ai savantului datornic la banca ca noi toti. Ori ca Dumnezeu a imbolnavit acel posibil inventator al fericirii noastre pamantene si l-a murit de cancer, fie a considerat ca visam prea multe si pe pamant nu tre' sa avem atatea facilitati incat sa fie totul perfect ca in Rai, oricum trebuie sa primim cu bucurie tot ce ne da Domnul, lapte si miere ori cucuta amara pe gat. Oricum traim mai bine ca in evul mediu, ca putem totusi suna salvarea la 112 de pe mobil din sant unde-am cazut cu bicicleta loviti de un sofer neatent si beat. Daca pana la urma mori caci soferul a fugit de la locul accidentului iar salvarea vine dupa o ora ca a fost distrus de viitura podul caci s-au furat banii pentru indiguiri si reabilitarea cursului râului din sat, apoi totul e simplu: Daca am fost credinciosi ne ducem catinel in Rai cu o floare la ureche, o formalitate, razand in nas tuturor railor care ne-au schingiuit o viata, dar daca am fost pacatosi, vom merge la fiertura in catran la Satan care niciodata nu va fi concediat avand atata de treaba cu noi si rautatile noastre... Dumnezeu poate vrea sa-l dea afara pe Satan, dar nu vrem noi care, religiosi ori nu, traim inca intr-un ev mediu intunecat atat prin spiritul cat si prin atitudinea si manierele noastre, ne omoram la fel ca atunci cand taiam carnea mastodontilor cu cremenea, si traim in acelasi nor obscurantist ca atunci in preistorie, care ne acopera cerul si universul si pe Dumnezeu care-i ascuns de alti si alti nori ca sa nu-l putem vedea cu ochii nostri miopi, plini de cataracta prejudecatilor si spaimelor religioase iremediabile de-acum si pana in secolul 121. Astfel, daca va-ntrebati in definitiv ce suntem noi de la facerea lumii si pana in secolul 121 (anul 12.013), cand probabil va veni Mantuitorul sa ne salveze a cata oara, pana atunci e lesne sa vedem ca suntem doar niste hiene care trag cu dintii, unii razand, altii plangand, din viata ca un starv de prada...