CENTRUL DE REEDUCARE ȘI MÂNTUIRE A OMENIRII ( REVĂZUT )

CENTRUL DE REEDUCARE ȘI MÂNTUIRE A OMENIRII (REVĂZUT)
  Ispita de a trăi... Majoritatea oamenilor sunt tentați de ispita de a trăi. De a te bucura de aer, de soare, de simțuri, de senzații, de viață... Și pentru tine, prietene, ispita de a trăi este covârșitoare în viața ta căci faci totul ca să trăiești, spre deosebire de sinucigași care își permit luxul de a alege să moară și să încalce obraznici voia Lui Dumnezeu care numai El are dreptul și îți poate lua viața după voia Sa, de unde și expresia : "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat..." Ispita de a exista ne-a strecurat-o Dumnezeu în simțuri și carne atât de solid încât trăim pe rupte de la Facerea Lumii, înmulțindu-ne atât de prolific pe pământ, (în curând vom ajunge să fim șapte miliarde), chiar dacă viața nu e decât o penitență dacă judecăm după izgonirea din Rai a întregii omeniri, de la Adam încoace să trăiască auster pe pământ, în suferință, prin sudoarea frunții să-și câștige pâinea, femeile în dureri să nască copii și glezna să le-o muște șerpii din bălării. Și cu toate astea viața dăinuie neîntrerupt de șase mii și ceva de ani cât se spune că sunt de la Facerea Lumii, oamenii sunt prompți a onora blestemul Lui Dumnezeu a se chinui pe pământ si a nu putea huzuri în Rai dacă Adam și Eva nu făceau greșeala. Nimeni n-a încercat măcar vreodată să-și ceară drepturile la viața (fericită) Lui Dumnezeu și de continuă totul tot așa să pună de-o revoltă în această pușcărie pe viață din generație în generație de-a fost botezată viața pe pământ, nu în Rai... Nu putem protesta față de nefericirea noastră aici pe pământ, căci orice-am spune și face poate și va fi folosit împotriva noastră la Înfricoşătoarea Judecată de apoi. Astfel, ispita de a exista pe pământ chiar și în aceste condiții precare izbândeşte în fața altor ispite dar nu complet. Căci unii au ales hotărât ispita de a muri... Ei dându-şi seama și simțind practic cum viața lăsată de Dumnezeu pe pământ le e imposibil de digerat, într-o austeritate și criză perfectă care nu se mai termină de la Facerea Lumii, (vezi războaie, boli, catastrofe, drame etc.), fiind mai puțin rezistenți ca noi s-au gândit cum ar face să scape totuși de neajunsurile acestei vieți, de "neajunsul de a se fi născut" aici în închisoarea Pământ departe de Patria Rai ce ni se promisese și ce ni se flutură în schimb cinic pe la nas de-o veșnicie... Astfel, pentru acești revoluționari ai negării vieții așa cum a fost dată de trăit în chinuri, ispita de a trăi a fost învinsă de ispita de a muri. E singura cale de a accede în Rai, astfel încât după revelațiile acestor pionieri extraordinari ai visului repopulării Raiului, plata fiecărui om pentru acest lux este moartea ca și condiție sine qua non. Moartea pur și simplu. Abandonarea în mizerie într-o zi, de către sufletul trădător încălzit o viață ca un șarpe la sân, a acestui trup pe care noi cei care am ales ispita de a trăi îl îngrijim și doftoricim cu parfumuri, băi calde și medicamente și îl delectăm cu plăceri, pasiuni, voluptăți și amoruri. Toți cei ce aleg ispita de a muri pentru viața veșnică urăsc senzațiile acestei vieți și plăcerile și deșertăciunile după care noi cei care am ales ispita de a trăi suntem topiți... Astfel încât dacă alegi ispita de a trăi avid după senzațiile acestei lumi te numești necredincios și inerent păcătos. Căci plata păcatului este moartea, așa zic ei, înțelegând moartea cât și viața pe dos decât noi. Astfel, ispita lor de a muri legiferează că moartea cărnii noastre este biletul one way către Rai, pe când ispita noastră de a trăi chiar și asa auster, surghiuniți din Rai aici în chinurile noastre e pierzanie și păcat pe care-l plătim cu moartea, a noastră veșnică, a lor temporară, până la apropiata și prorocita viață veșnică ce o caută toți sau aproape toți într-o goană nebună dupa aurul credinței și mântuirii, care și cum poate alergând, gâfâind, disperați, cu hainele rupte și părul vâlvoi spre teritoriile unde se află Dumnezeu și Raiul. În acest diferend de opinie între tabăra pământenilor și cea a rebelilor după Rai, stă crudul adevăr că toți suntem oameni. Că pe toți ne doare această carne pusă de Dumnezeu pe noi încât cearta și neînțelegerea dintre credincioși și necredincioși e eminamente contraproductivă și fără sens, în disprețul unui Dumnezeu logic și rezonabil care vedem bine, ne disprețuiește pe toți, căci pe toți ne-a măturat și aruncat cu făraşul să trăim aici pe pământ, departe de Rai. Toți oamenii, și cei cu vocația credinței care trăiesc în ispita morții pentru Rai, și cei care iubesc viata brută așa cum e ea și n-au revelația și inspirația de a se agăța atâta de fantezia experienței religioase, sunt cu toții oameni egal făcuți și pentru asta iubiți de Dumnezeu cu nepărtinire. De un frate e credincios iar celălalt e necredincios sau de altă religie, o lume și o viață au arătat că își vor da în cap și vor purta razboaie. Fiecare în numele ideii sale fixe și indestructibile religioasă. Dumnezeu s-a săturat de razboaiele noastre și de toate mofturile noastre, religioase sau nu. El ne vrea oricum căci își dă seama că zvârlindu-ne pur și simplu din Rai pe pământ ne-am ratat deopotrivă, credincioși ori nu. Ura de rasă, de clasă, religioasă, certurile dintre oameni stau mărturie că oamenii lăsați singuri de Dumnezeu pe pământ au dat chix fiind fizic practic inapți a avea aptitudini mai superioare scontate și visate de Dumnezeu oamenilor după deportarea din Rai. Or, era totuna pentru bunătatea, mărinimia și excelenţa Lui Dumnezeu să ne fi hărăzit totuși noua păcătoșilor o soartă mai bună cu 1% chiar și alungați din Rai. Nimeni nu ne poate considera păcătoși și defecți, niște rebuturi bune de aruncat la iad pentru că suntem cu toții perfecți. Nu suntem făcuți de Dumnezeu ? Ar fi făcut El ceva în Creație lesne defectabil și de mântuială care să se cheme om păcătos bun de aruncat la iad după ce tocmai a fost făcut de mâinile Domnului,  din lut, cu atâta bucurie și exuberanță dumnezeiască ? Cert e ca înmulțindu-se atât de mult răutățile după izgonirea din Rai totuși a oamenilor iar potopul lui Noe nefiind o soluție, Sodome și Gomore urmând cu duiumul după orice extincție și apocalipsă dată de Dumnezeu, ori care unii zic c-ar mai vrea să mai dea, pentru astea e sigur că Dumnezeu va lua supărat o măsură radicală, cât de curând, nimeni nu știe când : Gloata, zvârliți unii peste alții, și credincioși și sceptici, și frumoși ori urâți, sănătoși ori handicapați, nebuni ori nu, pe toți ne va lua într-o criză de nervi Dumnezeu, ne va încărca într-un tren al salvării precum deținuții trimiși la Auschwitz, și ne va descărca direct în Rai, la lagărul de recuperare, o imensă instituție la care au muncit ca la canal atâția adormiti și credincioși demni de Rai... Și spuneați că nu știți ce fel e-n Rai, că ne odihnim veșnic la umbră de palmieri... Aiurea... Se muncește frate,  rupere de oase în Rai, fără răsplată și fără salariu, pentru construirea "Centrului de Reeducare și Mântuire a Omenirii", cel mai mare proiect al Lui Dumnezeu din Rai, mai știu și altele... Prin niște surse am aflat ca instituția e gata, s-au montat termopanele, aerele condiționate, s-a inaugurat și s-a spart sticla de șampanie de către însuși Dumnezeu dându-i drumul de funia roz paradisiac cu fundițe și beteală a la Rai. Ne așteaptă Dumnezeu pe toți cu brațele și inima deschisă, credincioși ori sceptici, creștini de toate formele, catolici, luterani,  protestanți, penticostali, iehovişti, și papuaşi cu fundurile goale din junglă... Toți suntem frumoasa construcție a Lui Dumnezeu, împotmoliți la examenul de penitență și reeducare aici pe pământ, după alungarea din Rai din vina Lui Adam și a Evei... În Rai cu noi, la adevăratul lagăr de reeducare și mântuire, că ne așteaptă de-o vecie Dumnezeu, de nu se mai poate fraților...!!!