ȘI SCHELETELE AU DREPTUL LA IUBIRE ( REVĂZUT )

ȘI SCHELETELE AU DREPTUL LA IUBIRE ( REVĂZUT)
Cât de greu e să urezi la mulți ani și sărbători fericite ! Trebuie mulți ani, foarte mulți ani pentru fericire, pentru "iubire și instantaneele ei care îmbrățișează rimele inimii". Asta a spus-o cineva care are sau a avut parte de iubire și a gustat-o ori a oferit-o și ca să-i satisfac plăcerea vanitoasă l-am citat. Ne trebuie pentru iubire atât de mulți ani, să nu se mai termine... De asta ne spunem "La mulți ani", doar pentru iubire și clipele ei fulgerătoare pentru care nu ne ajunge această viață și ne urăm mereu la mulți ani, la cât mai mulți ani... Că doar nu pentru durere, nu pentru urât și greutățile, nedreptățile și împilările vieții ne urăm la mulți ani.  Că iubirea e miezul care e dulce, în rest e numai ambalaj cu tot ce ne mai ocupăm în viață. Nu ne trebuie mulți ani pentru acest ambalaj sălciu al urâtului și greului vieții ce ne mănâncă timpul de trăit în devălmășie... În afară de iubire, viața cu prozaismul ei nu necesită mulți ani. Cine nu mai iubește sau a iubit și nu mai poate iubi pe nimeni nu are nevoie să i se ureze la mulți ani căci ar fi o impietate și o jicnire adusă chinului ființei văduvă de iubire să-i urezi la mulți ani de aceștia triști în lacrimi și amar. Trebuie puțini ani pentru viața fără iubire. Căci dacă iubirea e pansamentul ce acoperă rana purulentă a vieții, dacă nu mai e acest pansament, o viață lungă și ani mulți înseamnă o cangrenă cât mai urâtă și o tumoare a urâtului ce crește în noi iremediabil... Să trăiești ani mulți cu cangrena urâtului și neiubirii e un supliciu pe care nimeni nu și l-ar dori. Cât mai puțini ani cu neiubire e o binefacere și o curmare a cancerului iubirii în zadar care cu moartea-i sor' de gemeni cum spunea Eminescu. Deci să avem grijă cum și cui îi urăm la mulți ani de sărbători. Pe cei mai triști ca noi să îi lăsăm în pace. Căci "Dacă iubești fără să speri/ De-a fi iubit vreodată/ Se-ntunecă de lungi păreri/ De rău viața toată./ Și-ți lasă-n suflet un amar/ Și în gândiri asemeni,/ Căci o iubire în zadar/ Cu moartea-i sor' de gemeni". De aceea am o ezitare când urez cuiva la mulți ani de sărbători. Poate-a iubit și a fost iubit, dar dacă nu mai poate iubi pe nimeni...? Nu-i o sfidare la adresa încercatei lui ființe să-i urezi la mulți ani și sărbători fericite în această stare...? Geo Bogza spunea: "Orice om pe care nu pot să-l iubesc,/ Este pentru mine un prilej de adâncă tristețe.../ Orice om pe care l-am iubit și nu-l mai pot iubi,/ Înseamnă pentru mine un pas spre moarte./ Când n-am să mai pot iubi pe nimeni, atunci, abia atunci am să mor..." Atât mi-e de greu să spun cuiva la mulți ani când nu știu și n-am de un' să știu unde-i iubirea din viața lui... Dacă ai 51 de ani doar tu știi dacă mai iubești, dacă mai ești iubit sau dacă mai poți iubi ori mai poți fi iubit. Chiar am o problemă și o strângere de inimă când spun cuiva la mulți ani și sărbători fericite... La mulți ani totuși și un an nou fericit pentru toți cei ce au șansa cosmică și luxul de a iubi și a fi iubiți, și moarte ușoară tuturor celor amărâți, chinuiți, prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor...! Vedeți pentru ce este bună credința și Dumnezeu ? Dumnezeu este iubirea tuturor celor fără de nădejde, al acelora care vor muri. Fără Dumnezeu toți săracii, toți canceroşii, toți amărâții ar urla și ar geme de durere pe străzi pe care s-ar instala haosul și anarhia. Leproșilor le-ar cădea mâinile și urechile mai lesne una câte una pe străzi care s-ar umple de mormane de cărnuri canceroase și leproase, de râuri de puroi și de agitația tuturor celor pe care îi doare ceva încât urletele lor ar spinteca cerul cu vacarmul lor. Dumnezeu potolește acest vacarm. Dumnezeu nu există sau este inutil ori cel puțin facultativ sau caduc pentru cei fericiți.  Dumnezeu este morfina potrivită ce îi liniștește pe toți cei nenorociți și le calmează durerile vieții lor canceroase. Pentru cei fericiți Dumnezeu este zahăr turnat în miere. Pentru cei amărâți Dumnezeu este sare în bucate. Celor amărâți Dumnezeu le folosește mai din plin. El este al lor, al amărâților, al celor prigoniți pentru dreptate, El este calmarea, terapia de șoc și medicamentul adecvat pentru urletele din bolnița de suferințe a vieții. Dumnezeu este o morfină vie și Sfântă potrivită pentru dureri. Ferice de cei ce au dureri și au prizat această morfină. Căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Cu ochii minții, cu ochii orbi, cu ochii scoși, nu contează. Morții îl văd pe Dumnezeu cu orbitele goale. Nu le putem lua acest drept. Și scheletele au dreptul la iubire. Dumnezeu este iubirea lor.