100) VIAȚA TRECUTĂ, VIAȚA PREZENTĂ ȘI VIAȚA VIITOARE

100) VIAȚA TRECUTĂ, VIAȚA PREZENTĂ ȘI VIAȚA VIITOARE

  1) Stăteam atât de liniștiți în epididimul tatălui nostru, când deodată cutremur, când încoace, când încolo în mișcările de copulație ale tatălui nostru dându-ne cu capul de toți pereții bijuteriilor lui de familie în care noi stăteam înghesuiți unul lângă altul toți cei peste trei sute de milioane de frați și surori ai noștri, băieții făcând rebus, jucând bâza sau barbut iar fetele croşetând macrameuri, visând toți la raiul din burta soției tatălui nostru.

  2) Simțind cutremurul ce venea, iată, în fundalul gemetelor și țipetelor orgasmice ale părinților noștri, un talaz și o rumoare s-a produs și toți am început să țipăm luați pe sus de vijelie, duși cu totul de torentul spermei în raiul din burta mamei. În sfârșit, am ajuns ! De-aici începe povestea vieții noastre ce-o ignorăm fiecare despre noi înșine necătând serios a afla și ști prin ce întâmplări teribile și câtă dramă am trăit fiecare la nivel microscopic până să ajungem a fi persoanele importante de azi care avem personalitate, opinii și puncte de vedere, care ne credem de neînlocuit, fără să realizăm clar cum cimitirul, la fel ca și neantul de dinaintea nașterii, e plin de atâtea persoane și personalități de neînlocuit ! Nici un scriitor încă n-a pornit a scrie despre viața noastră nu că dinaintea nașterii, adică din burta mamei, dar chiar de dinainte de a ajunge în burtă, fiind în stadiul acela de gameți în interiorul corpului părinților noștri, jumătate în tată, jumătate în mamă. Dacă ai ști cât de simplu și primitiv ai pornit în viață ieșind ca o bacterie dintr-un coridor întortocheat biologic al testiculului și intrând într-o hrubă a vaginului unde ca nebunul te-ai luptat să-i învingi pe toți și să fii tu primul învingător ajutat doar de-o coadă reptiliană ca la șopârle sau mormoloci, te-ai mai fandosi atât pe lumea asta cât de important și strălucit ești ? Ce dracu ? Toți vorbesc despre viața asta și mai ales despre viața viitoare dar o mare necunoscută este viața de dinaintea nașterii și chiar cea de dinainte de dinaintea nașterii, trăind fiecare din noi o adevărată poveste de science fiction, un film horror de lege a junglei, de selecție naturală a speciilor și indivizilor și de dramă, la scară microscopică dar atât de dramatic, cum cât de ciudat și hazliu am început în viață, jumătate în tată, jumătate în mamă, trecând prin ei și prin strămoșii noștri și strămoșii strămoșilor noștri, prin nădragii lor, prin întunericul și sperma a mii și milioane de testicule și ovare, având fiecare unica șansă să nu ne ratăm viața în cuvenitele masturbații sau prezervative în care au căzut alți frați ai noștri, și nimerind într-o femeie pe care am parazitat-o, am colonizat-o,  căreia i-am dat sentimente să ne iubească infinit și de la care am împrumutat câte o genă și o piele mai albă sau mai neagră, un caracter mai curat sau mai murdar, ca să ajungem în final să fim cei ce suntem azi, de fapt niște învingători ridicoli cu mofturile și fasoanele noastre, învingători ai drumului dus întors prin niște trompe uterine, pline de sânge, căldură și întuneric pentru ca să creștem ca niște plante agățați pe unde destinul ne-a aruncat atât de violent și întâmplător în vintrele unei ființe atât de iubite numită mamă... !

  3) De fapt despre ce fel de învingători vorbim despre noi ?, când suntem atât de întâmplători și relativi încât numai un telefon care suna în camera amorului părinților noștri ori soneria la ușă a celui care citește indexul curentului electric de regularizare, influența o simplă mișcare de copulare în plus sau minus și asta ne putea schimba soarta definitiv astfel încât alți frați ai noștri să fie împinși mai înainte de noi în uter iar noi scăpați afară sau Doamne ferește, puteam fi dați în alte locuri nepotrivite și astfel muream pe capete sănătoși și cu zile... Și iată cum fiecare din noi din întâmplare nu suntem decât niște învingători căci am avut norocul să începem într-un uter prielnic și nu într-un prosop sau șervețel umed. În schimb majoritatea fraților noștri microscopici, milioane și milioane, hazardul le-a risipit șansa la viață și i-au aruncat în cele mai nepotrivite și dramatice locuri. E și un cântec la români care spune că nu ne-am născut în locul potrivit... Dar noi cei aici de față am avut norocul să ajungem la locul potrivit chiar, într-o mamă iubitoare și nu în bejenie disperați că ne dăm sfârșitul pe șervețele umede, prosoape și la canalizare în final, de aceea cred că trebuie să ne gândim mai mult și mai analitic la viața de dinaintea nașterii, să învățăm din dramatismul ei și să dăm vieții actuale un mai adânc înțeles, plin de înțelepciune, pace și bunătate, dacă în pântecul mamei atâtea pericole și tragedii am înfruntat până să ne lipim de raiul biologic al unei placente și cordon ombilical !

  4) Toți ținem doliu după cineva drag, dar cât de relativ e acest doliu când încă de când eram niște microscopici mormoloci am dat asaltul final asupra jumătății noastre din soția tatălui nostru încât am închis șansa de-a se mai salva vreunul din cei două sute și ceva de milioane de frați și surori ai noștri morți pe capete afară din jumătatea noastră ce ne-am înfipt noi primii în ea, numit ovul ! Ce jale și ce doliu a fost împrejurul nostru, după asediul nostru asupra ovulului, numai țipete și urlete mute ale fraților noștri care mureau lângă noi fără ca nouă să ne pese de eram deja asigurați și înfipți cu capul în jumătatea din mamă ce ne-aştepta la rendez vous ! Și noi n-am știut niciodată și nici nu vom ști de atâția frați și surori morți de care n-avem nici o știre, nici o idee și nici un regret și care nu au avut parte de prohod, nici de îngropăciune, nici de mormânt decât apa și săpunul, prosoapele ori șervețelele umede cu care părinții noștri au scăpat de ei, de frații noștri care n-au avut noroc...

  5) Ne pândește moartea încă de dinaintea nașterii, acolo în mormântul din coridoarele organelor genitale părintești și puteam muri mai simplu printr-o mișcare de copulație în plus sau minus dar făcându-ne copii, oameni mari și în final bătrâni, constatăm că murim atât de târziu, sofisticat și plini de drama inutilă a unei vieți și a unei sănătăți şubrezite din chiar clipa când ne-am băgat capul în propria jumătate, ovulul fecundat de noi din mama noastră. De fapt tatăl și mama noastră nu sunt singurii care au făcut amor ca să ieșim noi. Odată ieșiți din căldura epididimului tatălui nostru, primul gând și interes al nostru a fost să facem amor cu propria noastră jumătate din mama noastră astfel încât oricât ne-am fandosi, fiecare dintre noi nu suntem decât rezultatul propriului amor asupra noastră înșine, ca și cum am făcut incest asupra noastră căci n-am avut de ales, ovulul din burta mamei era singura ființă cu care puteam face dragoste atât de precoce, mai înainte de-a ne naște, la prima vedere și cu hămesirea și disperarea singurei șanse și oportunități întâlnite în cale. Tot așa și Adam, a făcut dragoste cu sora sa de sânge sau mă rog de coaste, Eva, dacă e să judecăm că ar fi o idioțenie să te-apuci să faci dragoste cu o femeie ce-a ieșit din tine ce are aceleași coaste, deci același sânge. A început lumea prin incest ? Se pare că da, tot la fel de dramatic a început viața primilor oameni precum și viața fiecărui om, cu atâtea pericole și tragedii prin care-am trecut și evoluat din niște ființe atât de mici în niște giganți ce suntem actualmente comparativ cu scara dimensiunilor infime din care am început.

  6) Imaginați-vă cum ne-a aruncat violent pe toți destinul, afară din tatăl nostru și am ajuns atât de mici, vulnerabili și perisabili în mama noastră, având de luptat după cum am să vă povestesc în continuare chiar împotriva mamei ca să o cucerim și parazităm cu viroza noastră, cu voința noastră de a evolua, de a ne transforma, de a ne crește gură să mâncăm, să bem și să vorbim și ochi să vedem, creier să gândim și să realizăm cum de fapt nu are nici un sens zvârcolirea asta a noastră, viața noastră și totul, numai noi găsim un sens la orice !

  7) Am fost atât de mici la început, dar atât de avizi de viață și de șansa ei încât la nivel microscopic am luptat fiecare cu destinul ca să evităm neantul și iată, am câștigat ! Orice idiot sau geniu, la nivel evolutiv și biologic tot învingător este, pentru că a învins prin efort și stăruință ! A năvălit și a colonizat un teritoriu, cel din burta mamei, apoi a fost încălzit cu sângele și dragostea ei în ea, iar la sfârșit în loc s-o bucurăm și umplem de plăcere am umplut-o de chinurile, durerile și lacrimile facerii noastre, iar uneori a murit la naștere, dacă n-am murit noi înainte ştrangulați cu propriul cordon ombilical înfășurat de gât, de zvăpăiați ce-am fost ! Uneori, Doamne ferește, unii idioți, încălziți cu dragoste în burțile mamelor, crescând și-au violat mamele sub ochii Lui Dumnezeu care probabil în clipa aceea era temporar ocupat să trieze și ștampileze repartițiile de admitere în Rai ale atâtor preafericiți și cucernici candidați cu ştate vechi la mântuire. Ca niște trupe debarcate pe teritoriu inamic, așa am început cu toții. Atât de mici am fost în acel desant al nostru în vagin, la nivelul nostru de a suta parte dintr-un milimetru, ca și cum la scara noastră de acum am fi fost aruncați într-un canion numit vagin, de 6 km lățime și 35 km lungime să facem alpinism și episoade de supraviețuire prin el. Și am făcut. Viața ne-a obligat. Cu ranițe de subzistență și informația genetică în spate, am pornit având un noroc chior ajutați de lichidul alcalin special făcut de Dumnezeu al spermei tatălui nostru ca să neutralizeze mediul acid și toxic al secrețiilor vaginului femeii prădate și cucerite de noi numită mamă, care săraca nici nu știa chiar din iubire cât de rău ne poate face involuntar numai după câteva ore de înotat contra curent prin ea, când anticorpii și leucocitele ei au și început a lupta și decima pe capete pe mulți frați ai noștri căzuți pe câmp odată trecuți de hotarul vaginului, cervixul și ajunși în canalele trompelor uterine. Viața o datorăm șansei minime de a scăpa de atacul anticorpilor mamelor noastre, cum atâția spermatozoizi frați ai noștri au căzut uciși de vajnicii apărători ai sănătății mamelor noastre. Alții care au mai scăpat de jandarmii sănătății mamelor noastre, anticorpii, leucocitele vajnice, când au văzut că sunt opriți de cauciucul unui prezervativ ori îi pândește stigmatul acidului gastric și-au dat palme peste capul ce conținea toată informația genetică, cum n-au avut și ei șansa la o singură viață ! Câte genii și oameni de bine n-au avut norocul a se mai naște vreodată opriți de prezervativ sau masturbare, în schimb câți idioți și secături au luptat pentru viață, au penetrat un ovul și iată minunea nașterii lor cum a fost calvar pentru alți oameni, pentru noi toți ! Astfel încât, companiile de prezervative în genere ar trebui să-şi ceară scuze in rem pentru nașterea fiecărei lichele, secături și idiot. Căci fiecare din noi are niște idioți trecuți în lista rușinii lor, afară de cazul când noi înșine poate suntem idioți și nici măcar nu știm. Dar la câte pericole am înfruntat și din ce hăuri ale neantului am venit, nici nu mă mir cum am putut ieși atâția defecți și loaze, iar numai unii din noi, din întâmplare am ieșit oameni de soi și de bine, facem abstracție de persoanele de față ca să fie totul cinstit !