VII) SĂ-ȚI DEZVELEȘTI PIEPTUL ȘI RIDICI DEMN CĂCIULA ÎN FAȚA SENTINȚEI LA IAD
A fi realist și cu bun simț înseamnă a conștientiza că fiind om făcut de Dumnezeu ești automat un făcător de păcate și nu e cale a te putea îndrepta, deci nu poți face față omenește la competiția pentru Rai. În acea zi după ce Domnul va pronunța sentința la iad trebuie să ridici căciula, să îți deschei cămașa și să te oferi decent damnării, cuminte și fără împotrivire haidamacilor care vor veni să te ia.
Ca și tine, dragul meu prieten degrabă muritor, care tremuri că Domnul te va da la chinul veșnic, și eu voi trăi oroarea chinului de a fi pedepsit în iad. Și nu voi ști pe unde să scot cămașa la Înfricoşătoarea Judecată stând chircit cu fruntea brobonită de sudoare și groază, ca un câine cu blana mâncată de pecingine la picioarele Lui Dumnezeu, așteptându-mă în orice clipă de păcătos ce-am fost să am neșansa, pentru că L-am enervat pe Dumnezeu la culme cu erezia mea, de-a fi executat fără proces, pe loc, să-mi tragă Dumnezeu în capul meu prost un glonț direct în centrul frunții, un glonț de aur, paradisiac, parfumat, îmbălsămat de mireasma Lui Dumnezeu, măcar să mor de mâna Lui Sfântă decât de furca puturoasă și ruginită a unui diavol cinic, imoral, meschin și bestie, ca gardienii torționari care chinuiau pe deținuții din închisorile comuniste... Să mor de mâna Lui Dumnezeu... Ce eliberare și ce mândrie...! Împușcat în cap și fără proces, de mâna și de pistolul roz înflorat cu flori de Rai al Lui Dumnezeu, pe care-l scoate de la cingătoarea de curcubeu numai când e prea nervos, cum va fi când voi sta ca un câine tremurând ca la injecție înaintea Sa... Să mă-mpuşte Dumnezeu cu glonțul Lui de aur care să-mi sfârtece creierul și să simt o căldură și-o moleşeală prin cap, prin trup, prin inimă și ochi, ultimele senzații de viață și paradoxală bucurie și fericire că mori ucis chiar de mâna Lui Dumnezeu... Să mori astfel în extaz... Să ai o moarte completă, dramatică, explozivă ca o supernovă, iar suflul exploziei morții tale să cutremure vitraliile Judecătoriei Divine, să spargă geamurile, și vântul stârnit să învolbureze pletele îngerilor și să smulgă puf și pene din aripile lor... iar Ei să se sperie și să-și acopere pulpele dezgolite de vântul ce suflă în mantiile Lor...
Dar până atunci, până la dramatica mea moarte, trebuie să trec printr-un lung și greu proces dinaintea Sa, a Domnului Iehova, sau Savaot cum îi spun alții, Krishna, Vishnu sau Hanuman zeul maimuță cum îi spun alții, în fața unuia dintre aceștia la Înfricoşătoarea Judecată... Toate judecățile Domnului sunt laborioase și lungi, poți sta la Judecată săptămâni și chiar luni pentru că Domnul e atât de drept încât nu vrea să scape nici un detaliu al judecății vieții tale, insistând cu lupa și ochelarii o oră, două, o zi sau două pe orice păcat al vieții tale, astfel încât poți fi sigur că nimic nu rămâne nepedepsit după dreapta judecată a Lui Dumnezeu...
O singură Minte... Mintea infinită și Sfântă a Lui Dumnezeu, nu e decât un computer fără limite de putere care judecă pe fiecare muritor, fără preget și precupețire, instanstaneu... Oricând moare cineva, e judecat fără zăbavă, regulamentar și meticulos... Ce dacă la două secunde moare un om și la o secundă se naște altul pe-acest pământ de miliarde de oameni care-au fost și vor mai fi, care-au trăit aproape toți efemer de parcă nici n-ar fi fost, muritori de profesie, turmentați de dulcele vis și scop fundamental : ca să trăiești doar pentru Dumnezeu, doar pentru Rai și mântuire...? Dumnezeu are timp să-i judece pe toți, pasionat și cu erudiție oricâte mii de miliarde de oameni au fost și vor mai fi până la sfârșitul veacurilor cum se spune... Sfârșitul veacurilor, adică sfârșitul timpului... E năucitor să te gândești la așa noțiune când te gândești că după ce timpul se va sfârși, Dumnezeu îi va rezista... Dar ce nu e cu putință la Dumnezeu...?
Vă dați seama ce coadă e la Sfânta Înfricoșătoare Judecată dacă din erudiție și meticulozitate judecă Dumnezeu săptămâni și luni, ani și veacuri la un singur caz din miliardele și miliardele pe care le are de judecat...? Actualmente încă mai judecă Domnul oameni trăitori și muritori în preistorie, de-acum sute de mii de ani... Homo sapiens sapiens, pitecantropi sau ce-or fi fost ei atunci căci din sudoarea frunții își câștigau hrana vânând cu sulița și tăind carnea mastodonților cu piatra ascuțită și frigând-o pe proțap... Abia acum îi judecă Domnul pe acei sălbatici după păcatele lor, încât nici măcar n-a început procesul nici unui creștin ortodox ori a acelora ce i-au pus Lui Iisus cununa de spini pe cap și i-au dat să bea fiere cu oțet... Și eu cred că sigur voi fi judecat și-mi va veni rândul abia peste șase sau șapte sute de mii de ani... Slavă Domnului, că o să mi se urască de atâta așteptare în purgatoriu, dar ce să fac...? Va veni și clipa asta a judecății de apoi, plină de o neagră voluptate, pohta ce-a pohtit Dumnezeu cu orice muritor, prilejul pentru orice credincios să trăiască emoția vieții lui pe care-a așteptat-o smerit în credincioșie o viață întreagă... Dacă nu ești credincios, nu ai nici o alternativă decât să-ți dezvelești pieptul și ridici demn căciula în fața sentinței la iad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu