RAIUL E APROAPE GOL : ICI COLO CÂTE UN CRIMINAL PENTRU CARE NE-AM RUGAT

52) RAIUL E APROAPE GOL : ICI COLO CÂTE UN CRIMINAL PENTRU CARE NE-AM RUGAT        

  Dumnezeu nu mă va pedepsi pentru critica mea... Dumnezeu nu e răzbunător și absurd ca oamenii. El acceptă critica, oamenii nu. El poate să plângă și să se căiască arătându-i o greșeală făcută, că și Dumnezeu greșește dacă a îngăduit să fie criminali, nu-i așa ? ; oamenii te linșează la primul colț dacă le zdruncini părerile, prejudecățile și vanităţile ; iar cele religioase sunt cele mai viscerale prejudecăți și vanități. Dumnezeu se ocupă cu gestionarea universului și cu treburi serioase, amestecând, creând și distrugând galaxii și roiuri de galaxii, oamenii pierd timpul aici pe pământ cu misticismul religios antic care e atât de actual și apetisant pentru toți și devin turbați ca acei sălbatici ai inchiziției dacă le arăți că ei sunt rătăciți nu tu care știi că pământul e rotund și se învârte și mai știi că are patru miliarde și jumătate de ani vechime și nu șapte, opt mii de ani cât admit învățăturile din Cartea Sfântă care ne descriu generațiile de la Facerea Lumii și până la Iisus. Și asta fac de două mii de ani de înapoiere acești frumoși oameni religioși făcuți de Dumnezeu din lut peste care a suflat duh sfânt, ținându-se ca niște viermi gretoşi unii de alții rătăciți în această mlaștină a ratării și abandonării rațiunii în favoarea calmantului și relaxantului religios. Și exact precum acele căpetenii de popoare îndobitocite religios care prindeau pe câte unul de altă credință și-l spintecau barbar, uzitând conceptul maniheist absurd și sălbatic "Cine nu e cu mine e împotriva mea", și "cine nu adună cu mine, în cer risipește", toți oamenii s-au molipsit de această tară barbară și zic : "N-ai auzit de versetul din Cartea Sfântă care spune :《Zis-a nebunul în inima lui : Nu este Dumnezeu...》? Deci nu ți-e teamă de biciul Lui Dumnezeu ? Nu te văd deloc bine în fața Lui Dumnezeu..." Eroare...! Dumnezeu nu e inchizitor și nu e sălbatic... Dacă e vorba de Rai El știe că sunt printre puținii candidați autentici la Rai. Pentru că eu proslăvesc munca și nu odihna fie ea și veșnică, odihna prin muncă pentru ceva, pentru progres, creativitatea și nu lenea, gândirea, pionieratul întru inovație și inventivitate, profitarea de inteligența dată de Dumnezeu pentru creativitate și cercetare iar nu noaptea și drogarea minții cu simptomatologia și servitutea credinței sterile și oarbe în ezoteric, în orice se poate imagina ca o lume transcendentă în care Șef e un Dumnezeu de care ți-e frică, căci e mare și te poate strivi ca pe un gândac după bunul plac și capriciu... Ziceți-mi și mie : câți s-ar mai duce în Rai dac-ar ști că acolo e rupere de oase, e muncă voluntară fără de răsplată și nu e zăbavă și rugăciune la căldurica păturii ca pe pământ...? În Rai nu se pierde vremea ca pe pământ, nu e odihnă la loc cu verdeață... ; nu e concediu și nu e relaxare ca aici pe pământ. Servind toate aceste tabieturi și leneveli, iată ce-au făcut oamenii pe pământ : numai oroare și tragedie ; numai câmpuri de război fumegânde cu cadavre de soldați ciupite de ciori și mâncate de viermi și coioți. Pe astfel de candidați ai religiei care permite moartea și proslăveşte existența unui Dumnezeu care a permis și va permite dintotdeauna cadavre de război pe câmpuri, un teoretic Dumnezeu al milei, dreptății și excelenței îi știe și nu-i va băga în Rai. Raiul e plin de oameni virtuoși și nu de chiulangii și mândri, fie ei și ai credinței. Ăştia umplu pământul. Adică Raiul e aproape gol. Când am să mă duc prima dată pe-acolo prin Rai, am să mă crucesc de câtă liniște e pe ulițe : Aproape nici țipenie de om, ca la 8 dimineața pe străzi după mahmureala de revelion... Când și când mai vezi prin Rai ici colo câte un criminal izbăvit pentru care ne-am rugat. Oameni buni... Raiul e-o stare de elevare a umanității noastre, nu un loc de huzur unde să continue lenea și huzurul zăbavnicii și loazele pământului și Dumnezeu e personificarea acestei superbe stări calitative din om, nu un slujbaș superior, fie El și cel mai superior, cu grade și stele pe epoleți care are autoritatea și competența să arunce în iad din te miri ce păcat pe când criminali feroce nu sunt prinși sau sunt lăsați în libertate și au posibilitatea să fie mântuiți și iertați pe lumea cealaltă dacă ne rugăm pentru ei. Dumnezeu nu e cel care trebuie să ierte și mângâie veșnic pe creștet pe toți subordonații, adormiții, robii Săi, sălbatici și criminali sau călugări sporiți în credință care toți s-au rugat și i-a iertat Dumnezeu băgându-i la un loc în mărețul Rai la loc cu odihnă și cu verdeață, pe când în iad intră numai proștii sau cei ce au fluierat în biserică ori au furat un ou și nu s-au mărturisit la preot. Dumnezeu nu poate fi Cel care a lăsat criminal moștenire acestor copii, unii violați apoi omorâți, alții răpiți și tăiați pentru organe, alții mâncați de câini, această lume de orori ca o condiție pentru ei pentru ca să aibă ei parte de totul în Cer, chemați de Iisus care spune : "Lăsați copiii să vină la mine". Ce lume a Lui Dumnezeu e asta în care copiii mor în brațele părinților și în care părinții mor în brațele copiilor în această sarabandă și talcioc al morții în care toți avem de dat ceva scump dar la preț de vechitură, scoțând pe tarabă ca să vindem pe două trei iluzii Lui Dumnezeu un hârb ruginit de viață de la Facerea Lumii și în vecii vecilor...?