43) JUPITER, TERRA ȘI THEEA, CAUZA APARIȚIEI LUI DUMNEZEU ȘI A EXISTENȚEI OMENIRII
1) Când vom muri ne va ieși sufletul pe gură ; vom căsca, și un abur se va strecura afară din gura noastră, cu limba scoasă, hoaaac ! venindu-ne să vomităm. Gata, am scăpat ! Ne-a ieșit sufletul ! Ce ușurare ! Am murit ! E mai ușor decât credeam... E atât de simplu... Na ! că am făcut-o și pe asta... Din toate zilele vieții noastre nu murim în fiecare zi. Doar într-o zi murim. Iar dacă e deranjant asta, să spunem mersi că nu trăim de la hărăzirea unui posibil Dumnezeu mai rău decât al nostru amara experiență de a fi murit în fiecare zi din viață. Ce viață ar fi fost aceea ? Dar noi murim odată și scăpăm ușor. Mai departe ceilalți se vor ocupa de noi : medicul legist de la firma de pompe funebre își va deschide servieta și va începe să pompeze cu minicompresorul formol în noi apoi semnează certificatul constatator de deces, ne pun în sicriu, ne leagă picioarele și mâinile cu tifon, ne pun vată în nas, ai noștri plătesc taxa medicului, el dă cartea de vizită și noi suntem buni de îmbarcat în trenul expres către Rai. Insuportabil sentiment să fii manipulat ca un porc dus cu mașina pentru sacrificat la abator pentru hala de carne din piață ! Dar dacă trebuie, nu avem a ne opune. Ultima intrare vizibilă a majorității dintre noi duși cu căruciorul sau pe targa ambulanței va fi intrarea spitalului unde vom fi aduși ca să murim după datoria obștească și creștinească. Mulțumim Lui Dumnezeu că vom scăpa care din noi să nu murim pe câmpuri de război, cu gâtul tăiat de fanatici asasini sau prin șanțuri ca boschetarii. A muri în condiții decente la spital e un lux, în condițiile în care înnebunim medicii și asistentele plictisiți de bătrânețea și alzheimerul nostru, de parkinsonul tremurător ca o piftie și deranjați că îi stresăm cu scleroza, decrepitudinea și ramolismentul nostru senil. Să ajungi la asemenea stagii înaintate ale vieții e un noroc și e o etapă firească a defectării iremediabile a corpului nostru care trebuie să moară. Cam greu vor muri unii dintre noi ajunși cu medicamente și cure geriatrice la bătrânețe, spre disperarea asistentelor stresate de la azil dar vor scăpa într-o bună zi totuși de noi și de bătrânețea noastră sclerotică iar casa de pensii de-o grijă în plus, aleluia. Cadavrul nostru va rămâne acolo inert pe patul de spital, plâns inutil de rude, ciorile vor croncăni stoluri prin castanii înalți din curtea spitalului iar sufletul nostru, ca un ied de capră va zburda prin camera spitalului căutând o crăpătură, o gaură de cheie ceva pe unde să iasă în cucerirea universului și a veșniciei ! Și va găsi o crăpătură tulind-o pe-acolo de la patul nostru de moarte către Rai, neluându-şi nici măcar un la revedere de la un cadavru scofâlcit care l-a încălzit ca pe un șarpe la sân toată viața.
2) După o sută de ani de călătorie cu viteza luminii ca suflete în expresul către lumea cealaltă, vom ajunge în sfârșit la Dumnezeu. Nu știați că va veni și momentul ăsta ? Iată : Vom coborî în gară, ne vom înghesui unii în alții la coadă în competiție cu celelalte suflete, căci vor fi puzderie doritoare să-L vadă pe Dumnezeu și în sfârșit cineva ne va lua în primire. Vom intra probabil la un fel de dulce carantină, fericiți, râzând, dezbrăcați, tunși, cu bijuteriile luate și dinții de aur scoși și vom fi împinși sub dușuri, apoi în secțiile triajului : sufletele astea aici, celelalte dincolo, în alte săli de judecată. O grămadă de săli și birouri, puși să mergem de la un birou la altul pentru tot felul de cópii și adeverințe să ne punem la dosar, formularul 600, formularul 200, taxa de administrare mântuire, taxa de taxă și alte adeverințe paradisiace de anexat la dosarul veșniciei, adevărată birocrație, viermuială, luptă pentru existență și pe lumea cealaltă, pe lângă care birocrația din lumea celor vii ce tocmai am lăsat-o rudelor îndoliate, este jucărie.
3) Vom ajunge în sfârșit la procesul nostru de pe lumea cealaltă. Ni se va da de către un intendent plictisit de la magazie veston și pantalon de postav cu dungă roșie, bonetă cu stemă și matricolă. Armată curată. Vom vedea că în Rai la secția civilă unde suntem judecați nu există jurați care să judece morții la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Dumnezeu. Dumnezeu judecă totul și tot El dă și sentințele la Rai sau la iad. Trebuie să ne bucurăm că Dumnezeu ne judecă pe noi cei fără nici un ban, fără avocați și fără riscul de a fi condamnați nevinovați cum se întâmplă uneori pe pământ cu judecătorii puși ca înlocuitori ai Lui Dumnezeu pe pământ și unii fac cu o floare la ureche erori judiciare. De aceea, ce pot să-mi doresc mai mult decât fericit și liber, scăpat de neșansa de a fi judecat strâmb de judecătorii pământeni, odată ce mă voi vedea mort, un abur cu chip de om numit suflet, și fiindcă și Dumnezeu în marea Sa bunăvoință dă tuturor sufletelor judecate dreptul la un ultim cuvânt, să prind curaj și determinare ca să le spun colegilor mei, sufletele ce stau încolonate la rândul judecății divine, celor care stau cu fața la pământ prosternați de frica Înfricoșătoarei Judecăți a Lui Dumnezeu :
4) - Hei, heeiii, voi creaturilor, morților ! Voi care stați cu fața plecată până la pământ afundată în praful paradisiac, de frica înfricoșătoarei judecăți a Domnului ! Voi oameni care ați murit și acum sufletul vă stă ca și al meu tremurând închis în cușcă în sala de judecată la dispoziția Judecății divine ! Oamenilor ! Morților ! Iată-vă în toată splendoarea adunării voastre la coada răbdătoare a izbăvirii ! Chiar credeați că stă Dumnezeu să ia în seamă toate mărunțișurile și vanităţile voastre, făcând pe plac mofturilor, pulberii și prafului care ați fost și sunteți încât acum aveți vanitatea a-i cere Lui Dumnezeu ceva cum ați făcut-o o viață în rugăciuni plictisind pe Dumnezeu cu toate mărunțișurile voastre și gândind că El fiind omnipotent și omniscient, Tată al vostru chiar, bun părinte din Cer, chiar nu știe ce să vă dea fără să vă rugați de El, ca un doctor care știe ce are de făcut și credeți că așteaptă de la voi pacienții rugându-vă de doctorul care vă operează pe cord deschis să-i spuneți : "pensă, domnul doctor"...? Dumnezeule, chiar vrei ori trebuie să le cauți în gură și în coarne tuturor acestor creaturi efemere în imensitatea timpului și spațiului numiți oamenii pe care i-ai creat și acum stau prosternați cu frică la judecata Ta ? Cum ai putea Doamne să te cobori și limitezi a fi şamanul, felcerul și intendentul de serviciu al tuturor mărunțișurilor oamenilor care cred cu tărie și vanitate în interiorul conținutului cerebral al tigvelor lor goale acum că pot comunica cu universul și cu șeful său suprem Dumnezeu și că pot schimba legea dură a selecției naturale de a lucra normal în regnul animal, adică a-i păstra pe cei puternici și a-i nimici și elimina degrabă pe cei slabi care sunt majoritatea pe acest pământ ? Iată, cei slabi, cei nenorociți de loviturile vieții, cei plânşi, oprimați și disperați, dar și cei bogați care Îți mulțumesc pentru bogăție și cei săraci ca Iov care-Ți mulțumesc pentru sărăcie, toți acești oameni care-Ți cer ajutor prin rugăciunile cuvenite nădăjduiesc avizi liniștea și fericirea Paradisului pe care selecția naturală a speciilor care lucrează și între oameni, nu numai între animale, nu le-au oferit-o niciodată, dar ei caută protecția, liniștea și fericirea în litera adâncă a acestor rugăciuni care nu sunt decât niște plânsete, lacrimi, urlete și vaiete mute, reprimate și înghițite în sine de durere și de spaimă, spuse cu ochii închiși, cu inima și trupul obosite de corvoadele și deziluziile vieții și buzele arse de suferințele ei.
5) Ce pot face mai mult aceste rugăciuni decât să speculeze, să statueze și supraliciteze, să spere morbid că cineva, o autoritate supremă numită Dumnezeu este și trebuie să fie bandajul peste rănile purulente ale vieții și nădejdea tuturor celor fără de nădejde eliminați de viață și de condițiile grele ale selecției naturale a speciilor ? Nefericiților, bolnavilor, canceroşilor și infecțioșilor, păcăliților, înșelaților, țepuiților ! Dumnezeu v-a dat necazuri și metehne ca să vă chinuiți și să plângeți căindu-vă amarnic de greșeala ce-au făcut Adamii de-au fost alungați din Rai pentru greșeala lor ireparabilă pentru ca de la ei, toți ceilalți să se învețe minte și să plătească solidar neascultarea prin suferința perenă a penitenciarului vieții și astfel voi toți cei nenorociți să vă chinuiți pe pământ de-a pururi cum cei din Rai se vor bucura așijderi. Dumnezeu v-a dat necazurile ca să vă distrugă și bolile ca să roadă din voi și dacă n-ar fi avut acestea vreun rost în concepția experimentelor divine ale Facerii Lumii mai purcedea Dumnezeu să vă dea lacrimile și urletele de durere și bolile ca să roadă din voi ? Dacă bolile și metehnele noastre n-aveau nici un rost, dacă lacrimile și tremurul cărnurilor noastre chinuindu-se de agonia cancerului nu erau ok pentru Dumnezeu, atunci Tatăl nostru care ne-a făcut ne scăpa de ele din start ori ne dădea la sfârșitul Bibliei o listă cu leacuri, plante sigure și buruieni din Farmacia Domnului cu care să ne tămăduim deja de dureri și metehne pe lumea viilor când aveam mai mare nevoie, nu pe lumea cealaltă a morților când e deja prea târziu și caduc ! Atunci, voi morților ! pentru ce nu plângeți, pentru ce nu urlați de necaz învinși de viață și de tot și mai cereți îndurare și milă de la Dumnezeu și pentru ce nu scrâşniți răbdători din dinți de durerea chinurilor vieții voastre, văzând, acceptând, realizând ce viață minunată și ce lume minunată v-a făcut Împăratul Împăraților din Cer la care vă închinați cu atâta evlavie și adânc respect, pe numele Său Savaot sau Iehova ?
6) Cu fața schimonosită de durere și chin al vieții, cu obrajii plânşi de încercările și loviturile destinului hărăzit de Dumnezeu, normal e să judecăm noi toți cei bolnavi, îndurerați și plânşi, țepuiți, furați, bătuți, chinuiți ce facem efemer umbră pământului o sclipire de timp din infinitatea timpului și spațiului că e imposibil de crud ca fiind făcuți doar o dată pe acest pământ, să ne vină de la un Creator bun și sfânt acest neverosimil trist destin uman cu durerea, lacrimile și sângele nefericirii noastre care ar putea forma râuri regulate pe pământ cu delte, insule și pelicani, noroc că lacrimile ni se usucă pe obraji și sângele se încheagă amestecându-se cu pământul în care ne întoarcem la obârșie fie omorâți de gloanțe și săbii, fie de boli... Și atunci ce ne oprește nefericiților să credem că Dumnezeu e doar un vis, un efect mental curativ, un refugiu psihologic forte contra bolilor și alergăturii vieții noastre de câini ? Ce ne oprește să credem că Dumnezeu nu e decât un autoremediu consolator al provocărilor dure aduse de natură speciei inteligente a omului care nu acceptă provocarea și duelul evoluției și selecției naturale brute a vieții care distruge tot ce nu e rezistent în genere în specia biologică, animală sau umană ? Dumnezeu e pentru om adrenalina gazelei sfâșiată de vie de hienă care oprește mare parte din receptorii durerii ei să-şi mai facă efectul atunci când este eviscerată de vie. Dumnezeu e un calmant luat la momentul oportun de umanitate contra disperării neajunsului de a fi viu și supus durerilor și inconvenientelor acestei cărni, cea mai vulnerabilă, slabă și nerezistentă cărămidă, cel mai neinspirat material din care a catadicsit Dumnezeu Meșterul să construiască regnul animal din care fac parte și oamenii, fiind mamifere. Împotriva tuturor durerilor cărnii și sufletului însă, există pentru mamiferele umane efectul placebo indicat exclusiv pentru ei prin soluția paliativă a tratamentului cu Dumnezeu, Împărat al Împăraților înscăunat și conștientizat doar de oameni, nu și de animale, care datorită lipsei de rațiune nici nu și-au pus problema să-şi inventeze un împărat vreodată și un medicament numit Dumnezeu ca oamenii. Iar dacă există totuși un Dumnezeu care se limitează și e specializat, obligat și forțat de cerințele efemere umane religioase să caute și cerceteze tristețea, nefericirea și necazurile tuturor credincioșilor, bubele, aftele din gură și molimele lor, vanitatea și fasoanele lor, pântecăraia lor de efemeride și plancton în calea timpului și spațiului infinit, înseamnă că dacă vă caută în gură oameni buni, Dumnezeu e un Dumnezeu mărunt mai degrabă, făcut după chipul și asemănarea voastră, a dependenților drogului religios care calmează durerile și disperările vieții printr-o euforie specific umană a nădejdii într-o lume reparatorie de vis numită Rai...
7) De ce n-au și câinii și porcii un astfel de vis al raiului și al lui Dumnezeu ? Pentru că nu sunt inteligenți și nu sesizează legea selecției naturale, a evoluției care tinde să-i distrugă și elimine pe cei mai slabi, să distrugă tot ce este viu, moale și firav în realitatea terestră. Animalelor, lipsite deci de inteligență și implicit de Dumnezeu, evoluția trebuia să le dea ceva să se apere de urgia existenței și le-a dat doar coarnele, ghearele, veninul, țepii și platoşele. Oamenii au pielea doar moale și atât de vulnerabilă și în consecință Îl au doar pe Dumnezeu, cea mai eficientă platoşă contra disperării de a fi, Dumnezeu care e nădejdea tuturor celor fără de nădejde și apărare și cârja tuturor celor schilozi. Animalele se luptă direct cu existența și cu neajunsul de a fi. Oamenii Îl aruncă pe Dumnezeu în linia întâi a luptei lor cu viața iar ei stau comod la adăpostul scutului și baricadei credinței și a bisericii unde este casa Lui Dumnezeu și unde dacă măcar doi oameni se adună la rugăciune acolo vine cu plăcere și solicitudine și Dumnezeu să-i asculte și să exulte de bucurie de pohta ce-a pohtit de-o veșnicie ca să-i vadă pe toți la rugăciune cu fruntea supusă la pământ și să le dea ce le cere sau nu în funcție de intensitatea rugăciunilor lor de robi. Și unele specii sunt similar inteligente omului cum ar fi maimuțele primate, delfinii, chiar corbii și ciorile etc. Inteligența oamenilor însă e dată dracului. Inteligența adusă la cotă umană a suferit un rafinament care a distilat-o până când a fost capabilă să conceapă un apărător forte sub formă de Dumnezeu regulat de serviciu imaginat și distilat în alambicul creierului uman, un Dumnezeu care este picătura tare care a ieșit din această distilerie a minții oamenilor ; ei mai întâi L-au inventat pe Dumnezeu distilându-L din aburii minții lor vizionare, pentru că așa e omul, visător și vizionar și are revelații în legătură cu Dumnezeu, cu îngerii, cu sfinții și ființele ezoterice, cu duhurile din Cer și apoi au izvodit în legătură cu Dumnezeu și toate aceste entități transcendentale o întreagă literatură religioasă, o întreagă teorie a transcendenței și ezotericului care apără de orice fantomă, diavol și sperietură a firii și de toate neajunsurile selecției naturale. Iată dar care sunt virtuțile, puterile și atuurile Lui Dumnezeu pe care oamenii L-au pus la treabă vrând nevrând ca să fie intendentul de serviciu al izbăvirii tuturor nefericiților și disperaților.
8) Se pare însă că există undeva într-un colț de univers un concept al unui Dumnezeu mai serios și responsabil, neantropomorf, diferit de cel bătrân cu barbă albă și mustăți la care apelează oamenii, un Dumnezeu al lucrurilor și situațiilor magnifice și serioase din univers care n-are nici o legătură cu personajele alegorice din legendele religioase trecute de scribi antici erudiți dar înapoiați în mentalul lor preistoric, în evanghelii fel de fel. Iată, un Dumnezeu al responsabilității și bunei măsuri n-are cum lua în seamă mărunțișurile și vanităţile umane care mai de care, căci e răpit cu gestiunea unor treburi cosmice, chestiuni și afaceri infinit mai importante în univers în loc să se uite în gura tuturor oamenilor religioși sau nu, să-i ocrotească pe cei religioși, ignoranți și obscurantişti care se târăsc pe coate și genunchi înconjurând biserica în ritualuri ridicole religioase sau leșinând când stau pe vreme friguroasă și ploioasă la cozi interminabile să pună mâna pe sfintele moaște, să ia aghiazmă din butoaie și sticle aduse pentru popor în piață la izvorul tămăduirii, toți pierduți definitiv în transa și neantul negru și insipid al religiei. Un Dumnezeu al logicii și tactului divin nici nu are cum și de ce să recompenseze morții, foști credincioși, cu felia corespunzătoare de mântuire într-o lume onirică a fanteziei umane religioase oricât ar fi ea de în vogă și implicată în snobismul social și nu are nici de ce și cum să-i arunce în focul iadului pe cei care șovăie în credință, oricare-ar fi credința și ritul dintre sutele de religii ce diferitele nații ale acestui pământ și-au inventat regional văzând pe Dumnezeu fiecare prin proprii ochelari subiectivi, de n-ar fi să amintim decât pe Hanuman, zeul maimuță, unul din zeii și dumnezeii la care unii oameni se-nchină voluntari, cu mândrie, cu emulație, cu plăcere și cu adâncă evlavie și convingere în secolul XXI...
9) Cum putem privi astfel chestiunea religioasă, feluritele religii inamice și ele precum îndeobște sunt inamice și diferitele nații de oameni ce și le-au inventat, și să nu vedem privindu-le pe toate la rece și dezbărați de prejudecățile subiectivismului și misticismului oricărui cult religios, decât că toate sunt niște nefericite alegații, prostii și regionalisme terestre spirituale specific umane, încât e stupid și rizibil a crede că există un Dumnezeu cu chip și asemănare umană sau de animal, care are pretenții și așteptări de la masele religioase aparținând tuturor cultelor, sectelor și religiilor diferite și antagonice ale umanității...? Nu putem crede nici că Dumnezeu e maimuță, vacă sau chiar soarele Ra al vechilor egipteni care măcar și-au ales un dumnezeu vizibil și evident ca lumina zilei, care face indubitabil lumina zilei. Nu putem crede că există niște oameni într-un colț al Căii Lactee care mai poți să-i creditezi cu rațiune dacă ei își închipuie că au chip și asemănare de Dumnezeu creatorul tuturor galaxiilor, sau care subscriu înfrigurați, mai mult sau mai puțin fanatici conceptului de Dumnezeu văzând cât de șubred și neverosimil e acest concept într-un univers al rațiunii pure. Dumnezeul cel religios pare să fi murit demult cum spunea Nietzsche, înfrânt, depășit de complicația și disoluția propriei lumi create. Mai rămâne posibilitatea existenței unui Dumnezeu nereligios. Acesta, de-ar fi să existe ar avea în tot cazul după o logică economică și de bun simț, total alte treburi, atribuții și scopuri în univers decât să fie mareșalul purtător de grijă specializat al regimentelor efemere ale umanității.
10) Ce e umanitatea decât o viermuială efemeră de microbi trecători care colcăie preț de o clipită la scara universului între o extincție trecută și una viitoare pe suprafața acestei planete ? Planeta noastră Terra, a fost martoră tăcută la atâtea extincții și dezastre dintre care unul iminent poate eradica instantaneu întreaga umanitate când vor pieri și oamenii fie credincioși ori nu, făcându-şi cruci ori nu, fie din cauza unui asteroid cum au pierit dinozaurii, fie din cauza unei megaerupții în masă vulcanice cum a mai fost în Siberia acum milioane de ani de-au pierit majoritatea speciilor până unele și-au revenit din nou de unde din ele am evoluat și fost posibili noi oamenii religioși. În univers dezordinea și haosul domină. Speculația că pământul creat special de Dumnezeu pentru oameni este o excepție temperată, calmă și propice vieții făcură de Dumnezeu pentru hatârul lor, e puerilă. Vedem haos și catastrofă peste tot, în orice colț din univers, în orice loc de pe pământ. Făcând o logică și de bun simț comparație între dezordinea și haosul universului în general și haosul lumii și vieții noastre amărâte în particular și găsind că omul, lumea și viața sa amărâtă și chinuită în aceste condiții pe acest pământ sunt ceea ce a șlefuit și finisat Dumnezeu mai măiastru, sunt rezultatul finit fericit și excelent al preocupărilor unui Dumnezeu al realității, rațiunii și bunei măsuri ca să facă o Operă perfectă, ajungem la un nonsens al bunătății și creativității divine. Dumnezeu în principiu putem postula că e etalonul ordinii, armoniei, echilibrului și esteticii neştirbite. Un Dumnezeu trebuie să fie un Dumnezeu al ordinii și armoniei definitive și totale, iar exemplul Său de excelență trebuie să molipsească infailibil și incontestabil toate ființele chiar dacă inferioare cu care se însoțește și preocupă în univers a le face fie și din lut peste care suflă duh sfânt de viață. Dumnezeu a suflat peste noi un duh de viață. Cu ce ne-a molipsit ? Ne-a făcut ridicol de efemeri și vulnerabili încercărilor și provocărilor vieții, toți pe-un capăt pierind în final apoteotic în agonia unei boli în genere foarte dureroase crescută în noi de mici ori dobândită din mediul, din lumea și realitatea minunată creată de Dumnezeu. Aceasta n-ar fi nimic. Dar o mulțime de handicapați, săracii, nu e vina lor că s-au născut fără mâini sau picioare ori orbi, surdomuți, autişti. Planul Lui Dumnezeu pentru viața lor e discutabil. Ei sunt nevinovați și sunt excepții inocente ce nu scuză manufactura divină. Aceasta încă n-ar fi nimic. Dar o mulțime de criminali, tâlhari, escroci, secături, pramatii, imbecili, canalii, neisprăviți, proști, idioți, depravați, perfizi, și înșiruirea poate continua minute, nu explică planul reușit al Lui Dumnezeu pentru o lume, grija Sa ca fiecare individ, denumit rob al Lui Dumnezeu, să beneficieze de un plan divin în viața sa iar în final Dumnezeu creatorul să se mândrească cu așa o lume. Tot ceea ce am înșiruit dramatic mai sus se explică prin accidentele evoluției umane și prin lipsa clară a unei creațiuni divine care nu avea interes să se facă de râs în univers cu așa lume nebună ieșită dintr-un malaxor divin. Din această cugetare rezultă ca un ulei care a ajuns la suprafața apei să judecați după logică : Există Dumnezeu ?
11) Dacă ați ajuns la concluzia că da, există Dumnezeu, atunci mai priviți preț de câteva gânduri și cugetări la un Dumnezeu stăpân și manufacturier peste un univers extrem cu stele neutronice, quasari și pulsari explodând în supernove și hipernove, găuri negre cu gravitații imense care opresc timpul și curbează lumina, planete scăldate în călduri de lavă și foc sau înghețate bocnă, iar pe pământ, vedem o viață a oamenilor în mizerie, infecție, haos, măcel, selecție crudă naturală a speciilor unde cei puternici îi domină și îi mănâncă și subjugă pe cei slabi, în lumea cărora vedem distrugere și dezintegrare, lege a entropiei, a dezordinii care stăpânește întreg universul, implicit lumea noastră terestră efemeră și mică sub ochii unui Dumnezeu care îngăduie toate acestea afabil și mulțumit nevoie mare de Opera Sa, atunci nu rămâne decât să vă întrebați : Cum poate un Dumnezeu al responsabilității și rațiunii depline, nici într-un caz antropomorf potrivit gustului și pretențiilor religioase umane, să îngăduie pe o lume și un pământ creat de El ca și Operă capitală divină, toate urgiile la care sunt supuși oamenii intitulați copii ai Săi de le este Tată din Cer, și robi ai Săi în același timp, după litera pioaselor scrieri din cărțile sfinte ?
12) Dintr-o întâmplare cosmică puteam să nici nu mai fi fost noi oamenii ; să nu mai fi avut primitor și cu condiții propice vieții acest pământ pe care călcăm, ca atâtea alte planete ori prea fierbinți, ori prea înghețate ale cosmosului. Pe omenire, dacă există ceva concret care o apără dintotdeauna de extincție în spațiul cosmic atât de periculos, este planeta Jupiter, un gigant gazos al sistemului solar, o stea mai mică, o stea ratată a sistemului solar care le poate cuprinde pe toate celelalte planete ale sistemului solar în masa și volumul său. Jupiter e un soare mai mic la scara sistemului solar care din cauză că-i mai mic nu are gravitația atât de mare ca o stea tot gazoasă și ea. Dar fiindcă Jupiter e atât de mică și are corespunzător o gravitație mult mai mică în comparație cu o stea, nu mai reușește să aibă fuziune nucleară între hidrogenul și heliul ce-o compun și să se aprindă ca steaua veritabilă ce este soarele nostru care atrage prin gravitația sa uriașă tot sistemul solar la un loc. Și totuși, chiar dacă nu e mare ca un soare, planeta gazoasă Jupiter tot are o gravitație uluitoare în raport cu celelalte planete, pitice față de volumul și masa sa. Dacă nu era gravitația uriașă a gigantului gazos Jupiter care să atragă ca un magnet toți asteroizii vagabonzi periculoși cutreierând prin spațiu și salvând pământul din vremuri imemoriale de la nenumărate ciocniri iminente, astăzi și poate niciodată umanitatea nu mai exista, iar Dumnezeu, gestionarul ei și povestea Lui din Cartea Sfântă, nici atât nu mai existau sub ploaia de asteroizi ce cu grijă îi culege Jupiter ca să nu cadă pe pământ pe catapetesme de biserici și pe case de adunare religioasă. Dar oamenii în vulnerabilitățile și temerile lor existențiale nici nu pot și nici nu vor să înțeleagă că povestea lor pe acest pământ și povestea ce și-au brodat-o despre Dumnezeu, apărătorul lor, e pur întâmplătoare, e o născocire posibilă datorită norocului cosmic că trăim pe o planetă din întâmplare prielnică condițiilor vieții și că asta nu ne scutește de viitoare cataclisme ciclice în istoria geologică a pământului, noi oamenii în răstimpul dintre o extincție trecută și una viitoare brodând legende cu iz romantic religios despre un Dumnezeu apărător pe care singuri ne luăm permisiunea (căci nimic nu ne încălzește și liniștește sufletul mai eficace ca această idee de protecție și siguranță totală) ca să-L ungem pe acest Dumnezeu ca Împărat de serviciu specializat al nostru suprem în toate pricinile noastre efemere.
13) Orice mărunțiș al vieții și destinului fiecăruia, orice vanitate și gând ultim al omului Îl implică pe Dumnezeu ca cenzor și manager gestionar suprem. Dumnezeu trebuie să știe și să ocrotească, potrivit acestei fişe a postului Său, fiecare pântecăraie și chiorăială de mațe din burta omului, fiecare bătaie de inimă, ce rost și noimă au, să fie cu bine omului și cu sănătate, iar omul nu are decât a cere Lui Dumnezeu să-L țină viu și sănătos în precaritatea șandramalei biologice defectuoasă numită corpul omului și să-i mulțumească corespunzător pentru orice secundă de sănătate și echilibru precar dinaintea disfuncției corpului nostru prin atacul bolilor ce vor face ravagii în amărâtul nostru de corp ruinând în cele din urmă în groaznice dureri de agonie de suferință de boli și de moarte tot ce Dumnezeu apărase cu niște ani mai înainte în durata aceasta tristă și simptomatică numită viața noastră și corpul nostru, experiment și cobai de dureri inventate de Dumnezeu drept dar și cadou cosmic pentru simțurile umane. Un astfel de Dumnezeu care a creat oameni care trebuie să moară biologic în dureri numai sub pretextul că acesta e doar un stagiu trecător, doar o condiție și finalitate importantă și exclusivă pentru o viață viitoare denumită adevărata viață, cu totul ipotetică, ezoterică, spirituală și netributară simțului tactil, este Dumnezeul în care oamenii cred neimaginându-şi că ar fi putut să le croiască un alt fel de model de existență mai rafinat, superior și în ton deplin cu veleitățile de atotputernicie și atotbunătate creatoare a Lui Dumnezeu ca idee perfectă, de la care logic te așteptai ca dacă tot a făcut niște creaturi numiți oameni, și o lume, lumea lor, să le facă tot perfecte, să le dea viață veșnică și tinerețe fără bătrânețe aici și acum, adică în logica paradigmei prezentului și actualității de unde trebuia să lipsească oricare neajuns existențial trupesc și sufletesc gen boli și suferințe, fără de promisiunea redundantă și tardivă, inutilă a amânării acestora post mortem în inutilul și alegoricul Rai.
14) Oamenii sfinți de vii și Raiul pe pământ era logica, iară nu speculația jenantă și nondivină a vieții viitoare ca depozitară exclusivă a condiției fericirii, păcii și izbăvirii creaturii. Un Dumnezeu care a dat o astfel de rezoluție precară existențială postumă de fericire și devenire unor creaturi, pe care i-a denumit robi, care a dispus ca sănătățile noastre, tensiunile sanguine și aritmiile cardiace să fie reparate prin pastile care pe de altă parte distrug ficatul și flora intestinală de atâta tratament medicamentos, Creatorul unor astfel de oameni firavi și bolnavi de profesie poate fi suspectat normal de mizantropie, nepăsare și chiar ură aproape inconștientă față de creaturi, dacă nu e conștientă și atunci e perfidă și malefică. Ori cum din manualul de utilizare a Lui Dumnezeu știm că El este de principiu un personaj bun și perfect prin concept, cel mai logic este să ne uităm triști la cer și să constatăm că e gol, și pe un stadion și să vedem că rămâne tot gol cu toate gurile noastre căscate la cer în căutarea Lui Dumnezeu, când stadionul și orice stadion puteau găzdui reprezentația și discursul epocal de întâlnire a Lui Dumnezeu cu noi, seminția umană creată de El și socializarea în live regulată a Lui Dumnezeu cu oamenii adunați buluc bucuroși pe stadion. Și deci văzând noi stadioane pe care se joacă doar fotbal și care rămân goale când nu se joacă fotbal, și privind la cerul gol, plin eventual de ciori care croncăne, trebuie să spunem dezabuzați că e inutil să existe un Dumnezeu doar în cer, refuzând cu obstinație să vină definitiv pe un pământ plin de noi, de urmele și mirosurile noastre, pe un stadion în live în aplauzele și uralele noastre. De ce nu vine ? Aceasta-i întrebarea. Voi știți răspunsul spre mulțumirea voastră care însă nu risipește această întrebare fără răspuns.
15) Nouă ne e greu să spunem, ajungând amarnic la aceste concluzii de lipsă divină, că nu există Dumnezeu. Și cu încăpățânare, salvându-ne mintea, inima și liniștea noastră de la depresie și stres, spunem că Dumnezeu există, TREBUIE să existe undeva în cer, nu e treaba noastră să știm, cu toate că este absolut curios cum de ar exista un Dumnezeu, a cărui existență nu poate fi fizică și materială căci o existență fizică divină ar trebui să fie supusă ciclurilor și evenimentelor cataclismice ale sistemului solar, un fir de praf și el în imensitatea galaxiei. Astfel, Dumnezeu rămâne doar un concept, ceva spiritual, oamenii îi zic frumos "un duh", duhul lui Dumnezeu, stare de existență specială prin care astfel Dumnezeu nu mai este ca și un corp, vulnerabil și supus legilor aspre și dure ale fizicii, chimiei, mecanicii și universului pe care se spune că l-a creat deci mai degrabă putem fi tentați să credem că nu poate exista ceva imaterial denumit Dumnezeu care să creeze ceva material denumit univers și lume. Și deci mai logic e să raționezi că nu există nici urmă de Dumnezeu care nu a creat nici un univers armonios după șablonul unui Rai așijderi și nici o umanitate la fel de armonioasă, căci vedem în schimb cât de "armonioasă" este această lume pentru care nu există sens terestru ci doar extraterestru prin speculația alegoriei Raiului unde toate devin duhuri, deci presupuneri. Dacă umanitatea o duce rău, e pentru că nu e creată de Dumnezeu și astfel e expusă acelorași legi dure, naturale și nemiloase ale universului extrem, și ale selecției naturale și evoluției pure a speciilor ca și animalele, când către proliferare, când către extincție.
16) Planeta Jupiter e apărătorul nației umane de extincție din umbră care culege toți asteroizii vagabonzi ai sistemului solar și apără astfel pământul de ciocniri violente și extincții ale omenirii și tot regnului animal. În mod normal, planeta Jupiter trebuia să fie divinizată ca un apărător efectiv și eficace al nației umane. Numai Dumnezeu e văzut și divinizat ca un Dumnezeu și ca un apărător. A existat un corp ceresc gigantic cât o planetă de mare numit Theea care datorită dezordinii care guvernează în legile naturii s-a ciocnit cu pământul înclinându-i acestuia puțin axa de rotație determinând anotimpurile terestre, și schimbându-i traiectoria către zona verde din ecliptica sistemului solar unde clima e temperată și permite apei nici să nu fiarbă și evapore, nici să înghețe. Altfel nu știu dacă pământul mai avea o orbită optimă și favorabilă biologic ființelor locuitoare pe el și fie ar fi putut să fie un iad de căldură cu patru sute de grade celsius în atmosferă ca pe Venus, luceafărul dimineților noastre, fie ar fi fost un îngheț încremenit ca noaptea pe Marte sau ca pe lunile lui Jupiter. Omul, cel făcut de Dumnezeu din lut, lut care are apă în compoziție, are și el șaptezeci la sută apă în corp. Cum mai era posibilă viața pe pământ și posibile ființele în frunte cu oamenii care au devenit religioși prin definiție, dacă gigantul cosmic Theea nu se ciocnea întâmplător cu Terra determinându-i orbita favorabilă pe care o are acum pământul de s-a mai răcit, unde astfel a devenit posibilă viața, oamenii și Dumnezeul lor într-un climat temperat propice ? Luna, luminătorul nopții pe care l-a pus Dumnezeu pe cer nu e decât ce a mai rămas din ciocnirea gigantului cosmic Theea cu protopământul preistoric. Miliardele de resturi rezultate din ciocnire s-au condensat și unit sub legea atracției universale și au format actuala lună orbitând dintr-o întâmplare pământul. Saturn are mai mulți sateliți. Dintr-o întâmplare, unul nu a reușit să se condenseze (încă) și au rămas miliardele de pietroaie de mici dimensiuni ce compun discul caracteristic saturnian, or istoria umanității s-a potrivit tocmai acum când miliardele de pietroaie încă orbitează planeta Saturn și încă o altă lună saturniană mai are mult până să se închege și adune. Suntem atât de mici și efemeri la nivel cosmic dar atât de insolenți în încăpățânarea noastră antropomorfă de a antropomorfiza universul ca să admită în posibilitățile lui mecanice reale fabulațiile umane de esență religioasă care scot din joben un Dumnezeu antropomorf care a făcut pentru credincioșii pământeni, din soare luminătorul zilei iar din lună pe cel al nopții ! Dumnezeul religios de factură pur umană nu se verifică în posibilitățile practice ale mecanicii acestui univers, chiar dacă Dumnezeu, ooo daaa, se verifică în schimb atât de bine și mângâietor doar în mângâierea gândului muribunzilor aduși în agonie pe patul rulant de ambulanță la unitatea de primiri urgențe a spitalului.
17) Universul ar admite cel mult existența unui Dumnezeu nereligios și neantropomorf care astfel ar fi exonerat și scutit de obligația de a onora și superviza rătăcirile și fasoanele noastre religioase, în ambiția și aviditatea noastră de a-L căuta și răpi pe orice Dumnezeu universului ca să ne fie nouă apărător și mângâietor al beteşugurilor, neputințelor și efemerităților noastre și gestionar autorizat de noi al nimicurilor noastre, ca să ne drămuiască după bunul nostru plac destinele și viețile efemere. În acest unic caz, doar acest Dumnezeu nereligios și nemistic și nicidecum cel oficial care a cerut umanității să fie proastă și să nu mănânce mere din pomul cunoașterii, mai dă prin cap unora (denumiți de Coruț sfinți rebeli), adică savanților și oamenilor de știință să mai inventeze câte ceva pentru binele și progresul omenirii cum ar fi internetul, telefonul mobil etc pe care le folosesc și popii, ori becul, trenul și alte minuni etc. În rest, voi oameni buni, cei ce ați murit și vă rugați de iertare Domnului la Înfricoșătoarea Judecată, cât de orbi ați putut fi încât să nu vedeți că Dumnezeul cel clasic uzitat de voi oamenii, măcar de-ar fi să existe, dar existând așa cum e prezentat, cum de puteți fi orbi să nu vedeți că pe lângă zgârcenia dispozițională de a nu da omului tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Raiul pe pământ din start și veșnic, acest Dumnezeu mai e și atât de refractar la tot ce e nou și modern, e zgârcit cu tot ce e tehnologie și progres folositor comodității omenirii ? ; dovadă că nici o acumulare a științei și tehnicii moderne, cum ar fi internetul, telefonia, automobilele, avioanele, penicilina, insulina televiziunea, electricitatea, nici unele din acestea și multe altele n-a catadicsit Dumnezeu să ni le dea de la Facerea Lumii, ba nici măcar de la nașterea Lui Iisus, trebuind ca să vină renașterea și iluminismul la aproximativ o mie cinci sute de ani de la Hristos peste biata omenire îndoctrinată obscurantist religios, și asta nu peste tot în lume ci doar într-un teritoriu luminat numit Europa ca să se mai dea la o parte vălul fanatismului religios și credinței habotnice soră bună cu ignoranța, ca omenirea să mai poată gândi cu mintea și simțurile libere de corsetul religios iar omenirea să progreseze acumulând descoperiri științifice și tehnice potrivit dorinței naturale umane de a cerceta și descoperi pe care-au avut-o și Adamii dar știm cât au fost de crunt loviți de Dumnezeu pentru asta ; pentru că, oameni buni, nu puteți fi orbi la infinit și să nu vedeți cum Dumnezeu a fost atât de zgârcit cu omenirea nelăsându-i decât libertatea și imboldul credinței cu atât mai bine cu cât e mai oarbă, fiind atât de avar cu chestiunile științifice, avid să le știe doar El, să le aibă doar El în minte, urând progresul și schimbarea în bine în viața oamenilor, amenințând cu anatema și apocalipsa pe toți ereticii care se încăpățânează să scornească lucruri drăcești pentru luxul și comoditatea omenirii și consumă din timpul de rugăciune și de sărbătoare muncind păcătos duminica la aceste invenții benefice omenirii ca să vadă oamenii cât sunt de singuri în univers și cât se mint frumos cu visul unui Dumnezeu izbăvitor și bun la toate.
18) Toate invențiile și tehnologia esențială a omenirii s-au descoperit în ultimii două sute de ani. Atât de puțin timp în istorie pentru știință și pentru progres, acestea sucombând încă sub spectrul războaielor și ororilor săvârșite sub ochii Lui Dumnezeu de la Facerea Lumii până în zilele noastre... E inadmisibil cum Dumnezeu n-a îngăduit omenirii dintru început și de-a pururea pace, bunăstare, veșnicie și bineînțeles atâtea facilități științifice și tehnice, internetul și computerele pe care la inadmisibil de mult timp de la Facerea Lumii le-au descoperit doar mințile vizionare ale lui Bill Gates și Steve Jobs care au revoluționat tehnologia, au creat androidele, iphonurile și ipadurile, wirelessul, bluetoothul și wifiul, alții navele spațiale și penicilina, ori morfina pentru calmarea durerii celor canceroşi. Cum de nu au fost inventate acestea de Dumnezeu de la Facerea Lumii și nu au fost trecute în Biblie în capitole distincte ? Cum de nu a inventat Dumnezeu penicilina cancerului ori alte invenții încă de la Facerea Lumii sau cel puțin de la venirea Lui Iisus acum două mii de ani, ca să comunice online cu ucenicii Săi, prin whatsap sau messenger, prin skype, hangouts sau chat on, oricum, să fie informat și să nu mai fie prins și răstignit ?
19) Iată credincioșilor, vă închinați unui Dumnezeu și unui Iisus, personaje antice care n-au mai evoluat și nici măcar acum nu și-au schimbat hainele și obiceiurile antice cu care au fost inventați de oamenii din același timp al trecutului ignoranței întunecate, care nu au mobil, număr de mobil și nici email sau cont de Facebook sau Twitter să-i poată găsi și vedea tot omul. Astăzi, Dumnezeu și fiul Său Iisus puteau să fi evoluat într-un stil modern antropomorf adecvat contemporaneității, să aibă cravată și cămașă de firmă cu butoni de diamant, dacă tot sunt Ei elita universului, chiar creatorii lui și responsabilii de serviciu ai destinelor noastre umane ; puteau foarte bine să aibă un număr de telefon la care să-i sunăm toți și să le dăm mesaje, o adresă de email și să-şi fi făcut cont pe Facebook sau Twitter ca să le dăm un mare like. Doar unii nebuni, în locul Lui Dumnezeu și Iisus și-au făcut cont pe Facebook și Twitter dându-se și intitulându-se drept Ei. Existența unui Dumnezeu real în Cer presupunea ca automat de la El să vină o setare în internet ca să fie imposibil să se dea cineva Dumnezei pe rețelele de socializare. Ar fi o variantă ca Dumnezeii și Iisuşii de pe Facebook să fie chiar Ei înșiși. Puțin probabil să creadă însă cineva așa ceva. Și atunci ca și credincios a-ți dedica întreaga viață și timp exclusiv rugăciunilor către niște Dumnezei care nu se află în niște coordonate GPS raționale în spațiu ci ocupă doar un spațiu virtual ezoteric în mintea noastră e o pierdere de vreme și o amăgire contraproductivă și nepractică ; e un țel al omului religios care decretează că e perdant să nu te pocăiești, să nu te călugărești și să te ocupi în schimb cu lumea și deșertăciunile ei dar toți ceilalți indivizi beneficiază de pe urma muncii și eresurilor celor nebuni, nereligioşi și nenormali la cap care uită de cele sfinte, muncesc duminica și în alte sărbători, se ocupă de drăcii și scornesc câte ceva pentru ca toți oamenii să se bucure "de toate cuceririle științei și tehnicii moderne. În schimb în mod simptomatic, nu pentru că nu ar fi oameni de omenie ci din cauza morbului genei religioase toți [cei religioși] trăiesc cu mințile ancorate în trecutul sălbatic din Iudeea antică" (citatul dintre ghilimele este din Pavel Coruț).
20) Din Iudeea antică ne vine impus creștinismul și miturile lui, nouă unui popor și rase ariene care am avea valorile noastre dacă nu am fi hipnotizați de religia poporului iudeu antic pe care ne-am însuşit-o și permanentizat-o organic, ca îndreptar spiritual religios. De ce oare suntem îmbătați spiritual de un asemenea mod de viață mistic în care un erou regional legendar evreu numit Iisus, cu prepuțul penisului tăiat împrejur contrar obiceiurilor noastre de civilizație ariană sănătoasă europeană, căruia i s-au atribuit virtuți mesianice și care s-a răsculat împotriva romanilor și a murit ucis de ei răstignit pe cruce, a ajuns să domine prin influența moravurilor religioase antice chiar spiritul religios a jumătate din omenire până în ziua de azi...? Cealaltă jumătate de omenire Îl urăște pe Iisus, Îl contestă sau cel puțin Îl ignoră mobilizați religios de proprii lor eroi mesianici regionali din toate culturile și cultele religioase. Eroul nostru mesianic Iisus poate fi simpatic și cuceritor prin filozofia Sa pacifistă și împăciuitoare dar baza pe care ne-o oferă e o șandrama mistică religioasă lustruită și reparată de noi de două mii de ani cu aceleași cuie ruginite ale credinței ca argument suficient pentru credință. Nu știu de ce pentru ce nu ne e greață nouă oamenilor că "toate concepțiile mistico-religioase cunoscute privesc viața în mod răsturnat, ca o continuă involuție și decădere, pedepsire, din rândul întâi al Bibliei și până la apocalipsă unde se elucubrează distrugerea finală a lumii într-un viitor pe care obscurantiştii și retrograzii îl anunță mereu... (cea mai nouă dată de sfârșit al lumii avansată de ei a fost 22 dec.-2012). Aceste concepții delirante, escatologice, specifice misticilor produc multe efecte negative : înfricoșează ignoranții, demobilizează naivii de la cunoaștere, creație și comportare morală, dezvoltă așteptări negative în miliarde de suflete îmbolnăvindu-le de depresii, fobii și deliruri" (citat din Pavel Coruț). Iată dar că sfârșitul lumii e o boală, e o problemă psihică ori psihologică a oamenilor ignoranți trăitori pe acest pământ dintotdeauna și care au avut mereu această boală a sfârșitului și a pedepsei finale din partea unui Dumnezeu care face parte din aceeași simptomatologie și boală generală specific umană, oamenii atribuindu-i acestuia propriile trăsături de caracter ale omenirii : Dumnezeu e și bun ca sfinții cei sporiți în credință trăitori în pustie și are autoritatea de a te trimite în Rai dacă faci fapte bune ; Dumnezeu e și rău când sub autoritatea Sa permite o lume din care nu se mai termină răul și menține în subvenție un iad pe pământ, cel din cer fiind o jucărie benignă și o bagatelă a celui de oroare real de pe pământ.
21) Lumea Lui Dumnezeu la care atât de elaborat a muncit șase zile în industria Facerii Lumii nu e decât un iad respingător propriilor ființe puse să trăiască aici și acum în care crima, minciuna, înșelătoria, ignoranța, ura, boala, durerea, suferința, vaietele, coerciția și dorința dulce a răzbunării sunt habitudini de care oamenii în veci nu pot scăpa sub comanda Dumnezeului curent contemporan care nu mai contează că nu vrea sau nu poate să ne scape de rău pe lumea asta, important și lămuritor pentru noi este când sesizăm nepăsarea Lui Dumnezeu de a se gândi o clipă cum simțim atâta dezamăgire că e prea târziu și fără de folos să ne mai amăgească oferindu-ne ca și morți o lume mai bună pe lumea cealaltă din moment ce și-a ratat propria Operă pe lumea asta, adică oamenii veșnici, fericiți așa și viața lor așijderi din lumea asta reală, vie, a actualității și concreteții... Pentru faptul că vrem să trăim și viața de carne presupune automat să faci păcate, suntem amenințați oricum și în orice clipă cu iadul și diavolii din rândul întâi al Bibliei și până la Apocalipsă. Bebeluşii se nasc deja cu șapte păcate, unii criminali sunt scăpați de judecători corupți ori pur și simplu nu sunt găsiți în lumea creată de Dumnezeu, iar când mor și ajung la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Dumnezeu ei pot fi iertați căci mamele lor s-au rugat Lui Dumnezeu cu lacrimi de sânge pentru izbăvirea lor, ei înșiși s-au pocăit. Cine oare ne amenință atât de barbar cu tortura unor pedepse atât de dure, jenante și ridicole din iad demne de tortúrile inchiziției și crudului ev mediu când sub motivul că erau păcătoși, deci nereligioşi se ardeau oameni de vii, se fierbeau în ulei, se trăgeau pe roată și se răstigneau bieții oameni ? Nu trebuie să fii criminal, violator sau hoț și tâlhar. Dacă nu ții post și nu mergi la biserică tot în iad ajungi împărțind eșafodul schingiuirii cu toți tâlharii cu sânge rece. Dumnezeu cel Bun din Cer ne amenință cu aceste schingiuiri pentru că mâncăm de dulce și facem amor în post ? Pentru ce atâta barbarie medievală ?
22) Iată, Dumnezeu n-a reușit să șteargă de pe fața pământului răul, răii și relele lor și avem toate aceste rele în lumea noastră mai actuale ca niciodată cu tot potopul pe care l-a dat și amenințarea oricăror apocalipse, armaghedoane și sfârșituri ale lumii ca să stârpească răul din lume chipurile ; nu numai că nu l-a stârpit, el oriunde în lume e mai actual ca oricând și ne afectează mințile, sufletele și viețile până când ne omoară, murind de boli sau de inimă rea, iar noi pentru tămăduirea acestor suferințe ale bolilor și necazurilor trebuind să ne rugăm la Dumnezeu, ca să ne salveze și recupereze într-o lume iluzorie din Cer, unde vom scăpa din căcatul concret în care tot El ne-a băgat pe pământ, numit viață plină de boli, de dureri, de oxidare, de agonie, gemete, vaiete și lacrimi. Oricum, depinde de noi să credem orbește că Dumnezeu ne ajută cu ceva și suntem fericiți în final când ne asumăm atât de bucuroși iluzia că ne ajută. În fapt Dumnezeu ne privește sceptic pe toți, văzându-ne pe toți ca pe niște păcătoși din te miri ce, amestecându-ne pe toți în viață, în iad sau în Rai cu criminalii și tâlharii și dându-ne o șansă tuturor la iertare și mântuire. Pentru ce Dumnezeu nu ne-a făcut bucuria să scrie pe frontispiciul iadului : "IAD DOAR PENTRU CRIMINALI, TÂLHARI ȘI VIOLATORI" ? Pentru ce nu le-a stârpit acestora Dumnezeu sămânța din această lume încă de demult și îi mai naște și rabdă pe toți răii cei de ieri, de azi și de mâine care ne umplu de suferințe și lacrimi viața noastră ca să ne strice puținul pe care ni L-a dat Dumnezeu de se cheamă viață ? Dumnezeu ne vede păcătoși pe toți ; și ne rezervă un iad universal bun pentru toți în care vei vedea chinuindu-se nu numai criminali ci și călugări care nu s-au mai rugat un minut în plus sau care au uitat să se scoale pentru utrenie ori au greșit mâncând de dulce în post, ori s-au masturbat noaptea sub pătură în chilie când nu-i vedea nimeni, precum și în Rai vei vedea criminali care s-au pocăit mântuiți de Domnul care vrea îndreptarea păcătosului și nu moartea sa, criminali cu sânge rece care au violat apoi tranșat copii, apoi acești criminali pocăiți și iertați de Dumnezeu îi vei vedea stând în hamace în Rai legănându-se, sorbind cu lingurița dintr-o chesea de dulceață și bând apă pură, rece, cristalină dintr-un pahar brumat de apă de izvor paradisiac.
23) Dumnezeu ne vrea oricum închiși pe toți undeva : ori într-o viață de carne în care fiind de carne n-ai cum să nu păcătuiești suferind de consecința cărnii : plăcerile și durerile, ori închiși în Rai, ori închiși în iad. Dumnezeu nu ne poate lăsa liberi și nu vrea. Libertatea noastră îi repugnă și îi provoacă Domnului alergie cu urticarie și prurit pentru că e o libertate aducătoare de păcate în concepția divină în care conceptul de libertate înseamnă un soi de păcat și deșertăciune și ratarea Raiului. Dacă ratezi Raiul înseamnă că ești păcătos și ai fost pedepsit. Ce alt spectacol grotesc poți vedea prin pedepsirea păcătosului decât răzbunarea Lui Dumnezeu asupra neputinței noastre de a mai răbda durerile și încercările acestei Opere a Lui Dumnezeu numită Facerea Lumii și viața noastră, răzbunarea stăpânului satrap pe sclavul Kunta Kinte care a evadat de pe plantație de bine ce o ducea ?
24) Iadul, abia atunci am fi crezut că s-a făcut dreptate când ar fi fost destinat doar pentru criminali, violatori și hoți. Și pe diavoli i-am fi aplaudat când i-ar fi reprimat crunt, etern și exemplar doar pe aceștia, pe hoți, tâlhari, violatori, criminali și judecători corupți, astfel încât sămânța lor să fie exterminată, să nu se mai audă pe pământ de asemenea bestii și ororile produse de ei tuturor celorlalți buni și blânzi, să fie scoase din dicționar și din viața noastră toate cuvintele care amintesc de cei răi, de armele lor albe sau de foc care ne varsă sângele atât de lesne. Dimpotrivă, în toate epocile, răul, crima, minciuna, ura au stat cu regele la masă și înțelegem că întreaga noastră existență e o arenă a crimelor pe care Dumnezeu nu le poate stopa și nici nu vrea pentru că făcându-ne o concesie a unei eventuale lumi bună pe pământ, lumea Sa utopică din Cer nu ar mai avea nici o căutare, s-ar depopula și ar da faliment ; iar noi de ce să fim triști pentru lumea noastră sângeroasă ? ; dimpotrivă noi suntem gladiatori și cu zâmbetul pe buze murim pentru Cezarul nostru numit Dumnezeu și cu numele Lui pe buzele arse de febra agoniei cancerului murmurăm rugăciuni în agonia morții pe patul rulant de spital.
25) Ori, mă-ntorc acum către Tine Doamne privindu-Te în jilțul Tău aurit la Înfricoșătoarea Judecată și nu pot să diger, să realizez și accept că Tu Doamne te-ncurci cu asemenea nimicuri și mizerii umane și că ai fi un despot care își supune robii chinului și suferinței zicându-le că e minunat să mori pentru nedreptatea care ți se face sub ochii în pauză de odihnă ai Lui Dumnezeu, că răsplata va veni înzecit în Cer, și e minunat să fii prigonit pentru dreptate că a ta va fi Împărăția Cerului... Triste și gratuite speculații sunt toate aceste promisiuni serafice fără acoperire precum și pedepsirea păcătosului, sfârșitul lumii și damnarea în iad care sunt tot alegații și speculații ridicole, ilogice, fără sens și acoperire și dăunătoare psihicului uman precum și vieții în consecință în toată fibra ei pur umană sănătoasă. Nici un Demiurg Creator responsabil din acest univers, necum Tu Doamne nu ai fi făcut în mândria Ta creatoare o Operă denumită lume cu oameni în ea care să fie tarată și amenințată de scadența unui sfârșit ieftin și mizerabil, apocaliptic și catastrofal pe care nici într-un caz Tu Dumnezeule și nici un alt eventual Dumnezeu mai rău, ca responsabili ai Creației ca și concept constructiv nu e verosimil că l-ați pus și l-ați fi pus în calcul în bucuria, exuberanța și satisfacția proiectării oricărei lumi.
26) Din mâna unui Demiurg sfânt, Atotputernic, plin de toate virtuțile creativității și genialului meșteșug divin, din mâna Ta Doamne dacă ai fi vrut cu tot dinadinsul, ieșea în tot cazul o lume identic și ireproșabil ori similar perfectă după măsura, talentul și trăsăturile de caracter ale bravului Său Creator, acela fiind Tu Doamne, a cărui apariție în univers alături de noi, cei pe care i-ai făcut este datorată celor trei planete : Jupiter, Terra și Theea (ultima din ele care nu mai există, fiind înghițită de prăbușirea ei în pământ). Jupiter, a fost o umbrelă de asteroizi pentru Terra. Și astăzi este. Iată de ce nu murim. Iată de ce suntem posibili acum și nu eram înainte când Terra, care având o anumită axă de rotație era un iad de căldură. A apărut planeta vagaboandă Theea care s-a ciocnit cu Terra. Din resturi s-a format și luna. De la această epocală ciocnire cataclismică, axa pământului nostru s-a înclinat și au apărut anotimpurile și o climă temperată, evitând un iad de căldură ca pe Venus sau de ger năprasnic ca pe Pluto. Și iată cum se explică evoluția vieții pe pământ și cum au beneficiat oamenii de mediu prielnic, de pace și tihnă să Te viseze în interiorul cutiilor lor craniene Doamne, speriați de tot și de toate. Și negăsind o altă explicație tuturor lucrurilor, datorită inteligenței care automat generează comoditate și simplificare generică specifică ființelor umane, oamenii au găsit cea mai ușoară, convenabilă și comodă explicație la tot și la toate : explicația numită Dumnezeu.
