URARE INVERSĂ DE SĂRBĂTORI, SAU CU MINUS, CUM DORIȚI (REACTUALIZAT)

40) URARE INVERSĂ DE SĂRBĂTORI, SAU CU MINUS, CUM DORIȚI (REACTUALIZAT)
 
  Să avem tupeul de a-L amesteca forțat pe Dumnezeu în plăcerile, necesitățile și senzațiile noastre particulare sărbătorești în emoțiile atmosferei de Crăciun ori Paște, printre râgâituri de sarmale și cârnați e o nerușinare și nesimțire fără margini. Ce-am făcut noi bun și măreț ca să merităm să plictisim Divinitatea cu vanităţile noastre subiective meschine și mărunte tulburând pe Domnul cu închinăciunile și mătăniile noastre ieftine și cu colindele noastre stupide când Domnul e guvernatorul atâtor altor treburi mai importante în Univers...? De mii de ani ne lamentăm că murim de cancer sau ne cad tavanele în cap la cutremur dar avem zile libere consemnate cu roșu în calendarul creștin ortodox,  de Crăciun, Paște, în care ne cultivăm cu brio lenea și zăbăvnicia cu scuza că sunt Sărbători în care e păcat să muncim și deci trebuie să preamărim pe Domnul prin psalmi, rugăciuni și atitudini pioase religios, în loc să muncim fără preget, să fim savanți nebuni care să găsească soluția armării caselor noastre să nu se dărâme la cutremure, și să descoperim miracole pentru binele nostru și al omenirii, iar nu să facem bezele și colinde de Crăciun. Mai util era să muncim cu râvnă în toate sărbătorile și să mâncăm carne multă în post astfel ca cineva din noi, unul mai păcătos ca noi, curgându-i grăsimea de la carne în barbă, căpătând energia de la proteinele din carnea mâncată în post, să aibă putere să inventeze în singurătate penicilina cancerului... Nu urări și bezele sfinte de sărbători să ne urăm, nu să postim irațional, ritualic și de conivență, nu să închidem magazine, spitale și farmacii în sărbători, să nu mai avem de unde ne lua o apă sau un algocalmin ci să muncim de Crăciun și să inventăm sistemul ca să avem apă caldă și căldură gratis găsind o metodă practică prin care să luăm prin această inovație o miliardime de procent din energia pe care o risipește în zadar în univers soarele creat de Dumnezeu și noi murim de frig în case sau în biserici la Sfânta Liturghie aprinzând candele duminica și-n toate sărbătorile. Noi duminica și de Crăciun nu muncim și ne închinăm pios în biserici de sărbători în loc să fi purces a îndrăzni să ne gândim măcar la acele invenții. Ne gândim la Rai și nu cum să vindecăm bubele și pecinginile noastre canceroase ce le lăsăm stârvurilor noastre în sicriu fără regrete ci cu bucuria că sufletul nostru va scăpa din degringolada hoitului nostru, în cer, la bine în Rai lângă Domnul după atâtea și atâtea rugăciuni. Să fi inventat ceva unul din noi astfel încât votul să nu se mai fure și dacă politicienii ne-au scârbit, să-L fi rugat pe Dumnezeu să ne fie odată pentru totdeauna pe viață prim ministru tehnocrat și rege, că era mai nimerit și bine așa și chiar stătea în puterea Lui Dumnezeu să ne ajute mai cu nădejde astfel să scăpăm țara de conducători venali și corupți și să-L punem pe El de rege definitiv... Atâtea liturghii de duminică ne-au nimicit timpul de-a face fiecare în parte ceva constructiv, practic, mic și util iar toți la un loc ceva măreț pe lume cu care să-L impresionăm pe Dumnezeu cu și pentru inteligența ce ne-a dat-o, nu pentru binele Lui ci pentru binele nostru... Nici nu ne bagă în seamă Domnul în treburile Lui importante... Rămânem cu urările sfinte de Crăciun adresate de-a surda în univers printre râgâielile de sarmale și cârnați și capul greu de atâta băutură... Păcat de noi, că prea ne-am întrecut cu gluma în fața Lui Dumnezeu care știe de toată zăbăvnicia noastră...! După părerea mea e indecent și inelegant să-L amestecăm pe Dumnezeu, chiar fie cu inima Lui mare, în treburile noastre mărunte, pământene, fie ele și sărbători, Crăciunul, Paştele, Sânzienele sau altceva. Ne ocupăm prolific cu treburi creștinești mărunte și efemere neştiind că Dumnezeu are treabă responsabilă și enormă prin Univers, mersul sorilor, galaxiile, găurile negre, ori alți extratereștri mult mai acătării decât noi zăbavnicii și ageamiii. Cum aș avea tupeul să-L deranjez pe Domnul cu măruntul meu și al nostru Crăciun ori altă vanitate de plăcere sărbătorească religioasă mai avem noi oamenii ? Dumnezeu are atâta treabă... N-aş fi decât un Mister Bean caraghios care deschide ușa blocului operator unde operează Dumnezeu. Ce treabă au senzațiile și mofturile mele limitate sărbătorești, ca o bacterie ce sunt de pe un fir de praf orbitând o stea dintr-atâtea în univers ? Ce treabă au nimicurile noastre cu rolul și rostul Lui Dumnezeu...? Nu îndrăznesc ca soldat mizerabil să pronunț numele acestui Mareșal... Nu pe Dumnezeu sunt supărat ci pe oameni care îl amestecă efemeri în condiția lor mizerabilă de efemeride aspirante la infinit, de păianjeni ce vor să țese un fir până la lună unde să-L găsească în sfârșit pe Dumnezeu. Iată, cu aceasta se ocupă oamenii, condiție pe care nu fac nimic s-o schimbe, Crăciun după Crăciun, sărbătoare după sărbătoare, până la sfârșitul lumii... Aceeași mizerie și crime de milenii și ne mai prostituăm amestecându-L pe Dumnezeu în sărbătorile noastre și spurcându-L cu balele noastre și cu rugăciunile noastre de sănătate și spor în casă... E prea mult când n-am făcut nimic să fim măcar puțin din cât e de bun Dumnezeu... Nici nu se uită Domnul la noi... Nu eu sunt supărat... Domnul e prea supărat... Atâta doar că eu nu-mi mai pot ridica ochii din pământ de rușine și nu mai suport să stau în fața unui Dumnezeu uzat până la cota de avarie de sărbători de către noi religioșii de azi ce suntem stră, stră, strănepoții sălbaticilor ignoranți oameni ai preistoriei la fel de tributari obscurantismului și genei religioase ca și noi cei de azi care nu ne-am vindecat de trecutul negru și semănăm întru totul străbunicilor noștri rude de sânge și comportament cu noi. Aidoma strămoșilor noștri antici, nici noi cei de azi n-am ieșit prin comportament din epoca de piatră prin cruzime și păcate, superstiții și ritualuri religioase stupide și jenante dar ne lăudăm că avem tablete scumpe, mofturi și urări de bine și colinde fără sens de sărbători... Scârba mea și a Lui Dumnezeu e fără margini...! Poate că Dumnezeu mai rabdă dar eu m-am plictisit de urările și ritualurile voastre sărbătorești de tip religios care trebuie să înceteze ca să se schimbe ceva. Dacă și mâine lumea va fi ca azi și ca ieri, adică urâtă, rea și imposibilă, o arenă sângeroasă a crimei și înșelătoriei prolifice nu e decât de la maladia voastră religioasă contagioasă care împiedică omul să fie bun și fără Dumnezeu în condițiile în care a fi bun mărturisind un Dumnezeu s-a dovedit că omul nu poate și nici nu vrea. Dacă religia era bună, garantat aveam o lume mai bună și nu aiurea în Rai ci direct și sigur aici pe pământ. O lume nouă și responsabilă înseamnă o lume fără voi. Dar eu sunt prea blând și nu vă urez de sărbători să muriți. Eu vă urez să trăiți mult și să nu mai muriți niciodată, să îmbătrâniți și în rugăciuni și cruci să vă uscați de cancere și bube negre de-a-n picioarelea ca niște mumii vii, să trăiți astfel mult, o mie de ani pentru fiecare, să putreziți de vii din picioare în credința strămoșească, cu numele Lui Dumnezeu pe buze, apoi când vă plictisiți, să muriți îndeplinind iarăși datoria strămoșească să dați ortul popii care după datină să vă prohodească și voi să vă duceți la Domnul în Rai cum de-o viață ați pohtit și să vă aruncați în poala Lui ținându-vă strâns de ea ca niște pui de maimuță de blana mamei. Să trăiți așa în părtășie cu Dumnezeu dacă așa vă place, iată urarea mea de sărbători pentru voi. Urare inversă, sau cu minus, cum doriți...