FERICIȚI CEI URÂȚI ! (REVĂZUT)

FERICIȚI CEI URÂȚI (REVĂZUT)
  Pe riscul vostru ați deschis această ușă. Ce v-ați fi așteptat să găsiți ? Un personaj frumos, zglobiu, estetic și bine plăcut vanităților și prejudecăților voastre ? V-ați fi așteptat să vă zâmbesc, să vă cânt în strună, să vă purec și să joc cărți sau table cu voi ? Eu sunt un personaj urât după cum bine vedeți. Un personaj imposibil. Și de după ușa pe care ați deschis-o voi vă privesc cu groază, zicându-mi trist în sine că am avut neșansa să dau ochii cu voi, să mă nasc odată cu voi într-un veac și ev mediu la fel de întunecat ca cele trecute. Nu un veac al luminilor și civilizației ci al ororilor și întunecatelor habitudini religioase sau nu cu care voi îmbolnăviți viața și timpul făcând din viață nu un noroc și o sărbătoare ci un cortegiu funerar în care trebuie să mergem toți cerniți și dezabuzați către damnarea inexorabilă în iad prin ale cărui artere circulă sângele vostru otrăvit de convingerile voastre ce dau vigoare crezurilor voastre întunecate, obscurantiste și totalitare. Cu ce v-ajută religia și credința dacă la fel vă lasă de răi și barbari și acum ca și în preistorie ori feudalism sub patronajul unui Dumnezeu ascuns preventiv în cele mai ascunse unghere ale universului, care n-a văzut și auzit nimic, care s-a spălat pe mâini de noi, care ne-a făcut așa răi și brute, hoți și criminali cum suntem apoi a plecat în Cer lăsându-ne în degringoladă și disoluție, stând numai cu un carnet în mână în care trece cu cerneală roșie toate greșelile noastre, păcat de păcat de la Facerea Lumii și până în burțile gravide ale mămicilor care poartă în ele embrioni care încep să dezvolte odată cu bătăile inimii și cele șapte păcate cu care se va naște fiecare prunc, nimic nerămânând cenzurat de atenția și vigilența Lui Dumnezeu...? Paradoxal, iubesc Dumnezeul care vă mișcă pe voi de emoție deși orice emoție de-a voastră nu poate să-mi facă decât scârbă și oroare. Dacă vă face plăcere scuipați-mă, huliți-mă și împroșcați-mă cu lăturile considerentelor voastre. Pentru voi și pentru Dumnezeul vostru eu sunt urât, respingător și eretic. Lăsați-mă să fiu așa. Lăsați-mă să fiu urât. Lăsați-mă ca orice privesc sau ating să devină veșnic ca mine. Veșnic și urât. Pentru că urâtul, boala și moartea sunt veșnice, deliciul lui Dumnezeu, iar frumosul, plăcerea și viața noastră, scârba lui Dumnezeu. Deci eu iubesc ce-i place Lui Dumnezeu la noi, adică urâtul. Dar n-avem nici o șansă de atenție din partea Lui Dumnezeu căci noi iubim doar urâtul nostru, iar al altuia ne pute. Trebuie să fii mai urât ca toți ca să dai vanității oamenilor satisfacția și plăcerea de a nu fi geloși pe tine și frumusețea ta. Orice frumusete are un cuțit pregătit la spate. Chiar Dumnezeu care e atât de frumos are detractori pregătiți să-L omoare pe care-i irită cu bunatatea și frumusetea Sa dumnezeiască... Și odată la două, trei mii de ani când se schimbă credințele și zeii, și Dumnezeul nostru monoteist de azi va da seamă și-și va pierde domnia uzurpat de zeii și credința politeistă uzurpate și ele la vremea lor acum două mii de ani de credința și Dumnezeul actual.  Trebuie să fii un înger în piele de drac ca să nu dai de bănuit unei lumi bestializate, pregătită oricum pentru crima și disprețuirea ta. Chiar guvernul ne vrea răul, băgându-ne în mâncare codex alimentarius, E-uri și otrăvuri, pâine cu initium. Un singur politician a zis că vrea să spulbere tot acest rău și marasm. Și nu l-a luat nimeni în seamă persiflându-l și repudiindu-i însuflețirea și dăruirea, mânjindu-l cu bale letale de varan. El a dispărut, fiind văzut ca ceva rău, topit în malaxorul prejudecăților noastre. Frumusețea e ca un opal adânc încastrat în rocă. Porcii îl mănâncă din troacă și-și sparg dinții...! Deci relaxaţi-vă… Urâțenia va deveni o modă… Fericiți cei “urâți”, și ei merită din plin a fi iubiți… !