Organul Credintei

Organul credintei Atatea organe a pus Dumnezeu in trupul omului si toate le-a pus bine, cu rost si cu folos. Toate lucreaza in noi singure, independent de stiinta noastra, noi putem dormi si inima bate, creierul lucreaza, noi putem trai si sa ne trezim dimineata odihniti, n-având habar de cate tone de sange ne-a pompat harnica inima prin vene ca sa ne garanteze ca ne mai trezim dimineata sanatosi sa mai putem pacatui inca o zi. Toate organele puse de Domnul in noi sunt bune si cu folos. Ba inca avem si organe pereche, in caz ca se intampla ceva cu unul: Din doi ochi, iti mai ramane unul sa vezi daca iti scoti unul intr-o sarma ghimpata dintr-un gard dintr-o livada de cirese unde-ai fost la furat. Ai doua nari, iti mai ramane una buna de respirat daca cealalta e-nfundata de raceala si e-nchis la farmacie duminica dupa sfanta liturghie. Evident ca-ti mai ramane o ureche de auzit daca una ti s-a infundat cu ceara si nu mai auzi, ai bagat un betisor sa desfunzi si mai rau ai facut. Ca sa nu mai amintim ca mai poti face copii cu un singur testicul sau ovar, procreerea fiind astfel garantata de Domnul. Ca sa nu mai vorbesc ca mai poti merge intr-un picior cu o carja daca ti-a taiat trenul un picior, ori mai poti manca cu o mana daca ti-au taiat una ca te-au prins la furat. Sugarul mai are un san sa suga daca unul e sec... Ce naibii...? Nu vedeti cat de genial a lucrat Dumnezeu pentru om si cat de generos a fost...? DE CE NUMAI O SINGURA INIMA...? Chiar si ficatul are doi lobi si se regenereaza... Dar pentru toate noroacele amintite mai sus la om, o singura inima parca nu se potriveste cu planul mareţ al creatiei omului, e inadmisibil de putin... Chiar si creierul are doi lobi, daca se strica unul, ramai macar tampit si traiesti in fericirea autismului... Dar o singura inima, mi se pare suspect si nepotrivit cu genialitatea lui Dumnezeu in intocmirea organelor omului. E cu neputinta sa nu fi prevazut Dumnezeu ca nu poti trai cu o singura inima bolnava de cardiopatie ischemica sau macar un suflu sistolic, ceva. E cu neputinta sa faci un anevrism de aorta si sa nu fi prevazut Dumnezeu o supapa de sens unic care sa blocheze hemoragia si sa dirijeze sangele printr-un by-pass catre cealalta aorta de la cealalta inima... Un singur lucru s-a zgarcit Dumnezeu cu noi: Sa ne puna in piept doua inimi ca sa-si desavarseasca lucrarea cu omul... O inima sa fie pentru pulsat sange, iar o inima sa fie organul credintei. Organul credintei care sa bata pentru Dumnezeu, si careia sa nu-i simti bataile, si sa nu stii ca esti credincios si bun pentru Dumnezeu si Rai, acest lucru fiind garantat prin bataile celei de-a doua inimi, organul credintei, care sa bata singura si in somn, la fel cu cealalta... Problema mantuirii ar fi fost garantata... Accederea in Rai, o formalitate. Numai cand ai fi facut stop cardiac la organul credintei ar fi trebuit sa intervina preotii, cu tamâie, exorcizari si cadelniti ca sa te pomeneasca inaintea Domnului... O inima de 350 de grame, mai mica si amarata acolo nu mai incapea in pieptul omului...? O inima prin care sa te rogi specializat catre Domnul iar El sa stie prin asta ca esti garantat al Lui...? O inima care s-o struneasca si opreasca pe cealalta a pacatui, si a o incuraja prin virtutile ei specializat religioase sa iubeasca si ea pe Domnul... Doua inimi in slujba Lui Dumnezeu in piept, asta trebuia sa avem, si iadul nu mai exista, se inchidea si se taia la fier vechi din lipsa de activitate si comenzi. E exclus sa gandesti ca a oferit Satan şpaga Domnului sa nu le-nchida fabrica de chinuri, cand omul ar fi avut o inima in plus ca organ al credintei. Satan s-a linistit cand a vazut ca Dumnezeu deliberat n-a mai pus omului o inima in plus. Prin asta, si industria iadului a inceput sa aiba de treaba, dracii, si ei salarii bunicele, grevele din iad evitate, Dumnezeu linistit, iar aglomeratia din Rai, evitata si ea... Caci in Rai nu e loc de buluceala si inghesuiala ca la omorul pentru puparea moaştelor... In Rai e liniste si ordine, pace, regula, lege. Un singur om in plus sau in minus in populatia si organigrama Raiului ar fi stricat echilibrul si linistea in Rai. Selectia naturala si curatenia in Rai a fost asigurata cu ajutor divin. Om fi noi pacatoşi dar nu toţi neica nimeni meritam si trebuie sa spurcam Raiul ca balele noastre. Si atunci Dumnezeu ne-a pus la toti doar o singura inima in piept. Nu ca a vrut... A fost nevoit... Bine gandit... Trebuie sa recunosc...