Farsa macabra numita viata

 Cineva mi-a spus ca a mai vazut exact tipul asta de blog macabru pe internet. Probabil ca am fost plagiat. De aceea am decis sa scriu la cota cea mai macabra la care se poate scrie. Ca sa le fie frica si groaza sa ma copie.  Sa scriu intr-o maniera revolutionara si printr-un curaj nebun sa le para infiorator ca fac razmerita in Rai si sa-L intreb respectuos pe Dumnezeu, dar fara sa-L menajez de ce a fost asa si nu altminteri. Cativa au zis ca sunt nebun sa ma iau in piept cu Dumnezeu si sa-L intreb cele ce nu se-ntreaba... Ei mi-au dat citat din Biblie si mi-au spus: "...Zis-a nebunul in inima lui: Nu este Dumnezeu...", si mi-au spus ca o sa dau socoteala la Infricosatoarea Judecata. M-au intrebat: Nu ti-e frica ? Eu le-am spus : De cine, de Dumnezeu, parintele meu care ma iubeste cu o inima partinitoare de parinte care niciodata nu  face rau copilului lui, ba il apara chiar daca-i vinovat...? Eu le-am spus ca il iubesc pe Dumnezeu mai mult ca ei, ei il iubesc cuminte si asezat, ortodox si din interes, eu il iubesc cu o dragoste trista si adanca, cu atat mai adanca cu cat nu are nici o speranta. Nu pot avea speranta sa m-amestec ca un elefant intr-un magazin de portelanuri in Raiul, Clubul si Treburile Lui Dumnezeu, fara sa nu ma simt ridicol ca un taran cu opinci si mamaliga cu praz in boccea nimerit intr-un club de fite... Cine sunt eu sa-i cer Lui Dumnezeu sa-mi potoleasca foamea, boala si durereaæ, pantecaraia, maruntisurile si desertaciunile mele...? Cand ma uit la Univers, cu complicatiile, gestiunea si tainele lui, toate in atributiile Lui Dumnezeu, care-i rapesc toata energia si atentia, ma simt ridicol sa-i cer Domnului sanatate si spor in casa, sa-L revendic si deranjez pe Dumnezeu din treburile sale ca si cum as deturna o locomotiva electrica de 7000 de cai putere de la CFR s-o pun sa traga trenuletul meu de jucarie... Nu. Am zis ca nu trebuie sa strig la Dumnezeu ca toti, dupa rugaciunile de cuviinta. Daca Dumnezeu tot ne-a surghiunit din Rai iremediabil cu toata liota rugaciunilor noastre stereotipe, cinice si ridicole, am zis ca trebuie sa fie foarte suparat pe noi si am zis ca trebuie sa stau deoparte ca in fata unui general prea suparat si iritat de armata sa de soldati puturosi, zabavnici, zevzeci si ageamii. De aceea eu tac, imi ingheata rugaciunile in gat si in inima si il caut pe Dumnezeu nu in cer, unde oricum are prea multa treaba ca sa se mai uite la razgaielile si in gura noastra, nu in catedrale sa-L caut mercantil ca toti, ci in inima mea cea uscata ca un burete de El si atat de fara speranta apta sa-L absoarba... Daca-L gasesc, de bine, daca nu, nu... Nu vreau sa am surpriza neagra de-a gasi un Dumnezeu care-a creat atatea lucruri frumoase fiecare cu pecinginea si reversul sau macabru si tragic, ca orice gutuie care trebuie neaparat sa aiba un vierme. Pentru mine Satan nu exista. El e doar o oglindire a caracterului mizerabil al oamenilor care au ajuns, cinici si meschini sa dea vina pe un Satan inexistent pentru propriile tare de comportament... Nu vreau sa gasesc un Dumnezeu care permite la infinit existenta lui Satan ca si corupator endemic si peren de serviciu al nostru. M-am saturat de frumosul din Rai oglindit in mocirla de mizerii de pe pamant sub patronajul si ingaduinta unui Dumnezeu adevarat care n-ar mai permite o secunda in plus de nedreptate si urgii pe lume dac-ar fi dupa inima Sa buna. Vreau sa am dreptul de a nu-mi conveni ceea ce este rau si nedrept pentru pustiul nostru de viata si de a dispretui fanteziile despre Rai facute de oameni in piele de drac care, dragii de ei, ciocnesc si ei oua de Pasti, cu fruntea senina si inmiresmata de emulatia sarbatorilor Pascale. Nu vreau ca mintea mea sa banuie ca Dumnezeu ar fi vinovat de tot raul din lume ori ca practic cel putin il tolereaza la infinit, exercitandu-si coercitia si dand cel mult cate-un potop odata la 6000 de ani, lucruri si nonsensuri care ma dispera prin absurdul lor si nu vreau sa descoper un Dumnezeu care nu e genial si care n-a luat toate masurile si nu a fost preocupat cu nadejde astfel incat noi ca fiinte si entitati vii sa existam la cea mai ireprosabila si elevata cota a civilizatiei, evolutiei si moralitatii si sa nu mai gresim niciodata caci e cu neputinta a gresi dupa programul unui Dumnezeu adevarat care a luat toate preventiile cu inventiile Sale... Sa fim adica, de ce nu?, ingeri vii aici pe pamant cu inimi de carne daca tot le avem facute din lutul cu care s-a murdarit pe maini Domnul, ne mai fiind nevoie de ingerii cu inimi inutile si sterile de rumegus parfumat din cer, prin care nu curge sange, ci un lichid roz sidefat si gros, ca oja din sticlutele doamnelor... Nu suport sa stiu ca Dumnezeu se complace ca eu ca si creatura a Lui cu viata-mi insignifianta de musca betiva sa mi-o dramuiasca si gestioneze ca un intendent de armata care n-a avut ambitia de a-si face treburile de general si a-si instrui si motiva soldatii suficient de vartos, si blazat s-a resemnat cu functia plictisitoare de subofiter... Nu...! Dumnezeu trebuie sa fie altul decat acesta la care se roaga toti obscurantistii, inclusiv dusmanii mei  care-mi vor pieirea cu fruntea senina si iluminata de Lumina lumanarii Pascale din biserica de unde tocmai ce-au luat lumina de Inviere si Dumnezeu le-a dat-o cu fruntea sus si fara nici o remuscare... Nu pot sa-ntorc obrazul cuiva care mi-a omorat copilul, si nu ma pot intoarce pe zebra a doua zi in speranta ca poate imi omoara si celalalt copil. Daca as ierta atat, as fi tot atat de bun cum e Dumnezeu, ori nu pot fi in conditiile date... De ce scriu macabru ? Nu fac decat sa arat un mic procent din gunoiul de sub pres, intr-o nesfarsita guvernare a unui Dumnezeu sub comanda caruia se petrec toate aceste lucruri macabre... Nu pot sa dorm linistit si proaspat imbaiat intr-un pat dintr-un bloc unde la subsol e balta de apa, mizerie si sobolani, iar  la etajul 1 se merge la sfanta liturghie, apoi la etajul 10 te asteapta elicopterul pentru Rai... Nu pot sa ma duc singur la subsol sa fac curat cand toti sunt ocupati cu treburile de la etaj si nu dau mana cu mana sa curete mizeria de la subsol mai intai. E o macabra farsa tot ce ni s-a intamplat si tot ce se se fabuleaza despre un Dumnezeu care n-are cum sa mai fie o clipa asa dupa dreptatea din inimile noastre sfaramate. Prin scrierile mele macabre vreau sa arat ca e cu neputinta ca Dumnezeu cel adevarat sa mai ingaduie un minut asa ceva si sa ne dea bucuria vietii cu lingurita indoita cu putina otrava a pierzaniei, cand am fi putut bea licoarea mantuirii si salvarii cu galeata de setea noastra nesfarsita, numai dintr-o dispozitie, numai dintr-un click al Domnului pe laptopu-i de serviciu din Rai. Prin scrierile mele macabre, arat ce e in culise, colcaiala si salbaticia, si sa-L scutesc pe Domnul, din eleganta si condescendenta, de-a se vedea raspunzator de gestiunea acestui infect teatru al absurdului, ori coautor cu voie sau fara voie. Dumnezeu cel adevarat nici nu stie cate grozavii se-ntampla pe proprietatea ce ne-a dat-o pe mana cu buna credinta pentru ca ii suntem rude, adica fii si fiice, el e departe, in Univers cu treburi... Ne-a dat lumea pe mana, in marea-i bunatate si noi am facut-o un iad... De ce scriu macabru...? Nu fac decat sa arat lucruri din iad, in mijlocul caruia traim de fapt... De ce-as fi bucuros ca traim in iad si de ce-as scrie rondeluri siropoase si parfumate...? Sper sa nu-mi puna nimeni patura-n cap si sa ma bumbaceasca pentru ca din scrierile mele macabre, cand s-o intoarce Domnul va vedea cat bine a ursit, dar cat rau s-a intamplat sa imburuieneasca lumea in lipsa Agricultorului sef... O, Doamne, nu te intoarce niciodata in acest iad in care optimistii de serviciu spun, dragii de ei, ca viata-i frumoasa si merita traita in aceste mizerabile conditii pana ce moartea ne va desparti, ca viata si chinul sunt doar un stagiu, ca armata urata de soldatii racani recruti, ce stiu ca intr-o zi va sa vina liberarea... Asa o fi dar eu stiu ca pe mine nu ma va plagia nimeni niciodata, de frica, cat de macabru scriu, zicand ca sunt in contra Domnului. Ba bine ca nu...! Tocmai fiindca il respect si iubesc pe Dumnezeu cu o condescendenta fara de margini, imi place sa cred ca prin macabrele mele scrieri sunt ca un genist in razboi care mineaza calea ferata a expresului cu care se va intoarce Dumnezeu ca un parinte bun sa vada ce mai fac copiii lui. Expresul va sari in aer dar eu il voi scuti pe Domnul sa vada grozaviile noastre si sa-si puna mainile in cap si-L voi salva pe Domnul de la explozie, doar sunt in misiune de razboi, si mi-e mai usor cand Dumnezeu e-un Duh si nu un trup lesne stricabil ca noi... Mi-e rusine de mahnirea Lui cand o vedea. Si vreau sa-L scutesc de penibilul si raspunderea ingrata de-a fi dat lumea pe mana unor zabavnici... Asa sa-mi ajute Dumnezeu daca poate...  Daca nu, n-are decat sa se uite in gura tuturor celor ce ma hulesc... Eu cu atat mai mult il voi iubi pe Dumnezeu cel al dreptatii, cel cu inima curata si care nu are a-si reprosa nimic, nici Lui, nici noua, dupa voia Sa...