Si noi putem sa-L ajutam pe Dumnezeu, nu numai El pe noi

 Citat : ".....Se spune ca.....un tânăr american absolvise liceul. La sărbătoarea finală, când se făcea graduarea – premierea pe româneşte, la liceul respectiv era o tradiţie: părinţii să înmâne absolvenţilor cheile unei maşini. Băiatul şi-a rugat politicos tatăl să nu-l facă de râs. Era unul dintre cei mai buni elevi ai şcolii şi nu dorea să nu fie în rândul celorlalţi.

Cu o săptămână înainte de festivitate, băiatul i-a arătat tatălui său modelul de maşină pe care şi-l dorea. Era expusă în curtea unui într-un show-room din apropiere de liceu.
În ziua mult aşteptată, tânărul a urcat pe scenă cu ceilalţi colegi. Părinţii au venit şi au înmânat elevilor cheile de la maşinile visate. Tatăl liceanului nostru i-a dat cadou o Biblie. Băiatul s-a întristat. A privit cu mânie spre colegii care-i zâmbeau sfidători. Ei aveau maşinile, el o biată carte…

A plecat acasă negru de mânie. Nu a vorbit tatălui, familiei, nimănui. Când a intrat în camera sa din mansardă a aruncat cu Biblia în perete. Nu asta îi trebuia lui. Şi nic
i atât acum, în ziua asta de amintire. Apoi, şi-a strâns bagajele, şi s-a hotărât să plece de-acasă.

A călătorit undeva departe, la mii de km distanţă, ca să uite tot. Vreme de 30 de ani nu şi-a sunat niciodată tatăl, nu i-a scris nici o scrisoare, nu s-a interesat de el. Suferise prea mult, acolo, pe scenă. Nu putea să îl ierte!

Într-o zi în oraşul respectiv a întâlnit o rudă de-a sa. ”Tatăl tău este grav bolnav în spital” i-a spus acesta. Câteva zile conştiinţa nu l-a lăsat liniştit. A plecat acasă, în oraşul natal.

Când a ajuns acasă tatăl său fusese îngropat! Numai cu o zi în urmă! Nimeni nu i-a reproşat nimic. El a urcat pe scări şi a intrat în camera sa. Era sfâşiat de durere. A deschis uşa şi a rămas şocat. Camera era la fel cum o lăsase cu 30 de ani în urmă: patul nefăcut, hainele răvăşite, aruncate pe jos. Iar Biblia, întredeschisă, lângă perete… S-a îndreptat spre ea plin de mânie, cu gând s-o rupă. “Nenorocito, din cauza ta s-au întâmplat toate acestea”, îşi şoptise în barbă. Când a ridica
t-o, din Scriptură a căzut un plic cu numele său. L-a desfăcut. Înăuntru era un contract de vânzare cumpărare. Tatăl îi cumpărase maşina dorită, cu câteva mii de dolari. Data livrării automobilului era exact ziua în care… el absolvise colegiul!
La fel si noi, refuzam sa primim cadourile oferite de Dumnezeu, asta pentru ca viata pentru unii este mai putin importanta decat cheile unei masini !
Dumnezeu in care spui ca nu crezi, crede El in tine. – Nicolae Steinhardt" Incheiat citatul.

                                                                    Raspuns :
 
     In ziua cand Dumnezeu va da si ultima rafala de foc implinind in sfarsit sfarsitul lumii, si parjolindu-ne cu totul pe toti, noi vom fi multumiti...! Se va implini voia Domnului ce ne farmeca pe toti dinainte dandu-i o incurajare si un credit in care nici El nu spera... Cate unul mai rezistent, schilodit prin sant, cu matele iesite si un ochi scos de suflul exploziei Apocalipsei va privi cu celalalt ochi cu genele arse la Dumnezeu, tremurand de soc anafilactic... "Ce-am facut...?", va zice Domnul, muscandu-si ingrijorat degetul. "Rau cu astia, dar mai rau fara ei..." In ziua cand Dumnezeu va ramane singur pentru ca dupa pohta ce-a pohtit ne va pulveriza odata si odata in Apocalipsa, nu vei mai vedea tipenie de om pe pamant. Vor fi numai strazi pustii, institutii goale cu usile in laturi trantite de vanturi si mii de hartii zburand pe geamuri, banci pline de saci de bani nepaziti, blocuri goale cu lumini stinse, trenuri mergand goale si neoprind in nici o statie, cu mecanici morti la mansa, biserici goale cu geamuri sparte si mii de pomelnice zburand prin aer alaturi de lilieci, cimitire cu mii de gropi gata sapate si sicrie asteptand in zadar pe margine prohodirea, si, Dumnezeu, fugind panicat pe strazile pustii, gafaind, cu gura uscata si inima strepezita de remuscare si ingrijorare... Astfel, fara oamenii in care credea si-i iubea atat de mult, asa cum erau ei, mai buni si credinciosi ori nu, Dumnezeu va imbatrani subit de suparare si va sfarsi in decrepitudine si alzheimer intr-un azil de batrani intr-o singuratate amara si inutila, singura pe care n-a prevazut-o si catre care se va duce ca mielul la taiere... Sa facem fapte bune si sa fim cuminti spre a-L cruta pe Dumnezeu de nesansa de a se rata pentru prima oara in viata. Si noi putem sa-L ajutam pe Dumnezeu, nu numai El pe noi...