VIS DE DRAGOSTE, DE FRANZ LISZT ( REVĂZUT )

VIS DE DRAGOSTE, DE FRANZ LISZT ( REVĂZUT )
  Povestea oricărui om e povestea unui vis de dragoste ce rămâne doar vis spulberat de Siberiile vieții... Visul de dragoste al oricărui om e povestea unei iubiri ratate, viața oricărui om e povestea unui declin, a unei sănătăți şubrezite sistematic și inexorabil în drumul către moarte care ni se pregătește cu atâta meticulozitate de bunul Dumnezeu pe care trebuie să-L iubim cu toată ființa noastră de muritori de profesie tocmai pentru că are dreptul, poate și vrea să ne omoare pentru că ne iubește atât de mult... Bucuria vieții și a dragostei ne sunt străine pentru că ne sunt interzise la cota la care visăm... Starea noastră normală este starea de dispariție iminentă, este starea de moarte, de boală și tragedie finală... Nu putem fi fericiți în viață și nu putem iubi cu nădejde când otrava conștiinței sfârșitului a tot în mizeria sordidului sfârșit ne e impregnată sistematic în conștiință de bunul Dumnezeu... Nu putem trăi etern ca sfinții căci probabil ar fi insuportabil. Nu putem iubi etern și nu putem fi iubiți așijderi pentru că totul e scadent până când moartea ne va despărți, atât ne îngăduie legile Domnului... Poate că după noi mai rămâne cineva să ne iubească, dar când știm că va avea aceeași tristă soartă cu a noastră îi putem plânge de milă de pe-acum. Astfel, viața și iubirea sunt irespirabile și nedigerabile la cota unui deziderat omenesc de bun simț. Totul ne este potrivnic și a fi pentru noi e o comedie macabră în care când se trage cortina toți suntem deja măcelăriți pe scenă în aplauzele sfinților lui Dumnezeu și a diavolilor așijderi... Mai degrabă să fim mândri că putem muri și că devenim astfel pentru toți cei ce rămân în viață niște eroi. Nici un om viu nu știe cât dramatism și cât eroism trăim când murim, că n-avem de-ales... Clipa morții ne doare și sufletește și fizic căci e cumplit să tragi aer în gol și să nu mai poți respira... Iată cum e să mori.  Pentru o secundă știm că murim și e groaznic ca și cum am fi maziliți apoi strânși de gât de un capugiu turc cu lațul. Tineți-vă respirația mai mult de un minut, două și veți vedea cum e să mori... E groaznic dar e delicios căci de la Domnul vine totul și pentru asta Îl iubim și-L pomenim în toate sărbătorile... Nu ne rămâne decât să ne îndulcim cu credința că Dumnezeu e sincopa dintre două bătăi ale inimii noastre care va face infarct. De asta eu n-am de ales și spun, Domnul fie lăudat pentru toate câte ni le-a dat sau ne-a luat...