Urare inversa de sarbatori, sau cu minus, cum doriti...

Sa avem tupeul de a-L amesteca pe Dzeu in placerile si senzatiile noastre sarbatoresti printre ragaituri de sarmale si carnati e o nerusinare si nesimtire fara margini. Ce-am facut noi ca sa plictisim Divinitatea cu vanitatile noastre particulare meschine si marunte cand Domnul e guvernatorul atator treburi importante in Univers...? De mii de ani ne lamentam ca murim de cancer si avem zile libere de Craciun, Paste, in care ne cultivam cu brio lenea si zabavnicia in loc sa fim savanti nebuni si nu sa facem bezele si colinde de Craciun si sa inventam in singuratate penicilina cancerului... Nu urari si bezele sfinte de sarbatori sa ne uram ci sa muncim de Craciun si sa inventam sistemul ca votul sa nu se fure si penicilina cancerului... Atatea liturghii de duminica ne-au nimicit timpul de-a face ceva maret pe lume cu care sa-L impresionam pe Dzeu pentru inteligenta ce ne-a dat-o... Nici nu ne baga in seama in treburile Lui importante... Ramanem cu urarile sfinte de Craciun printre ragaielile de sarmale si carnati si capul greu de atata bautura... Pacat de noi, ca prea ne-am intrecut cu gluma in fata Lui Dzeu care stie de toata zabavnicia noastra...! Dupa parerea mea e indecent si inelegant sa-L amestecam pe Dzeu, fie cu inima Lui mare in treburile noastre marunte, pamantene, fie ele si sarbatori, Craciunul sau altceva. Treburi marunte de muritori. Dzeu are treaba enorma prin Univers, mersul sorilor, galaxiile, gaurile negre, ori alti extraterestri mult mai acatarii decat noi zabavnicii si ageamiii. Cum as avea tupeul sa-L deranjez pe Domnul cu maruntul meu si al nostru Craciun ori alta vanitate de placere sarbatoreasca mai avem noi oamenii. Dzeu are atata treaba... N-as fi decat un Mister Bean caraghios care deschide usa blocului operator unde opereaza Dzeu. Ce treaba au senzatiile si mofturile mele limitate sarbatoresti cu rolul si rostul Lui Dzeu...? Nu indraznesc ca soldat mizerabil sa pronunt numele acestui Maresal... Nu pe Dzeu sunt suparat ci pe oameni care il amesteca in conditia lor mizerabila pe care nu fac nimic s-o schimbe, Craciun dupa Craciun, sarbatoare dupa sarbatoare... Aceeasi mizerie de milenii si ne mai prostituam amestecandu-L pe Dzeu in sarbatorile noastre si spurcandu-L cu balele noastre si cu rugaciunile noastre de sanatate... E prea mult cand n-am facut nimic sa fim macar putin din cat e de bun Dzeu... Nici nu se uita la noi... Nu eu sunt suparat... Domnul e prea suparat... Atata doar ca eu nu-mi mai pot ridica ochii din pamant de rusine si nu mai suport sa stau in fata unui Dzeu uzat pana la cota de avarie de sarbatori de catre niste salbatici obscurantisti care n-au iesit prin comportament din epoca de piatra prin cruzime si pacate, dar se lauda ca au tablete scumpe , mofturi si urari de bine de sarbatori... Scarba mea si a Lui Dumnezeu e fara margini...!