148) URA CARE CALMEAZĂ ȘI VINDECĂ
1) Pe un grafic al sentimentelor omului, de la galben verzui care este indiferența, continuând cu portocaliu care este disprețul, graficul ajunge la roșu care este ura, sentiment preponderent între oameni, trecând cu mult peste 50 de procente și sunt generos : ar fi trebuit să spun peste 70 de procente. Atâta ură este prezentă în aer ca realitate nefardată a relațiilor dintre oameni ! Să recunoaștem : ura domină între noi. Ura fără de care pe de altă parte, fără supărare, nu se poate. Nu că am vrea noi să fim câinoși și răi, cu ura înfiptă fără de leac în noi. Dar nu se poate altfel, ești asmuțit spre ură, ești motivat la asta de ura și otrava umană a altora ce vine prolific spre tine și natural ca boala, ca molima, ca ceața, ca dimineața și te provoacă să te trezești urând natural când vezi și înțelegi că jumătate din oameni făcuți tot de Dumnezeu suflând peste ei duh sfânt la naștere, nu sunt decât niște canalii, bestii și năpârci pe care ai călca să-i strivești cu plăcere ca pe gândaci, ploșnițe, șobolani sau căpușe. Deci mare păcat să urâm și să strivim măcar în gând pe cei răi ca pe gândaci, nu de alta dar logic și cei răi sunt lucrul mâinilor Lui Dumnezeu ce au ajuns așa cu știrea și îngăduința Sa care îi va pedepsi abia pe lumea ailaltă, dar potrivit măsurii simțirii și dreptății noastre peste jumătate, până la trei sferturi din omenire se poate duce fără probleme la dracu' urgent și musai acum când trebuie, nu pe lumea ailaltă când e tardiv și inutil, dar dacă așa vrea Dumnezeu să ni-i lase pe cap pe canalii, fie. Îi vom suporta până la moarte dar îi vom urî cu venin. Și mare dreptate avem urându-i astfel, chiar dacă Tatăl nostru din Cer este Tată și pentru canalii cu tot soiul lor pe care îi ține să trăiască și respire bine mersi în mâna stângă, iar pe cei buni, pașnici și smeriți îi ține în mâna dreaptă ! Cei buni din mâna dreaptă a Lui Dumnezeu tremură de ură, greață, revoltă interioară înăbușită de la duhoarea de rău care vine din mâna stângă a Lui Dumnezeu unde își ține canaliile ca să nu moară subit ci să poată respira și avea puls bine mersi ca să facă viața un calvar celor buni din mâna dreaptă a Lui Dumnezeu. Ce mai balanță a dreptății unei lumi asmuțită jumătate împotriva celeilalte a găsit cu cale Dumnezeu a izvodi și intitula lumea Sa, lucrul mâinilor Sale...! Și iată cum astfel cale de împăcare între copiii răi și copiii buni ai Lui Dumnezeu nu există și nici Dumnezeu nu a reușit cu toată atotputernicia Sa minunea unei împăcări și îmbunări, a unei concordii între copiii Săi răi și buni stricați pe veci la mațe și definitiv unii cu alții. Așa că fiecare are drept, are temei și dreptate în ura și disprețul lui față de cei pe care-i simte opuși. Suntem fiecare în vizorul urii celeilalte jumătăți de omenire și e cât se poate de normal să fie așa, să fim cu toții unii altora sub tirul urii unei jumătăți de omenire cum și ea e sub tirul urii noastre fără odihnă și neîncetat. Ce să facem ? Deci nici Dumnezeu nu a izbutit să găsească fezabilă de la facerea lumii o soluție practică mai fericită de concordie și armonie pentru traiul în comun al oamenilor de pe scoarța acestei planete chiar dacă a dat îndemnul "Să-ți iubești aproapele ca pe Dumnezeul tău". Este imposibil de aplicat acest îndemn divin la iubire când vedem deci în realitatea înconjurătoare și noi atât de clar cum nu se verifică și nu se pupă realitatea împuțită, cu teoria candidă de dulce poveste a iubirii divine scrisă la loc de cinste în cartea de căpătâi a omenirii numită Biblie. N-ai cum să-l iubești, oricât l-ai asculta pe Dumnezeu, pe năpârca de om ce te irită și supără, care îți cauzează dramatic liniștii și inimii tale sfărâmată în supărări și suferințe ce ți le provoacă niște năpârci ce poartă piele și nume de om și fac parte din zona de regn otrăvit al omenirii unde cresc în prostie atâția idioți și cretini și imbecili, nu mai vorbesc de criminali, hoți, escroci și bandiți care se lovesc de tine și îți cauzează dramatic la destinul, liniștea și fericirea ta dar ei, culmea bunătății Lui Dumnezeu, capătă bine mersi puteri și sunt sănătoși cu ajutorul Lui Dumnezeu și pot să respire și au imunitate și nu se sufocă de mânia Lui Dumnezeu atunci când sunt iminent în stare cât de curând a te trăda sau vinde, a te fura, a-ți lua ce-i al tău, a te împila, excroca, batjocori, schingiui, otrăvi, scuipa sau omorî pe tine și pe toți cei dragi ai tăi ! Te va distruge canalia cu gândul, cu vorba sau cu fapta, te va omorî dacă-l lași după mintea lui, cu tot cu ochiul Lui Dumnezeu de la spate care îl privește printre gene și-l lasă să-ți facă mizerie după liberul lui arbitru de bestie la care i-a dat dreptul Dumnezeu. Așadar, preventiv rămâne valabil și înțelept să ne urâm cu patimă și profesional, ca sentiment general înțelept, pe cei opuși placului nostru iar când nu e cazul de ură, atunci în siajul acestei uri vine încet de mai domolește ura sentimentul de dispreț, nepăsare și indiferență.
2) Deci poți să nu-i urăști, nici nu-i indicat să-i urăști pe toți așa cum ar merita foarte mulți, căci ai obosi. Și atunci te mulțumești să-i disprețuiești sau ignori, să fii indiferent apariției lor în peisajele vieții tale. Am muri înecați cu propriul venin al urii dacă n-ar fi dat Dumnezeu în calea simțirii noastre pe restul oamenilor, pe cei rămași feriți și scăpați de ura ta, iar aceștia, puțini ce-i drept formează o altă ramură a graficului sentimentelor umane care începe cu galben cu picățele verzi pentru cei respectați, cu vernil pentru cei simpatizați și cu verde intens sidefiu pentru cei iubiți. Există deci și oameni iubiți ca pe Dumnezeu, în proporție de mai puțin de un sfert din tot ce mișcă picior de om pe lumea asta. În rest numai de oameni demni de ură, dispreț sau nepăsare ai parte încât nu știu cum Dumnezeu găsește răbdarea să-i iubească pe toți egal, fără partipriuri și subiectivisme și pe genii și pe idioți deopotrivă. De asta nu putem fi noi perfecți și dumnezeiești pentru că ori nu putem, ori nu e cazul să fim infinit toleranți și îngăduitori cum e Dumnezeu. Dar o mare descoperire a calmării urii noastre a apărut la orizont iar noi uzăm de ea și ne simțim mai mângâiați în odiseea urii noastre generice care pulsează ca sângele ce ne curge în vine, ca un simț natural al omului. Pentru omul care nu-ți mai place, care te irită, te supără sau rănește, mai demult s-au inventat pistoalele dar în era asta modernă unde nu e decent să fii violent s-a inventat block-ul pe facebook : o simpatică supapă de refulare pașnică a urii noastre. Block-ul pe facebook este cel mai bun, civilizat și inofensiv lucru care se putea inventa în lumea virtuală ca să te poți răcori fie și virtual de cineva care nu-ți place. Pentru cel ce a ajuns să dea block, este un lucru terapeutic care realmente îl calmează și îi dă satisfacție. Cineva căruia-i ești antipatic, care nu este de acord cu tine, cu ideile tale, cu principiile și părerile tale pentru care se simte scârbit și jignit dar prin echivalență și tu te simți scârbit de ale lui și nu poți fi de acord cu el, a decis primul că nu te mai suferă și deci nu mai exiști pentru el. Faptul de a te mai vedea, de a ști că îl iriți cu aceleași idei și mofturi, de a-ți suferi mutra, moaca și tot ce pui pe facebook, a devenit un sentiment otrăvit pentru el. A decis să rezolve prompt situația. Iar pentru asta, ca să poată el respira liniștit, se simte mai bine să te trimită la dracu' în lumea morților facebook, adică a celor blocați. E ca și cum te-ar împușca mother fuckerul ca să scape de tine, că nu te mai suferă. Dar gloanțele urii lui nefiind adevărate nu te omoară fizic și nici măcar moral căci se întâlnesc fix la jumătate cu gloanțele virtuale ale urii tale care lucrează și ea prolific ca anticorpii imunității ce te salvează de viruși și boli. Aceste gloanțe virtuale ale urii tale se întâlnesc la jumătatea drumului cu ale cretinului nenorocit și explodează în aer chiar dacă nu de-adevăratelea, dar problema-i rezolvată, idiotul e pus la punct, nu moare, spre placul Lui Dumnezeu și al legii dar de-atunci încolo toată lumea-i liniștită, suntem ca și morți unii pentru alții, anihilați, toți avem tihnă reciprocă să respirăm știind că suntem separați pe viață de o parte și alta a muntelui Himalaya prin minunatul mijloc și armă virtuală a block-ului pe facebook. Ce bine ! Bineînțeles, fiecare avem faliții noștri pe care normal, dacă ei nu ne înghit, nici noi nu-i înghițim și la fel suferim o scârbă din cauza lor, astfel că ajungem să avem imensa bucurie că am scăpat de ei blocându-i. Ei bineînțeles fizic poa' să trăiască liniștiți, dar pentru noi nu mai există nici fizic nici virtual. Sunt anihilați. Adio ! Ducă-se ! Ce ușurare ! Ne-am răcorit de ei pentru totdeauna, de toată pleava umană care nu contează pentru noi, cum și alții, e dreptul lor, s-au răcorit de noi blocându-ne. Și noi suntem pleavă pentru alții, și noi fierbem în cazanul urii altora și nimeni nu-i mai presus de o blocare, de dreptul de a-ți disprețui și anihila virtual un oponent care te socoate și vede un idiot cum îl vezi și tu pe el exact la fel sau poate mai vârtos, toți avem dreptul la ura și disprețul reciproc ce bântuie între noi încă din faza când eram maimuțe și luam un pietroi și aruncam în capul altui maimuțoi care ne enerva maimuțărindu-se în fața noastră. E mai mult decât înțelept că s-a interzis să ne cumpărăm câte un pistol fiecare după buget de la Dedeman sau Praktiker. Ce vânzări ar fi avut ăștia și ce cifră de afaceri ! Dar bine că n-a fost așa. Bine că nu se vând pistoale la toți. Mult mai creștinesc și uman este block-ul, să ai prin asta un sentiment similar că-l pui la punct și reduci la tăcere pe loaza și secătura care nu-ți place, printr-un simplu block pașnic, care este un scuipat și un hai sictir virtual mult mai virulent dar inofensiv și civilizat pe otreapa și ghiorlanul de care ți-e scârbă.
3) Pentru ce am fi triști că cineva cu aceeași satisfacție ca și cum ne-ar ucide ne dă un block pașnic ? Pentru ce-am fi triști că cineva nu ne apreciază, nu ne iubește și ne urăște de-a dreptul ? Lasă-ți dușmanul să te urască cu patimă, e dreptul lui, e plăcerea lui ca să se răcorească de tine. Și să fii fericit pentru asta, nu întristat că martalogul fabrică venin de ură pentru tine cum varanului îi curg bale otrăvite. Aș avea un sentiment de milă și remușcare să știu că dușmanul meu suferă din cauză că știe că nu-l iubesc și m-ar înmuia să știu că plânge că nu-l agreez și prețuiesc și vreau să-l scuip pe suflet cum și el dac-ar fi dușman de soi ar trebui să mă scuipe pe suflet și să mă urască plenar pentru tot ce-mi place mie și lui nu. Respect pentru toți dușmanii care-și consumă până la paroxism toată resursa de ură și dispreț pentru mine. Asta legitimează și întărește și mai mult ura și disprețul meu. Aș lăcrima să știu că îi pare rău mamelucului că i-am dat cu flit pe facebook. Cum să-ți mai împuști dușmanul în luptă când știi că și el suferă, că și pe el îl va durea, că și el are părinți, copii sau prieteni care vor plânge după el, că și el are lacrimi ca tine ? Noi nu împușcăm cu pistoale care nu-s bune căci ar avea acces la ele toți nebunii care s-ar distra găurindu-ți capul. Bine că nebunii și cocalarii n-au acces la pistoale ci doar la mașini. Nu toți sunt inconștienți la volan și din fericire poate nu ai neșansa să întâlnești unul căruia nu-i trebuie pistoale să te ucidă, doar întâmplarea face că nu te calcă pe tine ci pe alții pe trecerea de pietoni sau adorm și intră în tine pe contrasens și te trimit cu toată familia în Rai stricându-ți planurile de vacanță, trebuind să intri cu mult mai devreme în mormântul din cimitir pentru că un idiot nu s-a priceput să conducă, ba poate mai era și analfabet pe deasupra și a luat carnetul cu bani dați lui Garcea cu caschetă. Și spunea Dumnezeu să-i iubim pe toți gherțoii ca pe El... Pentru asta, pentru că nu se poate, mergeți la biserică și spuneți preotului că e o problemă cu iubirea Lui Dumnezeu pentru toți și cu iubirea ta pentru toți !
4) Ce curată și frumoasă ar fi lumea fără acest balast uman otrăvit care îți cauzează și nu-ți place și pentru care doar Dumnezeu mai are răbdare și preocupare de iubire, noi nu ! Nu putem iubi ghiorlanii, e imposibil ! Căci noi cei pașnici facem curățenie de otrăvuri în viața noastră și dăm cu ddt-u între idioți și îi stârpim ca pe gândaci nu cu pistoale ci cu block-ul pe facebook. Ți se va împietri degetul pe butonul de block știind că dușmanul de opinie e trist că l-ai blocat și desființat, că gândește și că scrie balade și ode de suferință, că îi pare rău de prietenia ta pierdută. Pe dușmanii deștepți și cu inimă ți-e milă să-i omori. Dimpotrivă, când știi că blocatul tău din lumea morților facebook nici nu-i pasă de gestul tău și triumfă în ura lui manifestă pentru tine, atunci și disprețul și ura ta pentru el se va rafina, pritoci și desăvârși și vei fi mai fericit că l-ai adormit pe facebook pe marțafoiul și cretinul de care te-ai săturat. Să stea acolo pe vecie în neantul blocaților facebook ca să poți tu să te simți liniștit. În această liniște, trebuie să realizezi că și tu ești blocat și redus la tăcere de alții. Dar fii vesel pentru asta, ca să nu sufere de remușcare și intimidare dușmanul tău ! Un dușman sentimental e o nefericire și pentru tine. Viața nu-i decât un dublu cimitir al taberelor unde suntem trimiși și ne trimitem reciproc la dracu' unii pe alții. Suntem realmente prea mulți și diferiți încât porunca divină să ne iubim aproapele ca pe Dumnezeu nu are nici o acoperire practică. Nu poți adică tehnic și faptic să pui în practică așa ceva, iubirea creștinească pentru aproapele, pentru loaze și secături. Am obosi, ne-am dezintegra dacă ne-am strădui să-i iubim pe toți cu cerbicie și tare cu toată inima noastră fără să luăm în considerare că nu ne putem risipi iubirea de-a surda pe năpârci care realmente nu merită iubire, nu sunt apți pentru așa ceva chiar dacă-s făcuți de Dumnezeu dar sunt rebuturi scăpate de controlul calității creative a Lui Dumnezeu și presărați în lume în calea liniștii noastre ca buruienile din câmpul scăpat pârloagă doar fiindcă Dumnezeu e infinit de bun și tolerant cu toată făptura umană, fie genii, fie idioți. Exact pentru asta, pentru a-i iubi pe toți la comun și egal fără osebire, există Dumnezeu. De asta El există. Să-i iubească El pe toți, să-și ia El această muncă de Sisif și această scârbă de a iubi și salva inutil o lume nebună și idioată care chiar nu merită. Pentru că orice s-ar spune, noi nu putem fi ca Dumnezeu, pentru că suntem mărginiți și fără puteri, ne limităm să iubim și prețuim doar pe cei puțini ce ni-s dragi. Toată iubirea din univers, pentru noi are limite și ține de puterile noastre firave că nu putem respecta de forță majoră îndemnul divin de a-i iubi pe toți ca pe Dumnezeu. Nu contează. Ce nu putem iubi și prețui noi, ce scuipăm noi pupă Dumnezeu și preia și reciclează El în iubire iar nouă ne rămâne atât, să-i iubim pe cei puțini și dragi ca pe Dumnezeu. Atât. Suficient. Bine că n-avem acces la pistoale. Ar fi un carnagiu pe toată fața pământului ! Bine că putem ignora sau disprețui cu toptanul imensa gloată de care ți-e ferită pielea, sufletul și iubirea de atingerea ei otrăvită. Să-i iubești pe toți ca pe Dumnezeu ? Ah, e imposibil să pătezi numele Lui Dumnezeu punând între El și tine o iubire insolubilă care chelălăie ca un câine cotonogit știind că-i obligată de chiar îndemnul divin să se păteze și profaneze de atingerea murdară a otrepelor și ghiorlanilor pe care e musai și terapeutic să-i urăști, să scuipi și să vomiți cu lacrimi după ei. Bine că putem urî, că putem disprețui sau ignora fiind salvați în această barcă de otrăvurile lichide ale valurilor prin care înaintăm în viață printre atâția cretini și idioți pentru care și cuvintele disprețuitoare se tânguie și suferă cum de le-am jignit deranjându-le din liniștea lor ca să-i descrii pe martalogii și loazele care îți spurcă aerul și lumina ochilor cu imaginea lor otrăvită ce n-o poți opri de pe retina ochilor și cugetului tău ! Gata ! Ți-ai spurcat și îmbolnăvit ochii privind lepădăturile umane atât de prolifice create de Dumnezeu cu mâinile și talentul Lui pe lumea asta nenorocită și tristă a Lui Dumnezeu. Dimpotrivă, lepădăturile care nu au facebook îți scapă. Dar cei care au, Doamne ajută și bine că-i putem bloca, bine că nu-i putem iubi pe toți și nu putem fi iubiți de toți, altfel viața ar fi un bâlci scârbos al pupăturilor în masă murdare pentru care o sută de stomacuri rezonabile nu ți-ar ajunge să vomiți tot amarul din ele.
5) Se spune că în Rai toți vom deveni egali și ne vom iubi. Dacă-i așa, deja încep să transpir numai la gândul că aș fi coleg pe viață veșnică în Rai cu martalogul pentru care ai vomitat de ură și dispreț și ai făcut temperatură. De aceea am serioase semne de întrebare că toți ne vom simți confortabil acolo în Rai, la comun. Știind că trebuie să împarți pe vecie aerul paradisiac cu un gherțoi de care pe viață ești scârbit viu sau mort, ai transpira de stres și depresie în Rai știind că trebuie să stai la cantină când se servește masa în Rai, alături la masă cu nenorocitul care își leorbăie și suge lingura de borș de fasole în Rai. Idioții nu se vor schimba în Rai. Căci aceleași găini, aceleași cloace făcând aceleași ouă, aceleași suflete, aceleași caractere, nimeni nu se îmbunează în Rai ci mai abitir se umflă și i se ascut aceleași năravuri, defecte și fasoane ale vieții, duse la paroxism și legitimate de patalamaua de Rai. Și atunci pentru ce mai e bun Raiul ? Ca perpetuare a hachițelor tuturor componenților lumii nebune de pe pământ iubiți deopotrivă și egal de Dumnezeu ? Să dai noroc, cu voma stându-ți în gât, să dai noroc de împăcare în Rai cu toți idioții pe ulițele paradisiace pline de flori și să te speli cu spirt și dezinfectant pe mâini când nu te vede Dumnezeu care te condamnă și te sugrumă cu iubirea veșnică și obligatorie pentru cei pentru care ai nădușit de ură o viață întreagă cum și ei au făcut-o pentru tine ? Nimeni, niciodată, datorită modelului vieții de pe pământ cu care ne-am deprins și învățat din tot ce ne-a lăsat Dumnezeu a vedea, trăi și simți, dacă este realist simte că nici în Rai niciodată și pe veci nu va avea alinare și liniște oricât s-ar strădui Dumnezeu să te liniștească și asigure că nu-i așa. Pentru că din coadă de câine care-i viața ce ne-a hărăzit-o Dumnezeu, nu poți face sită de mătase.
