O SCRISOARE PIERDUTĂ PENTRU DUMNEZEU (REACTUALIZAT)

93) O SCRISOARE PIERDUTĂ PENTRU DUMNEZEU (REACTUALIZAT)

  Octavian Paler se pare că ar fi scris un text cu titlul "Interviu cu Dumnezeu" dar acesta a negat că ar fi scris de către el. Oricum, textul și interviul în sine conțin răspunsuri elevate pe care numai Dumnezeu le putea da în Înțelepciunea Sa. Totuși, mi se pare că interviul a fost prea scurt, jurnalistul respectiv a murit în timpul interviului și răspunsurile Lui Dumnezeu au fost evazive și incomplete. După ce jurnalistul a murit, eu unul am simțit nevoia să-i iau locul. Am ridicat din tomberonul de gunoi caseta cu înregistrarea interviului care tocmai ce fusese aruncată de bodyguarzi după terminarea interviului cu Dumnezeu și moartea subită a jurnalistului. Am pus să ruleze, am urmărit interviul și mi s-a părut că Lui Dumnezeu nu i s-au pus întrebările esențiale. De aceea am încercat să formulez eu unele. E vorba de un interviu în care și eu, pomenindu-mă în lumea cealaltă jurnalist reîncarnat am vrut să i-L iau Lui Dumnezeu într-o zi când acesta a decretat o zi a porților deschise în Rai când odată pe secol, Stăpânul cerului și al pământului permite tuturor să viziteze Raiul ca o campanie promoțională de publicitate cu scopul firesc de a întări autoritatea și faima Lui Dumnezeu. Dumnezeu tocmai ce dădea cu ciocanul în biroul Său de Judecător la Înfricoşătoarea Judecată, dând rezoluția de "Nevinovat" unui suflet care tocmai ce sosise tremurând ca un câine la injecție la Judecată, când eu,  jurnalistul reîncarnat tupeist tocmai ce m-am îndreptat cu microfonul către biroul Domnului care mirat că mă țin după El mă privi contrariat pe sub ochelari și se opri puțin. Atunci, simțind un complex de inferioritate de faptul că Domnul mă privea țintă Îl întreabai tremurând pe Dumnezeu :
  "-Doamne, iertată să-mi fie îndrăzneala, e ziua porților deschise în Rai, e singura șansă să vă pot lua un interviu."
"-Tocmai mi-a luat altul un interviu mai înainte, dar a murit subit, ai grijă și tu ce întrebări îmi pui ! Oricum, e ultimul interviu !"
"-OK, Doamne, un ultim interviu și vă mulțumesc pentru..."
" Lasă...! Spune de ce ai luat din gunoi caseta cu interviul luat de jurnalistul mort dinainte, nu știi că întrebările au fost prea seci și răspunsurile mele, oricât m-am străduit nu mă mulțumesc nici pe mine ?"
"-Ba nu, Doamne, ai răspuns perfect...!"
"M-am săturat de întrebări slabe și stereotipe, vreau să-mi puneți întrebări beton, ca să am ocazia să vă răspund pe măsură, dumnezeiește !"
"-OK, Doamne..."
"-Ce ții în mână ?"
"-E caseta cu interviul dinainte..."
"-Pune-o ca să vezi ce întrebări slabe și generale mi s-au pus. Ai grijă ce mă întrebi și tu, că de mă plictisești o să ai aceeași soartă ca jurnalistul dinainte !"
"-OK, Doamne", am tremurat eu înghițindu-mi un nod din gât și am pus caseta pe când Dumnezeu s-a dus la birou să mai judece un caz.
  Iată ce-l întrebase jurnalistul mort pe Dumnezeu :
"-Doamne, pentru învățătura omenirii, pentru buna lor pildă și înțelepciune, îngăduie un interviu..."
"《- Ai vrea să-mi iei  un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă mai ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce Te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc iar să fie copii ; că își pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc din timp la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul ; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi?
- Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece ; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin ; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele ; să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit ; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
- Mulțumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
- Doar faptul că sunt aici întotdeauna 》".
  Aceasta este caseta cu întrebările puse de jurnalist, și cu textul ce-i este atribuit lui Octavian Paler și pe care l-am citat în paranteze duble triunghiulare și este un supracitat din blogul doamnei Daniela Mihaela Drenea din blogul ei de pe Google+.
  Vrând să continui și eu cu întrebările ca un jurnalist entuziast ce eram în ziua porților deschise în Rai, am vrut să continui cu întrebările sub ochii curioși ai Lui Dumnezeu când deodată, un sunet de trompete ca la încoronarea regilor se auzi prin Rai și porțile Raiului începură să se închidă scârțâind, semn că se terminase ziua porților deschise în Rai și bodyguarzi și îngeri haidamaci musculoși ne luau de sub brațe și ne scoteau afară, căci evident, nimeni nu se dădea dus de bunăvoie din Rai. Atunci, pentru că nu mai era timp și expresul retur 999 Rai-Pamânt era tras la peron și pufăia din locomotiva sa cu abur roz, încropii o scrisoare cu tot ce mai aveam să-L întreb și Dumnezeu să mă lămurească, și-o pusei la cutia poștală din gara Raiului. S-a dus naibii interviul cu Dumnezeu, așa că i-am scris doar o scrisoare profitând de șansa irepetabilă în viață de a călători odată în ziua porților deschise în Rai. Iată scrisoarea :
"Doamne, câte-aş mai fi vrut să te-ntreb în singura zi înainte de-a fi mort când ne-ai dat voie să te vedem ! Înainte de asta aș vrea să-ți mai spun că ăştia de pe-aici au început să cârcotească de discreția și tăcerea Ta simptomatică zicând că nu exiști, exasperați și înnebuniți de tăcerea și ascunzișul Tău, zicând numai măscări despre Tine. Tu ai răspuns, Doamne, în finalul interviului jurnalistului care a murit dubios, ca oamenii să nu uite că Tu ești alfa și omega, că ești aici totdeauna printre noi oamenii și ne ajuți tuturora celor ce caută în rugăciune către Tine și chiar celor care nu se roagă le dai o pâine să mănânce, plină de chimicale și initium, dar ei uită ce grea e foametea ; mai bine să mănânci chimicale și să mulțumești Lui Dumnezeu decât să nu mănânci nimic și să mori de foame fără Dumnezeu. În nemernicia lor, unii zic însă : "Dumnezeu e aici totdeauna și nicicând". Iată ce mai zic unii dintre ei în penibila lor îndrăzneală : "Să nu-mi spuneți că Dumnezeu e ascuns după semafor și nu vede când o beizadea a unui baron local trece cu bolidul pe roșu și calcă mortal un copil care în recreația mare trecea strada să-și ia un covrig de la chioșcul de peste stradă. Oricât te-ai uita la chipul tău în găleata scoasă din fântână să bei apă, chipul îți va fi hâd datorită mișcărilor apei din găleată. Nevrând s-o recunoască, mama oricărui copil mort, așa Îl vede pe Dumnezeu în subconștientul ei. Ura ei e viscerală dar neadresată și impersonală, disimulată în paranoia fricii și respectului de Dumnezeu pe care toate mamele Îl au chiar dacă în clipa morții copiilor toate mamele privind cu ochii înlăcrimați cerul plin de furtună și nori ar vrea să țipe : "Câine ești, nu Dumnezeu...!!!", cum a strigat actrița Olga Tudorache interpretând un rol într-o replică din filmul "Răpirea Fecioarelor" fiindu-i omorât copilul de turci. Atâta vreme cât mai moare un om nevinovat și altul vinovat e cu putință să facă rău unuia inocent și să scape datorită postului și rugăciunilor, și când Dumnezeu a pus judecători corupți pe pământ ca să te bage nevinovat în închisoare iar pe alții să-i scape, în loc să judece El Însuși aceste pricini, și atâta timp cât avioane cu mame și bebeluși în ele plecând în vacanță sunt doborâte de bastarzi cu rachetele lor sol-aer Buk nenorocite și Dumnezeu care tocmai ce hălăduia prin Cer și nu a parat cu mâna Sa Sfântă ghiuleaua criminală inutilă trimisă de iresponsabili asasini pe cer să distrugă avionul, orice pilde bune ne dă Dumnezeu și oricât ne-ar vorbi de frumos de faptul că e mereu lângă noi și ne așteaptă să facem un pas către El, absența și pasivitatea Sa obstinată din lumea curentă și îndobitocită de nedreptăți ni se pare criminală. Nu Dumnezeu vorbește înțelept despre noi și îndreptările noastre, ci noi oamenii vorbim înțelept despre un Dumnezeu absent dar care nu are atâtea pretenții câte îi atribuim chiar noi în naivitatea noastră bolnavă. Păcat de tot timpul pierdut de Dumnezeu cu noi și de noi cu Dumnezeu !"
Așa închei scrisoarea mea, dacă ai timp, răspunde Doamne acestor bastarzi, oamenii necredincioși care te calcă pe nervi ! " Se pare că Dumnezeu și-a pus un bun și eficient serviciu de pază și de informații care îi apără regimul divin de toți cârcotașii căci prin geamul expresului din Rai care mă ducea acasă, căci nici în Rai nu-i ca acasă, am văzut cum haidamaci spărgeau cutia poștală și rupeau în bucăți scrisoarea mea pierdută pentru Dumnezeu.