VIII) UN ULTIM CUVÂNT PERMIS DE DOMNUL ÎNAINTEA SENTINȚEI LA IAD
Parcă văd... Sala Înfricoşătoarei Judecăți cu jurați, foști colegi de-ai mei, oameni de-ai mei, oameni credincioși care nu i-au cârtit Domnului, ajunși în funcția asta prin Rai pe lângă Dumnezeu după o viață virtuoasă în post și rugăciune, cum stau uluiți când Dumnezeu după ce ei au spus : "Direct în iad cu ăsta, Doamne !!!", îmi va da în recunoscuta Sa mărinimie dreptul la un ultim cuvânt și-o țigară... Parcă văd cum iau țigara din mâna unui înger, cu buzele căci îmi sunt mâinile legate la spate cu funii roz și moi, parfumate, paradisiace..., acesta mi-o aprinde și strâmbă simandicos din nas la mirosul de fum, apoi se depărtează și dă cu mâna prin aer tuşind, iar eu privesc mâna Lui Dumnezeu, fină și fără nici un rid, parcă n-ai zice că Domnul e bătrân de un infinit de ani, cum stă pregătită la cingătoarea de curcubeu pe pistolul pregătit pentru mine... Sunt emoționat oarecum plăcut, spre deosebire de timpul vieții când am fost îngrozit de vitregiile și ororile ei... Ce i-aş mai putea spune Domnului întru apărarea mea, acum când știu ce m-aşteaptă, când jurații arată cu degetul în jos și Domnul meu stă cu mâna pregătită pe pistol...? Tac, și mai trag un fum de țigară... Țigări "Paradis", ușoare, lights, parfumate, excelente și scot un fum ca de curcubeu, când violet, când roșu, când albastru sau roz..., de unde le-or fi adus...? (te pomenești că fericirile din Cer prevăd și un fel de fumat din ăsta de țigări cu fum de curcubeu...)
Privesc undeva pe geamul Judecătoriei, o ambulanță neagră mă așteaptă, pe ea scrie pe dos ca pe toate ambulanțele : "GHEENA ", are girofarurile aprinse și girofarurile au o lumină de culoare neagră..., n-ați mai văzut așa ceva, lumină de culoare neagră, căci în iad totul e negru, până și lumina. La volanul ambulanței pregătită să mă ia pe mine șade un diavol slăbănog, cam negricios, lefegiu și el, tată de familie, mâncând și el o pâine neagră cu copilașii și soția lui tot negri, cu coadă și cu copite, căci în iad toate vietățile au cozi și copite și toate pâinile-s negre și n-ai să găsești franzelă albă, doar de s-o mai fi dând pe sub mână... Și așteaptă șoferul negru al ambulanței mele negre, moțăind cu capul în jos pe volan... Groaznic...! Unde mă vor duce ăştia...? Și procesul meu abia începe, va dura mai mult ca sigur, cincizeci sau o sută de ani de deliberări, după muntele de dosare scrise cu roșu, numai ale mele aduse cu trei basculante pe masa Judecătorului de către simbriaşi bugetari în slujba lui Dumnezeu pe lumea cealaltă, și numai o foaie A4 scrisă pe un sfert numai pe o parte cu albastru cu fapte bune... După cum se uită la ea, Domnul văd că nu e prea mulțumit și dintr-o privire a citit tot..., toate puținele mele fapte bune... Eu aștept tremurând, fără nici o iluzie de scăpare, știind ce m-aşteaptă, ori să mă-mpuşte pe loc Domnul în cap cu glonțul Său de aur, ceea ce ar fi minunat, ori să mă ia pe sus gorilele și să m-arunce în duba neagra ce-aşteaptă afară cu destinația GHEENA.
După ce-a citit plictisit Domnul foaia mea săracă în fapte bune, Îl văd cum își dă jos de pe ochi ochelarii cu rame de aur și lentile de diamant roz fumuriu și privindu-mă nemulțumit îmi spune cu vocea Sa fermă de se cutremură vitraliile Tribunalului :
"Cred că nu-ți faci nici o iluzie de puținătatea faptelor tale bune care nu ajung nici pe departe ca să fii salvat...!" Eu tac și nu-ndrăznesc să-mi ridic ochii din pământ... Cu coada ochiului privesc pe geam spre ambulanța neagră de-afară și văd șoferul tot negru ca smoala și el, un diavol ce-şi face și el datoria cum fumează o ultimă țigară mahoarcă fără filtru, semn că nu mai e mult și se așteaptă să m-aducă gorilele pe sus la duba cu gratii spre destinația cunoscută a iadului... Cu ochii în pământ, ascult pe Domnul care își spune cuvântul de motivare întru condamnarea mea :
"Ai avut la dispoziție o viață să faci fapte bune, să te rogi, să postești, să faci mătănii, să crezi tot ce ți-am spus sau mai ales ce nu ți-am spus... Știai de Mine și știai că nu poți păcătui la nesfârșit fără să dai socoteală într-o zi...! Iată, a venit ziua Judecății și ai trei basculante de dosare scrise cu roșu, păcate strigătoare la cer, păcate de moarte, păcate împotriva Duhului Sfânt și păcate de tot felul... Știai cum am făcut legile, știai cum am făcut lumea, mulți din cea lume, uite, mai cu rugăciuni, post, pocăință și nesfârșita Mea indulgență, uite, s-au mântuit... N-ai făcut parte din acea lume...? N-ai luat exemplul celor smeriți și aleși întru legile Mele...? Ce te-a oprit să nu fi făcut ca ei...? Acum e prea târziu. Spune, ce pot să fac cu tine în mare mila Mea și ce mai ai de spus în apărarea ta ?" Spunând acestea Dumnezeu dovedește mărinimie căci îmi permite un ultim cuvânt înaintea sentinței la iad ; măcar atâta mângâiere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu