DUMNEZEU, NĂDEJDEA CELOR FĂRĂ DE NĂDEJDE (REACTUALIZAT)

103) DUMNEZEU, NĂDEJDEA CELOR FĂRĂ DE NĂDEJDE ( REACTUALIZAT)

                       1)
 
  Am descoperit proba că Dumnezeu nu există. Extraordinar și incredibil, o să vă cruciți când veți constata argumentul, dovada și proba, cum se cere la instanță. Nu se cer la instanță probe și dovezi ? Ei bine, există probe pentru inexistența Lui Dumnezeu sau mai degrabă nu există probe pentru existența Lui, același lucru.
  La noi aici pe pământ poți fi condamnat la pușcărie de judecători și fără probe și dovezi ci e suficient numai niște denunțuri, pot fi și mincinoase sau calomnioase, pentru care delatorilor li se reduce  semnificativ din pedeapsă după o lege de tot râsul de pe la noi, să spui și ce n-ai mâncat, cu care te momesc procurorii. A fi condamnat doar pe denunțuri calomnioase și mincinoase cum se întâmplă în justiția română chiar sub nasul nostru e proba că la noi nu e stat de drept. Să fii politician și conducător al unui stat care nu e stat de drept cum e statul nostru ar însemna să faci cel mai de bun simț gest adică să te spânzuri când conștientizezi ce țară păstorești, ori să riști să fii spânzurat de alții dacă încerci să schimbi lucrurile în mai bine pentru prostime. Nu avem stat de drept pentru că nu avem justiție. Un judecător te poate omorî dacă vrea și poate da și o motivare pentru asta. Dimpotrivă, un judecător nu te poate judeca și condamna chiar dacă ești vinovat dacă procurorii din anumite interese clasează dosarul și dau NUP. În unele state cum e SUA judecătorul nu are puterea discreționară de a hotărî dacă ești sau nu vinovat. Te condamnă jurații, oameni din popor neafiliați politic și doctrinar ci neutri și imparțiali care ascultă povestea ta și văd imparțial probele și votează dacă ești sau nu vinovat. Jurații sunt mereu alții. Nici unul nu se poate îndulci la șpagă pentru că e temporar și jurații sunt secreți până în ziua sentinței. Judecătorul stabilește numai câți ani de pușcărie ți se cuvin pentru sentința dată de jurați. La noi judecătorii sunt totul. Ei sunt dumnezei adevărați pe pământ și ne închid sau nu în funcție de cum sunt, mai dispuși sau mai indispuși într-o zi sau alta, adevărul și dreptatea necontând. Dar de ce vă mirați de asta ? N-avem noi niște judecători atotputernici prin constituție, care sunt suverani și o putere în stat și când ei o fac din neagră albă și din albă neagră, apoi mai poți comenta și cârcoti ? N-au pus ei în fruntea țării un președinte de țară demis de popor prin referendum, și asta numa' așa că a vrut mușchiu' lor ? N-au condamnat ei degeaba pentru viol pe Marcel Țundrea care a stat doișpe ani în pușcărie degeaba până adevăratul criminal a mărturisit că el a fost violatorul ? N-au închis judecătorii doar pe denunțuri și fără nici o probă pe Elena Udrea chiar dacă o fi luat și ea șpagă ceva acolo că atâtea poșete și rochii n-aveau de unde veni, iar din milioanele de șpagă luate de Cocoș s-o fi îndulcit și ea puțin dar au adus procurorii vreo probă clară ? Procurorii au instrumentat doar pe pârâciuni făcute de șobolani din aceeași barcă care și-au mai îndulcit pedeapsa prin lege când au început să denunțe și să colaboreze cu anchetatorii. Până la urmă judecătorii sunt totul : alfa și omega. N-au închis judecătorii, dragii de ei pe jurnalistul Dan Diaconescu la cinci ani și jumătate de pușcărie și încă cinci ani interzicerea de a-și mai profesa meseria de jurnalist (adică i-au închis gura pe românește, că prea combătea și deranja șandramaua politico mafiotă) ? Nici un haiduc n-a avut o soartă mai bună în istorie și mai toți au sfârșit în ocnă, împușcați sau în ștreang. Nu mai trebuie să amintesc de jurnaliștii ruși, unul otrăvit cu poloniu radioactiv, și doi, Politkovskaia și Nemțov împușcați cu patru gloanțe, un mesaj clar și explicit descurajator pentru opinia lor critică indezirabilă puterii. Diaconescu al nostru era chestiune de timp până va fi redus la tăcere de politica mafiotă. Frica a făcut ca toți ceilalți jurnaliști să tacă mâlc, să nu protesteze în masă când cenzura cu dinții ei de fier a închis o televiziune în statul nostru european și în cele din urmă au băgat în pușcărie un jurnalist doar pe un denunț politico mafiot inventat și fără nici o probă că ar fi șantajat pe un primar din comuna Zărand care atunci când a fost întrebat de judecător dacă e adevărat a spus că nici nu l-a întâlnit, nici nu-l cunoaște și n-a vorbit niciodată cu Diaconescu ! Apoi după aia primarul ăla a murit întâmplător sau nu, ca să nu mai poată nega șantajul la care a fost supus de DD, așa că judecătorii l-au interzis pe zece ani și jumătate pe Diaconescu, preaviz clar pentru toți ceilalți jurnaliști să nu râcâie în mușuroiul de termite politico mafiot cum a cutezat Diaconescu ;  astfel că avem cu Dan Diaconescu, un jurnalist haiduc neconformist care deranja clar și acut, care era împotriva tuturor sistemelor care ne-au îngenuncheat și furat țara până acum, care era atipic și critica puterea pe televiziunea lui de la ora 22 până la 5 dimineața apoi dormea câteva ore și o lua de la capăt, avem cu Diaconescu deci, un caz limpede de închisoare politică care se petrece ziua în amiaza mare clar sub ochii noștri ofuscați plini de puchini și fasoane și despre care istoria va vorbi după ce noi cei de față vom crăpa. Lumea nu-i proastă. Au simțit dreptatea lui Diaconescu și în timp voturile masive cu partidul creat de el au confirmat această situație. Rușinoasa atitudine a tuturor celorlalți colegi de breaslă jurnaliști deontologi și filozofi îngrețoşați și oripilați de stilul intolerabil al lui Diaconescu, care ei înșiși l-au blamat sforăitor pe Diaconescu numai pentru că era mai insolit și nu era ca ei toți, ortodocşi, cuminți, așezați, nerăzvrătiți, nu are cum să acopere adevărul că avem cenzură și inchiziție curată în statul nostru care nu e stat de drept și unde clasa politică și-a permis prin reprezentanții ei judecătorii să interzică inchizitorial o televiziune și un jurnalist, adică să interzică dreptul la opinie, ceea ce nici un stat european n-a făcut și cum probabil se mai petrece numai în Coreea de Nord sau pe vremea inchiziției din feudalism. Dar fiindcă Diaconescu a fost antisistem și a dezvăluit visceral prin televiziunea lui în direct și pe față matrapazlâcurile mafioților,  cum făcea și Eminescu care milita acid ca jurnalist împotriva luării Ardealului de Austroungaria până l-au omorât prin otrăvire cu mercur serviciile secrete austroungare, întâi puterea a pus în fruntea CNA pe cine trebuia, o Georgească pesedistă de-a puterii, drept învățare de minte că Diaconescu a candidat împotriva primului ministru pesedist în colegiul din Gorj, ca apoi să-i dea CNA-ul la amenzi și să-i bage în insolvență televiziunea, apoi să-i închidă odată și de două ori lui Diaconescu televiziunea frumușel, că prea tăia în carne vie și deranja mafia puterii, apoi văzând că partidul lui prinde niște scoruri incredibile la alegeri au dat legea migrației politice iar prin asta i-au închis și partidul haiducului Diaconescu, când toți parlamentarii i-au migrat și fugit criminal și nerușinat ca potârnichile după avantaje la alte partide pe când votanții au rămas aceiași, iar la urmă l-au închis și pe el și cercul pohtei mafiote ce-au pohtit politicienii s-a închis. Ce vreți ca și explicație mai clară de ce crime politice sub ochii noștri în zilele noastre ziua în amiaza mare se produc perfid în această țară ? E clar că trăim vremuri de căcat, cu judecători și politicieni pe măsură, votați de voi cu mânuțele voastre de căcat. E clar că pentru toate acestea și pentru multe altele mult mai grave și mai tragice pe această lume, e atât de clar că pentru toate astea nu există Dumnezeu căci nu are cum exista păstorind dezastrul unor astfel de realități terestre, iar tot răul și nedreptatea ce se întâmplă sub ochii noștri adormiți de drogul credinței se constituie în probă clară pentru inexistența Lui Dumnezeu.

                         2)

Credința noastră pe care cu obstinație o mărturisim distruge orice probă clară a evidenței că Dumnezeu nu există și că astfel toată povestea religioasă ce s-a creat în jurul Lui Dumnezeu și ne-a umplut de cancerul manipulării religioase nu se dovedește a fi decât un mit, cel mai strașnic mit, mitul miturilor ce ne-a făcut din viață un vis și din vis o viață. Dar noi suntem credincioși și visăm cu plăcere și cu ochii deschiși, cu lumânări și tămâie, cu seriozitate și ceremonie la Rai și la lumea cealaltă. Nu ne adunăm noi atât de mulți la Înviere ca să luăm lumină și pace de la Dumnezeu iar a doua zi ne scuipăm și ne pălmuim unii pe alții ? Puterea și adevărul care convine e în mâinile celor mulți și credincioși, în mâna vulgului care suntem și ne ducem să votăm în draci aceiași politicieni care votează aceleași legi care ne fură și ne otrăvesc viața ? 60% din prețul energiei electrice e taxă de transport și furăciune a băieților deștepți, protejați și şpăgari ai puterii de ieri, de azi și de mâine votate de dragii de noi cu mânuțele noastre proaste și otrăvite pentru ca toți cei pe care am pus ștampila să nu facă nimic și fiindcă sunt rude și frați cu toți mafioții și băieții deștepți ei toți își cresc frumușel copiii din banii noștri care curg cu sens unic din buzunarele noastre găurite în buzunarele lor încăpătoare. Îi vreți pe politicienii actuali care se tot perindă de 26 de ani pe la putere punând toți pe butuci la propriu această țară ? Întrebați-i să vă explice de ce nu vă spun că 5% din prețul benzinei de la pompă e taxa de solidaritate pentru recuperarea prejudiciului de la mafioții care au furat o întreagă bancă, Bancorexul acum atâția ani ? Diaconescu spunea asta în fiecare noapte la televizor demonstrând la planşetă și demascând hoții la televiziunea lui închisă. Acum tre' să stea la mititica și să își potolească zelul lui haiducesc ; temporar, bineînțeles, căci când va ieși o va lua de la capăt, poate și mai îndârjit. Pentru ce nu se mai termină toate aceste împilări ale celor malefici contra celor inocenți ? Pentru că așa a degenerat lumea creată de Dumnezeu în șase zile ; și pentru că suntem noi proști și votăm în draci aceiași politicieni în fruntea țării de 26 de ani prin rotație iar la Sfânta Liturghie când preotul ne îndeamnă încă să ne rugăm pentru conducătorii noștri să-i pomenească Dumnezeu întru Împărăția Sa, noi cădem pioşi în genunchi în loc să fluierăm și huiduim în biserică pentru câtă nedreptate îndurăm în această viață iar religia ne mângâie ușor pe creștet și ne spune că dreptatea nu-i aici ci în Cer la Domnul adică la Sfântul Așteaptă. Ce vreți mai limpede decât această probă de bun simț și logică, că toate sunt prostii și minciuni care ne-au amețit și luat mințile ? Dar nu disperați. Așa este normal să se întâmple iar voi, dragii de voi sunteți cum nu se poate mai sănătoși și cu scaun la cap. Nu sunteți voi vinovați, stați liniștiți, ci întreaga societate, moda și timpul, istoria din care venim cu toții fătați și lepădați pe toate meleagurile și care este prin excelență o istorie religioasă iar noi derivatul și efectul ei curent perfect alienat.

                         3)

  Cu părere de rău, cred că vă dați bine seama, chiar dacă nu acceptați, că așa nu se mai poate. Cu părere de rău, chiar dacă vi se face rău și protestați vehement vomitând când constatați cum pot alții nenorociți să nu creadă în Dumnezeu ca voi, aflați că Dumnezeu pentru tot răul pe care trebuie să-l înghițim pe nemestecate, ori n-a fost niciodată ori nu mai e pur și simplu, a dispărut, a murit, puteți să credeți în El cât vreți și să-L căutați unde vreți, pe pământ și-n cer și-n gaură de șarpe. Nu veți găsi nici un Dumnezeu. Și atunci nu-i așa că e o tâmpenie tot fasonul omenirii de-a se gândi o viață-ntreagă la Rai și la mântuire, la sfinți și la îngeri, la duhuri sfinte și bune precum și la duhuri rele și draci ? Toate sunt minciuni curente și bune pentru gestionat și explicat toate veacurile de ignoranță și înapoiere, și nu săriți de cur în sus, că și veacul acesta al nostru în care orbi și alienați trăim e încă un veac al întunericului și înapoierii, al crimelor și odioşeniei. Nu vedeți orbilor în ce năclăială a timpurilor și a vremurilor trăiți și că și noi cu toții suntem la fel de odioși și vinovați în zăbăvnicia noastră de a nu face nimic și nimeni a nu face primul pas către sacrificiu și efort personal neprecupețit afară din tranșee, sub bombe și pericol, să dăm jos ignoranța, minciuna și tirania precum și religia irațională și ineficientă sub care ne-au îngenuncheat toate aceste rele și încercări ale vremii din toate timpurile, timpuri garnisite cu toate superstițiile religioase în care nu avem de ales și trebuie să credem obedienți căci altfel cădem sub anatema păcatului ? Ați făcut din Dumnezeu un caz real pe când în degringolada și mizeria care se petrece în mod curent în Opera Lui numită Pământ și în viața noastră legată cu ață, Dumnezeu nu se dovedește nimic mai mult decât o nobilă și firavă intenție bună de-a voastră din noianul de crime și orori de care suntem în masă cu toții vinovați și răspunzători.
                        
                         4)

  Cu tristețe constatăm că Dumnezeu nu există dar dacă ar fi existat, în mod logic după cum i-ar fi stat bine unui Creator care se respectă și care din lut ne-a creat și nu-nțeleg de ce din lut când avea atâta aur și diamant în univers, ar fi trebuit să ne construiască din materiale mai superioare în care mintea, conștiința, bunătatea noastră să triumfe mai cu temei și bine în noi și să se simtă mai în elementul lor. Cu o astfel de minte sănătoasă și strălucită într-un corp sănătos și strălucit făcut de Dumnezeu din kevlar, cel mai dur material prin care glonțul nu trece la 3 mm grosime, sau din aur și diamante să fi fost făcuți, nu din carne lesne canceroasă și vulnerabilă, câtă dreptate și frumusețe ar fi fost în univers și câtă satisfacție ar fi avut niște creaturi făcute de Dumnezeu, noi oamenii ! Iată dar că astfel să fi fost făcuți de Domnul mai rezistenți și tenace, ar fi trebuit să trăim ca în Rai pe pământ, într-o societate cu adevărat utopică dar perfect posibilă prin voia Domnului, unde să curgă numai lapte și miere iar noi să fi fost al naibii de fericiți și împliniți, pe veci și definitiv buni, fără judecători, fără poliție și pușcării, fără porți închise, lacăte, zăvoare și sigilii, fără slujbe și bani mulți sau puțini, fără șomaj sau conturi bancare grase, fără să fi fost scoși afară în stradă și să ni se ia casele pentru neplata căldurii la întreținere când în adâncul pământului e atâta vâlvătaie de căldură care se pierde în zadar și nu poate fi dată oamenilor pe gratis fiindcă Dumnezeu nu a îngăduit prea multe lucruri trebuincioase omului pe gratis, decât poate aerul pe care-l respirăm. În rest totul are un preț de cost astfel încât bunurile necesare vieții sunt în cea mai mare parte inaccesibile majorității celor mulți și deveniți astfel săraci și nenorociți. Sărăcia și lipsa de resurse necesare vieții alienează sufletul uman, iar singura realizare și singurul deziderat și interes al săracului devine opțiunea credinței într-un Suveran al Cerului numit Dumnezeu care e pavăza și avuția celor săraci și obidiți și nădejdea celor fără de nădejde. Dacă Dumnezeu ar fi îngăduit ar fi trebuit să trăim toți aici și acum definitiv bine și decent, independent de visul nostru înnăscut la Paradis, molipsiți de genele excelenței divine creatoare, de voința divină absolut darnică de a oferi tuturor de toate și pe gratis, uzând de acest noroc, că nimic n-ar fi stat împotrivă, în mulțimea posibilităților practice din natură și din univers, în calea împlinirii celor mai utopice idealuri umane sau divine, cu toții într-o concordie și părtășie infailibilă cu Divinitatea dacă tot o invocă toți și ea nici măcar nu există în lumea reală ci în cea exclusiv virtuală din cer. Proba că Dumnezeu nu există e că totul are un preț de cost ; și tocmai fiindcă suntem singuri în univers, trebuie să plătim ca să rezistăm într-o cursă a evoluției și a selecției naturale a speciilor, trebuie să muncim și să ne îmbolnăvim de boli profesionale ca să ne câștigăm existența și cu mare băgare de seamă să fim atenți ca să ne salvăm pielea printre atâtea pericole ale naturii și țepe pe care le luăm de la alții și le dăm altora numiți dușmani. Numai atunci Divinitatea și Dumnezeu ar fi avut un rost practic când ne-ar fi scutit de toate acestea și ar fi evitat să ne alunge din Rai, sau chiar dacă ne-a alungat și chiar și așa surghiuniți pe pământ, Dumnezeu putea să demonstreze că există dacă ne-ar fi fost de un evident și incontestabil folos pe pământ în toate pricinile și greutățile noastre, în mod natural și automat și nu condiționând ajutoru-i divin de plăcerea-i de a audia rugăciunile noastre în genunchi pentru toate cele necesare, pentru cele mai elementare nevoi existențiale cum ar fi pâinea. Mai de folos ne-ar fi fost Dumnezeu să ne gestioneze și umple de substanță clipele de propășire a senzațiilor și experiențelor vieții pe pământul pustiit de cutremure, inundații și incendii pe care ne-a pus să trăim, în loc să se specializeze strict a fi gestionarul exclusiv al ritualului morții și înmormântării noastre când degrabă vine Dumnezeu la orice moarte a noastră de scoate sufletul din noi de vii cu forcepsul divin, în gemetele noastre de durere și agonie a morții, fiindcă Dumnezeu e un colecționar de suflete, asta se știe, și are atâta nevoie de ele în Cer.

                         5)

  Dacă în schimb Dumnezeu nu ne poate fi de un alt folos practic și imediat pentru viața pe pământ unde tocmai ce ne-a alungat din Rai, atunci rezultă că Dumnezeu e-o cacealma și o țeapă pe care singuri ne-o dăm fiindcă așa am apucat și suntem sub vremuri și obiceiurile lor, nu deasupra lor oricâtă conștiință sau rațiune am avea. În aceste vremuri precare moral și etic în care trăim într-un veac încă plin doldora de ignoranță și obscurantism religios unde comanda puterii Lui Dumnezeu are încă o eficiență infailibilă asupra creierelor și inimilor noastre, lipsiți de alternative, de alte puteri și resurse sufletești și trupești suntem nevoiți să credem cuminți în această cacealma numită Dumnezeu. O lume de rahat în care trăim în schimb în care oricând poți fi închis ori omorât nevinovat, o lume de orori și crime, de nedreptăți, dureri și amazoane de lacrimi vărsate de la Facerea Lumii de biata omenire dovedește că Dumnezeu n-avea cum să creeze așa ceva, cel puțin putea să creeze ceva cât decât puțin mai nesângeros,  mai bun și mai pașnic. Ori dacă ziceți exuberant și sforăitor religioși că Dumnezeu totuși a creat această lume, e inexplicabil cum de la începutul ei un Dumnezeu al filantropiei și binelui mai tolerează toate blestemățiile care ni se întâmplă dar ne amețește metodic și simptomatic cu alternativa alienantă, neverosimilă și puerilă a dreptății de pe lumea cealaltă, atât de tardivă și inutilă a Raiului și a splendorilor paradisiace care cu părere de rău, Domnul, nu că n-a vrut, nu că n-a fost capabil să le implementeze aici pe pământ, dar înțelegeți odată orbilor că nu a fost cazul de mai bine aici pe pământ în mocirla existenței noastre umane deoarece a mai rămas o singură variantă, una singură pe care nu vreți s-o vedeți și s-o luați în calcul, o variantă care se leagă și potrivește cu realitatea și cu evidența și anume că nici pomeneală ca Dumnezeu să fi existat vreodată cu aceste date ale problemei în care hazardul și evoluția biologică ne-au aruncat pe lume pe noi ăştia de la marginea Căii Lactee care polemizăm unii cu alții religios sau nu după cum ne place și ne duce capul, iar dacă nu reușim să ne impunem punctul de vedere luăm măsuri radicale și ne dăm în cap unii altora ca toți să știe și să ia aminte cine suntem. Tot ceea ce este, noi și tot pământul și lumea, tot răul și binele, tot ce ne convine și nu ne convine, tot ce ne doare și ne nemulțumește sau tot ce ne bucură și încântă sunt toate doar rezultatul evoluției haotice și întâmplătoare a lucrurilor și fenomenelor care ne-au înconjurat și noi le-am înconjurat prin existența noastră pe ele de-a lungul veacurilor, mileniilor și erelor într-o circumstanță cu totul aleatorie în care întâmplător uzăm de existența noastră fiecare la vremea lui, aici și acum. Căci haos și întâmplare este totul în univers și nimic nu e creat, lustruit, șlefuit și ordonat, nimic creat de o forță ordonată, armonioasă și dreaptă cum îndeobște ar trebui să fie un Dumnezeu încât de pe urma mâinilor Lui creatoare totul să fi ieșit ordonat și precis, să nu fi auzit de nimic negativ în șansa existenței noastre terestre pe care Dumnezeu pretinde că ne-a oferit-o ca să trăim în același spațiu vital pe care trebuie să-l împărțim cu dracii, puzderie de draci cu care Dumnezeu s-a ocupat a-i crea și arunca pe pământ să ne împărțim viața și existența cu relele și ispitele lor murdare. Vedem pe pământ nu realități paradisiace demne de manufactura divină, ci bălți puturoase și gunoaie peste tot, nimic ordonat, nimic precis și calculat în Creație, nici o grădină a Paradisului pământesc ci doar bălării ieșite prin toate șanțurile și toate pârloagele. Doar hazard și întâmplare este tot, când asteroizii și cometele trec de-a valma haotic pe lângă pământ și e o întâmplare că încă nu suntem loviți catastrofal de vreun bolovan cosmic a cărui traiectorie Dumnezeu de atâtea ori a scăpat s-o calculeze ori și mai rău, voit ne-a hărăzit-o pe cap și ne-a venit de hac stricând accidental și aleatoriu opera Lui Dumnezeu, pământul și viața de atâtea ori în preistoria erelor terestre în atâtea extincții și cataclisme existențiale cu care îi place a ne amenința, numite apocalipse și potoape. Nimic ordonat în Creație. Nimic creat în Creație. Totul e rodul întâmplării și efectul unui domino care a pornit din clipa big bangului când totul a început fără să fie creat anume căci nu avea rost să fie creat un lanț de elemente aleatorii și dezordonat, întâmplător, unde un eveniment dictează asupra altuia care nu apărea dacă precedentul eveniment aleatoriu nu apărea și el dintr-o întâmplare aleatorie cauzală anterioară. Lumea noastră a pământenilor a urmat aceleași legi ale întâmplării, dezordinii, entropiei și necreației care guvernează universul. Totul e necreat, ci e o desfășurare de evenimente cauzale generate unele din altele care generează reacții după legile fizicii și chimiei din care apar unele și altele și aceste reacții au făcut ca din elementele din tabelul lui Mendeleev care erau în componența nebuloaselor stelare, vechi stele explodate și care au împrăștiat carbon, siliciu, fier, magneziu, toate să se combine în actualul pământ, împrumutând și noi de la acest pământ nevoia acestor elemente componente ale corpului nostru în sute de milioane de ani de combinații aleatorii ale naturii ce s-au cizelat și îmbunătățit până am devenit oameni capabili să teoretizeze despre o posibilitate neverosimilă numită Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu rămâne o posibilitate a excelenței utopice dar nu o certitudine a evidenței practice este demonstrat de dezordinea curentă și eternă ce o avem în realitatea terestră unde starea latentă și curentă a lucrurilor și situațiilor este să avem urât, rău, nici o armonie, nimic ca să amintească de Creația Lui Dumnezeu. În război calci pe cadavre ca să-ți aperi țara de dușmani iar pe timp de pace aceeași dezordine și mizerie, calci pe căcat de câini pe străzi când lupii nu s-au mai descurcat în pădure și au venit ca maidanezi în lunea oamenilor unde au găsit atâta mâncare, iubire și grijă din partea lor. Iată lumea creată de Dumnezeu, căci Domnul a creat și îngăduit o lume ca să funcționeze așa când avea atâtea alte posibilități de excelență și scenarii ale vieții noastre mai fericite și nu le-a folosit. În Dunăre ne căcăm cu toți și tot de acolo bem apă, vedem un cer plin de stele puse alandala pe boltă și nu simetric și în caroiaj sau în modele cum mai verosimil era să fie puse de un artizan cu simțul esteticului dacă ar fi fost create de un Dumnezeu al artei, al ordinii, esteticii și frumuseții cum pare să fie Dumnezeu în idee. Iar noi, dragii de noi, am rămas astfel orfani de Dumnezeu Tatăl nostru, amărâți și urgisiți de soartă, de boli și dureri cum nici un Demiurg respectabil și filantrop din univers nu şi-ar fi permis să-și urgisească și molipsească propria operă cu atâta rău și împilare. Pentru asta și pentru multe altele nu-i așa că trebuie să vi se facă rușine și silă de toată manipularea religioasă în care ați crezut inimoși, investind în Dumnezeu atâta zadarnică preocupare când El nici măcar nu există și nici nu face nimic pentru a exista vreodată, el găsind loc și culcuș bun numai în mințile voastre vizionare și inimile voastre bune și înaripate de atâtea sentimente bune și nobile ?

                         6)

  Nu am ce să vă fac, luați-vă gândul și visul de Dumnezeu acasă și plângeți sfârșiți cu lacrimi de sânge cu ochii și gura înfundate în pernă udând-o de lacrimile și mucii voștri, supărați că Dumnezeul în care-ați crezut o viață v-a tras o țeapă monumentală, ori mai degrabă singuri v-ați tras-o bolnavi de profesie și de Dumnezeu de la Facerea Lumii și până azi, din generație în generație și până la școlile din ziua de azi unde voioși semnați atât de însuflețiți ca și ai voștri copii să facă neapărat ora de religie, că așa e creștinește. Vor avea și copiii voștri când vor crește mari timp să-și smulgă părul din cap de ciudă exact ca voi când ați constatat că Dumnezeu și-a luat adio de la voi pentru totdeauna și ați rămas cu curul gol și cu mobila minții și credincioșiei voastre scoase în stradă de evidența că Dumnezeu nu există. Dumnezeu nu există și tare mai suntem triști. Proba că Dumnezeu nu există se află oriunde vezi cu ochii și simți că nu e așa cum ar trebui să fie după dreptate. Vom căuta o probă că Dumnezeu nu există tocmai în instanța de judecată, în instanța care cere probe și dovezi pentru condamnare, dar nu neapărat totdeauna, oricine putând fi condamnat și omorât și fără probe și dovezi cum spuneam, de orice instanță, draga de ea. Cine e instanța ? Nu cumva sunt judecătorii care au absolvit facultatea de drept și au fost rânduiți de stat și constituție să judece pricinile noastre ? Și cine sunt judecătorii ? Evident că sunt o putere în stat dar nu sunt ei tot oameni ? Creierul lor cu care judecă e cumva nemuritor, infailibil și invulnerabil și de aceea numai bun de judecat și hotărât asupra destinelor oamenilor ? Cumva ei nu vor face niciodată accident vascular cerebral cu creierul cu care atât de profund și dumnezeiesc judecă ? Ei nu vor face demență și alzheimer niciodată ? Ar fi trebuit să nu facă, că mintea lor e mintea Lui Dumnezeu pe pământ. Cumva judecătorii, înlocuitorii Lui Dumnezeu pe pământ nu se vor ramoli sfârșind în decrepitudine după ce vor mânca niște salarii și pensii nesimțite ? Cumva ei nu se vor umple de viermi când vor muri sau vor rămâne oare frumos mirositori ca moaștele, ca asta să te ducă cu gândul că sunt cea mai bună alegere pentru justiția omenirii, ei fiind decretați pe dreptate dumnezei pe pământ pe când justiția divină din Cer e atât de tardivă și inutilă pentru pricinile și nevoile noastre curente ? Cumva ei, judecătorii n-au făcut și nu vor face niciodată nici o eroare judiciară și nu vor condamna pe nimeni pe nedrept ? Dar știm că au fost, sunt și vor mai fi condamnați nevinovați care au fost judecați strâmb de judecători rânduiți de Dumnezeu pe pământ. Și voi puteți fi oricând mâine, poimâine condamnați la închisoare ori la moarte de subiectivismul unui judecător, înlocuitorul Lui Dumnezeu pe pământ. Proba că Dumnezeu nu există e că nu l-ar fi durut pe Dumnezeu mâna și spatele să fie El judecătorul nostru drept pe pământ ca noi să răsuflăm în sfârșit ușurați și fericiți de câtă dreptate ar fi împărțit Dumnezeu pe pământ în stânga și-n dreapta. L-ar fi deranjat cu ceva pe Domnul serviciul și competența asta ? Luați-vă albeața de pe ochi orbilor. Tocmai pentru asta trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu nu există. Ori pe nebăgate de seamă ar putea să purceadă a se inventa pe sine ACUM când este necesar mai mult ca oricând nevoilor noastre. Obosiți de atâta visare la un Dumnezeu al dreptății și milei eterne știm că putem fi chemați la mobilizare în orice zi. Și mâine va putea începe orice război. Cu casca căzută pe frunte, îmbrăcat în mantaua grea și cu ranița grea în spate, cu masca de gaze pe față, transpirați și cu mucii curgând în gură, cu puşcociul în mâna înghețată vei fugi transpirat și disperat pe câmpul de război să-ți aperi țara, cu picioarele înghețate și scăpat pe tine de diaree în izmene. Putem oare pentru asta sau nu să întrebăm pe Dumnezeu cum de tolerează asemenea și alte porcării existențiale și cum de poate pretinde de la noi să se desfete cu fetişul unor rugăciuni pe care le așteaptă dependent să i le adresăm în genunchi ? Dumnezeu e un judecător suprem, așa se spune, și El e uman, așa ne place să credem, dar nu e uman ci e mizantrop căci nu numai că pedepsește pe oricine face o greșeală, o nedreptate ori strâmbătate, dar Dumnezeu, fiindcă e Dumnezeu și șeful tuturor judecătorilor poate preveni tot răul și strâmbătatea dar n-o face, deci e cinic și machiavelic,  lasă toate relele să se întâmple apoi ca și cum nici usturoi n-a mâncat vine pe urmă Domnul și împarte dreptatea în stânga și-n dreapta, băgând la chinurile iadului și la desfătările Raiului pe toți robii Săi oamenii, prin mâinile judecătorilor bagă uneori la închisoare nevinovați și nu-i găsește pe criminali, și nu face dreptate aici pe pământ unde e urgența, face dreptate doar în Cer unde e minciuna iar dreptatea acolo devine tardivă și inutilă. Cu osârdie ne va judeca Domnul pe toți căci nimeni nu scapă de Înfricoşătoarea Lui Judecată. Astfel Domnul în mare dreptatea Sa îi poate inspira pe judecătorii pământeni să nu greșească niciodată, dar n-o face, îi lasă să greșească uneori, îi poate inspira Domnul pe judecători să nu condamne fără probe și dovezi dar n-o face, se spală pe mâini ca Pilat din Pont și lasă pe judecători să greșească și să ne ia viețile și destinele. Ori nu vedeți că uneori se condamnă de către judecători discreționar fără probe și dovezi ci numai pe denunțuri calomnioase și mincinoase ? Oricare din oameni mai răsărit și acătării putea fi demonstrativ Dumnezeu pentru o zi. Dar fiind Dumnezeu niciodată nici unuia nu i-ar fi tunat prin cap să pună pentru ființele create judecători pe pământ care să judece în locul Lui toate pricinile oamenilor și să îi lase să tot facă erori judiciare de la Facerea Lumii și să nu ia măsuri drastice de înlocuire a judecătorilor pământeni odată pentru totdeauna cu puterea incontestabilă și infailibilă a propriei puteri divine aptă să împartă dreptatea fără greș și să condamne numai vinovații, nu și nevinovații vreodată. Ce constatați însă voi cei mai credincioși și samariteni dintre voi ? Că de la Facerea Lumii se varsă pe pământ râuri de sânge și lacrimi de către cei prigoniți pentru dreptate și de către cei inocenți și de cei blânzi și la ce bun atâta pogrom și atâta tragedie umană când în schimb un Dumnezeu al realității și evidenței putea printr-un singur click să scape omenirea de atâtea orori ? În schimb hoții, pungaşii și criminalii Dumnezeu a îngăduit uneori să scape și să fie iertați de El dacă se vor ruga ei înșiși ori mamele lor îndurerate pentru ei și iertarea păcatelor lor și preoții îi vor prohodi după tipic la înmormântare să le ierte lor Domnul greșelile cele cu voie și fără de voie. Atunci hoții și criminalii își vor freca mâinile, vor prinde curaj și speranță, vor exulta și vor râde în nas rudelor care-și vor plânge morții omorâți într-o lume făcută de Dumnezeu așa, cea mai urâtă lume dintre posibilele lumi ale universului, o ciornă cu încercări și ștersături căreia Dumnezeu a avut neinspirația să-i dea drumul pe piață într-un astfel de hal, numind-o Facerea Lumii. Iar noi ne-om plânge morții omorâți și ne vom duce înlăcrimați la cimitir să le punem flori proaspete la mormânt și să le udăm cu apă din petul de plastic și să le facem pomană și să lăudăm pe Dumnezeu, nădejdea celor fără de nădejde...