42) NOI BĂRBAȚII NU AVEM CU CE SĂ IUBIM (REACTUALIZAT)
Aș iubi cu ceva, dar cu ce...? Ochii nu-mi ajung căci se-ndrăgostesc la orice boare de vânt venind dinspre Rai ; inima tre' s-o las în pace căci are treabă să pulseze în mine uleiul motor cu care funcționez ; sufletul e ocupat și se fardează și machiază toată ziua pentru Ziua cea mare a Înfricoșătoarei Judecăți... Tre' să fie machiat, frumos și arătos sufletul meu pentru acel concurs de modă... Și eu cu ce rămân...? Cu ce să mai fac dragoste...? Cu ce să mai iubesc...? Singurul agregat care mi-a rămas e ascuns și e proprietete privată... Nu e interşanjabil căci Dumnezeu i-a pus filet pe stânga prin constituție și nu se poate desfileta... Sunt un motor cu mulți cai putere, pus și uitat pe banc, turat la maxim și uitat așa, de muncitorii concediați de Dumnezeu pentru lene. Toate femeile sunt prea frumoase pentru mine... Ele sunt autostrazi cu câte șapte benzi pe sens pe care Dumnezeu le-a finanțat cu miliarde de euro... Când și când mai circulă pe ele câte o mașină... Și asfaltul lor se topește sub soarele pustiului după dorul unor roți de bolid care nu mai vin... Sunt la milioane de ani lumină depărtate, bolizi și autostrăzi...În rest doar pustiul de jur împrejur și fata morgana la orizont, iluzia că le poți iubi odată cu ceva pe aceste minuni, femeile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu