Limita e cerul. De aceea trebuie cucerita. Orice este interzis trebuie incalcat. Orice este acoperit trebuie dezvelit. Orice este nestiut trebuie dezvaluit. Orice tabu trebuie invins si dinamitat. Iar daca Dumnezeu exista, uman trebuie explicat si desconspirat oriunde s-ar afla si orice ar face. E imposibil sa-L credem pe cuvant, chiar avand cele mai bune si delicate intentii cu noi in laboratoarele Raiului unde vom fi niste cobai fericiti si rozalii. Intentia Domnului cu noi mai logic si sanatos ar fi sa ne-o fi explicat cat mai avem in creieri niste neuroni care inca n-au putrezit, inutili altcumva prin insuportabilul si vesnicul secret al inexplicabilului. In cuvintele noastre sa ni se fi spus ce e cu noi pe lume, care e sensul nostru si la ce vom fi buni in cer... Ori, pentru eruditi, in formule matematice sa fie definita Divinitatea, Credinta si Duhul Sfant, de ce si cum sunt atat de utile si compatibile noua. Super premiul Nobel pentru matematica va fi cand Dumnezeu va fi demonstrat prin doua fractii, un radical indice 3, si-o rationalizare a numitorilor ca sa fie mai lesne pentru noi. Desi orice demonstratie poate fi relativa si sterila asa cum in filozofie s-a demonstrat cu argumente ca Universul este infinit. Dar si ca totusi se termina undeva, unde este limita absoluta unde spatiul si timpul inca n-au ajuns si-au fost depasite la pas de maretia Lui Dumnezeu. Sa se explice odata totul pentru a putea muri linistiti si a nu mai trai in chinul incertitudinii. Ochii nostri se ridica spre cer si se intreaba mereu : unde e limita ? Privesc obositi si umeziti stelele palpaind in noapte. Mai departe nu pot vedea. Acolo e limita. Dumnezeu e dincolo de limita. Si ochii nostri inlacrimati ne ustura si nu-L pot vedea. A ales sa traiasca departe de noi... De ce...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu