ORGANUL CREDINȚEI (REVĂZUT)

ORGANUL CREDINȚEI
  Atâtea organe a pus Dumnezeu în trupul omului și toate le-a pus bine, cu rost și cu folos. Toate lucrează în noi singure, independent de știința noastră, noi putem dormi și inima bate, creierul lucrează, noi putem trăi și ne trezim dimineața odihniți, ne având habar de câte tone de sânge ne-a pompat harnica inimă prin vene ca să ne garanteze că ne mai trezim dimineața sănătoși să mai putem păcătui încă o zi. Toate organele puse de Domnul în noi sunt bune și cu folos. Ba încă avem și organe pereche, în caz că se întâmplă ceva cu unul : Din doi ochi, îți mai rămâne unul să vezi daca îți scoți unul într-o sârmă ghimpată dintr-un gard dintr-o livadă de cireșe unde-ai fost la furat. Ai două nări, îți mai rămâne una bună de respirat dacă cealaltă e-nfundată de răceală și e-nchis la farmacie duminica după sfânta liturghie. Evident că-ți mai rămâne o ureche de auzit dacă una ți s-a înfundat cu ceară și nu mai auzi, ai băgat un bețișor să desfunzi și mai rău ai făcut, spărgându-ți timpanul. Ca să nu mai amintim că mai poți face copii cu un singur testicul sau ovar, procreerea fiind astfel garantată de Domnul. Ca să nu mai vorbesc că mai poți merge într-un picior cu o cârjă dacă ți-a tăiat trenul un picior, ori mai poți mânca cu o mână dacă ți-au tăiat una că te-au prins la furat. Sugarul mai are un sân să sugă dacă unul e sec... Ce naibii...? Nu vedeți cât de genial a lucrat Dumnezeu pentru om și cât de generos a fost...? DE CE NUMAI O SINGURĂ INIMĂ...? Chiar și ficatul are doi lobi și se regenerează... Dar pentru toate noroacele amintite mai sus la om, o singură inimă parcă nu se potrivește cu planul măreț al creației omului, e inadmisibil de puțin... Chiar și creierul are doi lobi, dacă se strică unul, rămâi măcar tâmpit și trăiești în fericirea autismului... Dar o singură inimă mi se pare suspect de puțin și nepotrivit cu genialitatea lui Dumnezeu în întocmirea organelor omului. E cu neputință să nu fi prevăzut Dumnezeu că nu poți trăi cu o singură inimă bolnavă de cardiopatie ischemică sau măcar un suflu sistolic, ceva. E cu neputință să faci un anevrism de aortă și să nu fi prevăzut Dumnezeu o supapă de sens unic care să blocheze hemoragia și să dirijeze sângele printr-un by-pass către cealaltă aortă de la cealaltă inimă... Un singur lucru s-a zgârcit Dumnezeu cu noi : Să ne pună în piept două inimi ca să-și desăvârșească lucrarea cu omul... O inimă să fie pentru pulsat sânge, iar o inimă să fie organul credinței. Organul credinței care să bată pentru Dumnezeu și căreia să nu-i simți bătăile și să nu știi că ești credincios și bun pentru Dumnezeu și Rai, acest lucru fiind garantat prin bătăile celei de-a doua inimi, organul credinței, care să bata singură și în somn, la fel cu cealaltă... Problema mântuirii ar fi fost garantată... Și astfel accederea în Rai ar fi fost o formalitate. Numai când ai fi făcut stop cardiac la organul credinței ar fi trebuit să intervină preoții, cu tamâie, exorcizări și cădelniți ca să te pomenească înaintea Domnului... O inimă de 350 de grame, mai mica și amărâtă acolo nu mai încăpea în pieptul omului...? O inimă prin care să te rogi specializat către Domnul iar El să știe prin asta că ești garantat al Lui...? O inimă care s-o strunească și opreasca pe cealaltă a păcătui și a o încuraja prin virtuțile ei specializat religioase să iubească și ea pe Domnul... Două inimi în slujba Lui Dumnezeu în piept, asta trebuia să avem, și iadul nu mai exista, se închidea și se tăia la fier vechi din lipsă de activitate și comenzi. E exclus să gândești că a oferit Satan șpagă Domnului să nu le-nchidă fabrica de chinuri, când omul ar fi avut o inimă în plus ca organ al credinței. Satan s-a liniștit când a văzut că Dumnezeu deliberat n-a mai pus omului o inimă în plus. Prin asta, și industria iadului a început să aibă de treabă, dracii, și ei salarii bunicele, grevele din iad evitate, Dumnezeu liniștit, iar aglomerația din Rai, evitată și ea... Căci în Rai nu e loc de buluceală și înghesuială ca la omorul pentru puparea moaștelor... În Rai e liniște și ordine, pace, regulă, lege. Un singur om în plus sau în minus în populația și organigrama Raiului ar fi stricat echilibrul și liniștea în Rai. Selecția naturală și curățenia în Rai a fost asigurată cu ajutor divin. Om fi noi păcătoși dar nu toți neica nimeni merităm și trebuie să spurcăm Raiul cu balele noastre. Și atunci Dumnezeu ne-a pus la toți doar o singură inimă în piept. Nu că a vrut... A fost nevoit... Bine gândit, trebuie să recunosc, să aibă oamenii credință fără un organ al credinței...