SFÂRȘITUL LUMII, O EROARE MONUMENTALĂ (REVĂZUT)
Dacă vreţi să admirați și să vă bucuraţi de descoperirea etalonului de erori din panoplia erorilor din univers priviţi la trâmbiţarea emfatică a sfârşitului lumii. Putem vorbi rezonabil de o extincție în masă accidentală prin coliziunea cu un meteorit ori o megaerupţie vulcanică de proporţii continentale cum au mai fost în preistorie sau cum vor mai fi din păcate cine ştie când... Când te-a pasionat de-o viaţă un lucru chiar dacă la un moment dat nu mai merge, îl sui în pod şi-l păstrezi acolo ca pe-o chitară cu coarde rupte și prăfuită dar n-o arunci la gunoi ori n-o spargi nervos de capul cuiva dacă nu prea ştii să cânți la ea. N-a fost Dumnezeu pasionat de-o viaţă, de-o veşnicie de această lume de-a creat-o într-o zi cu atâta migală şi dăruire? Tre' să fii nebun și limitat să crezi că Dumnezeu şi-ar distruge capricios invenţia la care a muncit în singurătate o veşnicie. Nu mai e mult și Dumnezeu va urca lumea în pod ca pe-o chitară cu corzi rupte dar n-o va sparge căci i-a plăcut de-o viaţă acest trist şi urgisit instrument cu coarde rupte care e lumea... Deci relaxaţi-vă căci sunteţi pe mâini bune. Când Dumnezeu de mic copil s-a tot ocupat cu-această lume şi-a tot scris în ea pasionat ca un copil într-un oracol, acum, când Dumnezeu a devenit adult îşi iubeşte preocupările din copilărie şi ne va pune bine într-un sertar al camerei sale iubindu-şi gândurile scrise în tinereţe, adică lumea, lumea noastră, tu și eu cu pântecăraiele, sughițurile și pârțurile noastre care nu existau dacă Dumnezeu nu le-ar fi făcut... Astăzi, adult în toată firea Dumnezeu a făcut curat prin sertare și a căzut pe gânduri cu caietul scris în copilărie, într-o nostalgie de-un adânc dumnezeiesc nesfârșit... Uite-L pe Dumnezeu cum zâmbeşte amuzat de lucrurile din lume pe care le-a scris cu mintea de copil de-atunci...! Adânc răscolit de sentimentele Sale entuziaste și tinereşti din trecut, Dumnezeu închide la loc carnețelul acestei lumi şi-l pune ocrotitor şi cu grijă în sertar. Tre' să fii nebun să crezi că Dumnezeu ar sfârși lumea și şi-ar distruge amintirile vreodată... Deci relaxaţi-vă oameni buni, sfârşitul lumii e numai o eroare din capul unora, pe când Dumnezeu e serios şi-şi conservă sentimentele şi trăirile copilăriei, adică lumea asta, chiar dacă au fost scrise cu mintea entuziastă de copil de-atunci şi astăzi nu se mai potrivesc... Să stăm dar cuminţi şi liniştiţi în sertarul cu amintiri al Lui Dumnezeu și să nu murim de frica stupidă a sfârşitului lumii, care v-aţi dat seama, e o eroare monumentală și o psihoză a unor actori din teatrul lumii scris de Dumnezeu în copilărie... Astăzi, dacă nu ştiaţi, Dumnezeu s-a apucat din nou de scris. Și va scrie opera capitală a vieţii Lui, adică o nouă lume în care vă veţi chinui cu lupa să găsiţi vreo durere, vreo scârbă sau un chin al nostru... Păcat însă, când va căuta eroi să-şi populeze romanul noii lumi mai bune şi mai drepte, toţi vor fi murit demult de frica sfârşitului lumii, striviţi între filele caietului cu amintiri din copilărie al Lui Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu