Tot am zis sa fac operatia de separatie a celor sase gemene siameze concrescute si vad ca nu mai incumet. E prea greu pentru puterile mele si riscant. Ma tem sa nu moara chiar geamana pe care vreau s-o explic. Sunt sase gemene ce s-au nascut lipite in sufletul omului si nu pot trai despartite una de alta decat printr-o operatie complicata si riscanta. E dragostea de Dumnezeu, de parinti, de copii, de tara, de consoarta, de amant(a), si ultima si cea mai complicata care nici macar nu are un nume e dragostea dragoste, aceea care n-are amintire si nici speranta. Daca pentru toate celelalte poti gasi explicatii si formulari, pentru dragostea dragoste nu poti gasi nici o terapeutica pentru ca nu se incadreaza in nici o paradigma. Dragostea dragoste e dupa cum o simte si o gestioneaza fiecare. E prea fragila. Resursele inimii omului sunt total acaparate de toate celelalte tipuri de dragoste fapt pentru care cu greu ar gasi in inima omului un loc liber sa mai zburde exuberanta si in voie. Multi nici nu stiu de dragostea dragoste si nici nu-si bat capul cu ea dar toti oamenii simt ca le lipseste ceva si nu stiu ce. E dorul de acea dragoste dragoste care face ravagii in inima omului si nu stii ce ai, de ce esti bolnav. E, cum am mai zis, durerea de fiecare floare pusa in buchet si smulsa din pamantul ei pentru a satisface vanitatile noastre estetice... Dragostea dragoste e regretul de-aceasta zi ce maine nu va mai fi, vorba lui Grigore Vieru, e durerea de frumusetea ta vulnerabila, durerea, cum spunea Geo Bogza, de orice om pe care nu poti sa-l iubesti si care-ti lasa in suflet un prilej de adanca tristete, dragostea de orice om pe care l-ai iubit si nu-l mai poti iubi si care inseamna pentru tine un pas spre moarte, dragostea pustie ca atunci cand nu vei mai putea iubi pe nimeni simti ca abia atunci incepi sa mori, dragostea pentru orice inima care nu poate ajunge la tine, dragostea pustie a inimii tale care nu poate ajunge la nimeni, junghiul pe care-l simti in orice nor care trece nepasator pe cer si precum Eminescu zici : "Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri / Si niciodata n-or sa vina iara...". Dragostea dragoste e durerea cand vezi ca si copacii se indragostesc pe unde-apuca, pe piscuri de munte crescand din piatra, prin gradini, pe marginea soselelor in arsita sau ger, iar tu nu te mai poti indragosti niciodata deoarece de la o varsta e tabu si indecent. Dragostea dragoste e ca o adanca si nelamurita durere atunci cand zici precum Florin Bogardo : " Doctore...! Simt ceva mortal, aici, in regiunea fiintei mele... Ziua ma doare soarele, iar noaptea luna si stelele..." In ziua cand cineva, vreun doctor va reusi sa opereze si separe aceste simptome dureroase din inima omului si sa le dea un inteles si o justificare va lua poate premiul Nobel pentru dragoste...
http://youtu.be/Sf9Guza_mLA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu