Trombostop pentru barbati

Femeile ar trebui sa le puna in mancare barbatilor trombostop. Pentru ca toti barbatii vor face tromboza si vor paraliza intr-o zi... Imobilizati la pat in spital, apoi adusi acasa, niste legume, tot femeile, deie-le Domnul sanatate, ii vor ingriji pe barbati, le vor da supa de gaina cu lingurita, si ceai de tei, ca bolnavilor le place ceai de tei... Apoi restul de viata in letargie, cat mai au de trait, un an sau doi, barbatii vor fi ingrijiti cu dragoste de femeile lor, li se vor pune pampersi, ii vor intoarce si sterge cu prosopul de naduseala si le vor face vant cu prosopul in arsita innebunitoare a verii din spital unde ai intrat cu sens unic. Slavit sa fie Domnul, ca a creat aceste minuni sfinte care sunt femeile, sotiile, mamele, minuni ale lumii, pui de Dumnezeu pe pamant... Cele mai frumoase femei din lume sunt sotiile, mamele, surorile, barbatii avand o sansa si un noroc extraordinar ca sunt bagati in seama de aceste minuni ale universului care sunt femeile. Femeile si sotiile sunt cele mai harnice, cele mai virtuoase, ele stiu intotdeauna masura pantofilor barbatilor, a camasilor, spala, intind rufele, calca, fac mancare, ingrijesc copiii, le cumpara bluzite, fac tot ce barbatilor le e sila. Iar barbatii in traiul lor boem profita de harnicia si devotiunea femeilor.  Pentru lenea si traiul lor boem, barbatii oricum platesc. Ei traiesc mai putin ca femeile si se imputineaza pe lume incat intr-o zi vor disparea detot. Fara probleme, caci la Dumnezeu totul e posibil si prevazut. Vor trai femeile fara barbati si vor naste fara barbati ca unele soparle din desert a caror specie nu are masculi. Bucurie deplina pe pamant cand matriarhatul se va inscauna cu nadejde... Adio ambitii razboinice pe lume, totul va triumfa in tari cu presedinti femei, inteleple, pasnice, virtuoase. Raiul si pacea Lui Dumnezeu vor face singure pe pamant femeile fara barbati. Dovada ca barbatii nici n-au avut vreun rol benefic pe pamant, ei fiind mijlocul otravit prin care mama noastra Eva s-a compromis si ratat, si poate daca Dumnezeu facea intai femeia va fi vazut ca ea nu devine trista singura si nu trebuia sa-i mai faca dintr-o coasta barbat. Nu mai era dorinta de-a culege mere ionatane dulci parfumate si-a le oferi cu dragoste omului iubit. Nu mai era pentru atata greseala pedeapsa divina si alungarea din Rai in ocna numita pamantul pacatosilor, nu mai era nevoie sa fie rastignit si omorat in batjocura Iisus ca sa ierte pacatele oamenilor si sa-i mantuie negresit, nu ar mai fi fost nevoie de acest ocol inutil prin viata de-amar si pacate, iesind din Rai intr-o aventura riscanta ca sa fim conditionati draconic si inuman pentru reintrarea inapoi. Cauza raului au fost barbatii. Framantatul lor din lut si suflarea de duh peste glodul mizerabil, a fost o impardonabila greseala divina sau inutilitate a muncilor Domnului care putea sa-si dozeze altcumva efortul, nefacand barbatii, niste apendice inutile si daunatoare, astfel ca sa fie obosit mai putin si sa se odihneasca numai o jumatate de duminica iar in cealalta jumatate sa izvodeasca alte si alte beneficii si fericiri lumii create in cinci zile. Strasnic necaz in schimb si cu barbatii astia aruncati de un Dumnezeu plictisit pe capul femeilor...! Ele de tinere simt si vad dezavantajul insotirii cu aceste creaturi. Adolescente, in prima lor noapte de dragoste, posedate, ele vor sangera si vor avea grimasa de sila si durere pe chip, nu de placere si extaz, intr-o amara deznadejde a simturilor si carnii, tocmai cand n-o voiau. Ce inseamna actul sexual daca nu un sacrilegiu al barbatului catre fecioara care urmeaza sa fie manjita de propriul ei sange intr-un inestetic teatru de implantare in trupul feminin jertfit si profanat a unui cutit, de o mie sau zece mii de ori, careia Dumnezeu i-a zis copulatie, a unei unelte masculine de subjugare, asuprire si sfredelire, semanand cu o teapa a lui Vlad Tepes, infaptuind cu voia Domnului sacrilegiul nesabuit si aducandu-i-o imoral jertfa inutila...!Dumnezeu a framantat odata lutul facand omul, apoi s-a spalat pe maini si a spus femeilor : "Nasteti in dureri...!" Vazand aceste dezavantaje ale femeii, Dumnezeu a mai indreptat necazul femeii facand barbatii mai lesne muritori, ca sa se curete mai repede si sa lase femeile cu suflet dumnezeiesc sa se bucure si sa infloreasca in existenta lor altminteri glorioasa. Barbatii si-au primit pedeapsa : Sa li se inchege sangele si sa faca accident vascular si tromboza, iar unii sa devina menestreli si poeti. Poeti, adica niste looseri romantici...! Neispraviti de doi lei...! De ce mai taie ei frunza la caini si nu vad ca femeile, in care-n "toat-a lor faptura e-un nu stiu cum si-un nu stiu ce" cum spunea Eminescu, sunt multumite asa cum sunt...? In zadar atata delicatete, romantism si devotiune fata de eternul feminin pe care femeile nici nu stiu ca-l au si nu le foloseste la nimic, ca a cincea roata la caruta care nu mai are nici un rol, femeile putand functiona ireprosabil absolut vaduvite de tot farmecul si nu stiu ce-ul si nu stiu cum-ul cuibarit in a lor fiinta... Femeile sunt inteligente si practice. Nu le servesc la nimic preamaririle si poemele de dragoste cu care se ostenesc nefericitii poeti sa le dedice exuberanti si cretini. Femeile nu se complica. Ele daruiesc complet totul, toata fiinta si eternul lor primului venit, primului sosit care pune mana pe bogatia sufletului si inimii lor fara prea multe menajamente si sofisticari romantice... Oricine pune mana pe o femeie si o intalneste si cunoaste absolut din intamplare, o are pe deplin si o dobandeste ca pe un bun castigat cu atata usurinta, ca pe un hamburger de la fast food, peste care toarna dupa plac ketchup, mustar, varza si maioneza. Primul venit transforma femeia intr-un bun mercantil, intr-o marfa folositoare, astfel incat ea pe altul oarecare daca l-ar fi-ntalnit absolut din intamplare, ea tot asa l-ar fi iubit, vorba lui Toparceanu. Si tot asa de gravida ar fi ramas cu oricine ar fi indeplinit acest detaliu sec al cauzei graviditatii ei. Cel ce insamanteaza o femeie devine un idol pentru ea, ne mai servindu-i la nimic orice cainare romantica si orice osteneala poetica i-ar dedica orice poet, orice geniu pustiu fermecat de farmecul si eternul feminin. Copilul femeii odata nascut dobandeste suprema atentie din partea femeii, vinovatul pentru prasirea ei ramanand mult in urma ca importanta si valoare. Tot ce se naste din femeie devine pentru ea ceva sfant. Chiar si bastardul rezultat in urma unei agresiuni primeste din inima femeii o farama de afectiune, nobila in esenta ei, involuntara si inocenta, scuzabila, iar agresorul un procent de iertare si o forma grotesca si ciudata de pretuire. Oricine ocupa intamplator si fortuit o nisa in economia destinului fericit sau nu al unei femei o transforma si revendica fara piedici implacabil. Din omida ea devine fluture, sau din fluture devine inapoi omida. Nu mai pastreaza nimic din ce-a avut, nu mai arata deloc cum a fost, cel ce-a prins o femeie in lianele si corzile destinului ii imprumuta din destinu-i meschin si o face frecventabila, descifrabila si uzitabila in cheia bunului plac incat devine lumea plina de eroi, fiecare barbat care-a incorsetat o femeie in chingile destinului sau devenind un erou pentru ea, precum si Enrique Iglesias spune : "I can be your hero baby..." De ce el si nu altul...? Aceasta-i intrebarea si aceasta fiind o chestiune de intamplare aleatorie. Astfel incat juramintele de iubire, credinta si loialitate mi se par simpatice dar amuzante si putin ridicole privind din unghiul de vedere al scepticismului, realismului si relativitatii. Desi are dreptate Anda Adam in cantecul "Am o inima", totusi scepticul de serviciu se amuza cand o aude spunand : "Am o inima de dat / Unui singur barbat / Care sa stie ce sa faca langa mine in pat... / Am o inima de dat,  / Nu e de-nchiriat, /Iubirea mea nu se vinde la metru patrat..." Acel barbat putea fi oricare sau nici unul. Si atunci cu iubirea cum ramane...? Oricum trebuie sa crezi o femeie cand spune ca si-a gasit iubirea si-si ofera ingenua dragostea unui intamplator barbat pe care il considera ea potrivit oferindu-i credinta si fidelitate de-a pururi pe nisipurile miscatoare ale inconstientei ei inocente. Caci nici o femeie nu intelege, nu baga de seama si nu poate accepta aceasta simptomatica a sufletului barbatesc de-a se simti victima propriei biologii care spune natural ca se simte asfixiat de-a nu-si trai integral si natural fireasca  biologie a masculului impresionat de intregul concept de frumusete si atractie care se gaseste in toate femeile, iar nu numai intr-una, iar barbatul obligat la monogamie si fidelitate de femeia lui, de convenientele sociale si de constiinta lui respectabila se poate considera un semi eunuc, pe jumatate castrat. Ca barbat n-ai ce comenta... Unde-i ordin de fidelitate, cu placere...! Barbatii trebuie sa accepte stoic virtutile fidelitatii si casniciei si sa faca o opozitie ineficace si doar pe margine. Sa spuna ca George Calinescu in "Enigma Otiliei": "Casatoria monogamica este o institutie falsa contra naturii. Zoologia ne invata ca masculul nu se fixeaza nicaieri, decat pentru o scurta perioada. Un barbat cu o singura femeie este un emasculat, un castrat. Cativa ani, pana la treizeci de ani cel mult, cand femeia are inca nevoi sexuale, nevasta e o fiinta care poate fi gratioasa si adorabila. Apoi femeia, contrar credintei comune devine frigida si autoritara. Sexualitatea disparuta lasa in locu-i, ca focul care se stinge, o cenusa, un fum greu de derivate: ambitii sociale, iubiri inegale de copii, avaritie, totalitarism, fundamentalism conjugal. Cei mai multi barbati asa zisi de actiune nu sunt decat involuntare victime ale nevestelor ajunse la varsta cand femeilor le cresc mustati si par pe picioare, semn al regresiunii secretiilor interne si al mortii in decrepitudine si ramolisment a feminitatii lor. Pe cea mai delicioasa fata iti dau voie s-o iubesti, s-o slavesti, dar daca vrei sa-ti ramana nestearsa in amintire, fugi de ea. In antichitate numai curtezana era cu adevarat respectata".
Deci, femeile ar trebui sa stie ca leacul pentru ele, pentru linistea lor si pentru a putea fi iubite mai vartos, mai bazat si adanc este sa fie inselate din cand in cand, altfel ceva din sufletul barbatului se umple de un sange ce devine din rosu aprins din ce in ce mai negru si inchegat, un cheag de sange tot se va duce la cap si barbatii vor face tromboza, paralizand si asta fara ca sa vrea, fiindca inainte de toate barbatul a fost facut de Dumnezeu mascul, adica mamifer, de neinteles fiind de ce n-a fost facut o entitate superevoluata, invulnerabila si nepericuloasa. Rugaciunea de taina a femeii ar trebui sa fie : "Doamne, de ce mi-ai facut barbatul mamifer si mascul...?, fa-l inapoi ceva, orice altceva, fa-L ca Tine...!" Or e imposibil, caci vine tot intelepciunea si spune: "Nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le-ntelegi..." Incet, incet omul liber de corsetul misticii religioase va descoperi una dupa alta disfunctii si disolutii in ceea ce s-a numit Creatiune. Atat numai ca din respect, eleganta  si condescendenta fata de Creator, poate din frica sau chibzuinta, toate obiectiile fata de Creatiunea Lui Dumnezeu se vor ofili in concret si se vor scutura si cadea ca florile albe de cires, potrivit lui Eminescu care spune : "...ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor". Astfel, nimeni nu se va apuca sa-si scoata la lumina descoperirile cutremuratoare si incriminatoare la adresa operei Lui Dumnezeu, ramanand in continuare inca zece mii de ani cu ele fierband in adancul cugetului, inutile, ca o literatura de sertar nepublicata. Astfel, cu ajutorul Lui Dumnezeu, lumea va ramane tot asa, neschimbata, inca zece mii de ani, si asta fiindca asa le place dragilor dreptmaritori crestini ce in fiecare an lauda de Paste mormantul lui Iisus, de trei ori fericit. A mai trecut un Paste... Maine se va relua absurdul, de unde-a ramas. Maine se vor relua si macelul, si iubirea si injuratura de Dumnezeu, de unde-au ramas. "De altfel, (citat din Emil Cioran), injuraturile, in grade diferite, Lui Dumnezeu si numai Lui i se adreseaza. De s-ar referi la oameni ar fi iremediabil vulgare, fara inspiratie si fara consecinte. Injuri Dumnezeul unui om si nu omul care ti-a facut rau. Acesta nu poarta nici o vina, caci Dumnezeu este sursa initiala a pacatului si erorii. Caderea Lui Adam e in primul rand un dezastru divin si numai in al doilea rand unul uman. Dumnezeu si-a plasat si expulzat in om toate posibilitatile Lui de imperfectiune, tot putregaiul si toata pierzania. Rostul aparitiei noastre e salvarea perfectiunii divine. Tot ce in Atotputernic era infectie temporala si cadere, s-a canalizat in oameni si Dumnezeu si-a scapat vidul, noi servindu-i ca derivativ, cobai si pista de incercare iar El ramanand gol de orice rau si vina. Istoria ar fi un Dumnezeu in putrefactie daca n-am fi fost noi ca sa-i spalam rusinea prin a fi acceptat sa fim. Prin viata am scapat Absolutul de la cangrena... Si de aceea cand injuram spre cer o facem cu dreptul omului ce poarta povara altuia. Dumnezeu banuieste ce se intampla cu noi, si daca l-a trimis pe Iisus sa ne preia din dureri, a facut-o din remuscare, iar nu din mila".