Pentru a iubi, si raiul e prea mic

A iubi e-un act de agresiune. Pentru ca in final cel pe care incepi sa-l iubesti ajunge sa geama. Cand mergi cu iubirea pana la capat victima ta neputincioasa ajunge sa geama, sa planga, sa se zvarcoleasca sub muscaturile tale, ca o antilopa disperata mancata de vie de salbatica hiena. Adrenalina din carnea victimei o apara de durere si n-o mai simte. Ea geme doar si plange. In economia gestionarii iubirii universale Dumnezeu a lasat aceleasi maniere de comportament intre pradator si prada. Si indragostitul care saruta patimas o face pe victima iubirii sale sa geama, si hiena care rupe din carnea antilopei o face pe victima ei sa geama. In ambele cazuri pradatorul isi linge, iubeste si devoreaza cu pasiune biata victima. In final toti suntem victime... Si pradatori si prada gemem in macelul amorului, suntem gravi si pierduti intr-o dulce tristete fara de nici un zambet si cu ochii inchisi, plangand de placere si nu razand, nici macar zambind de atata fericire... De durere ne tanguim iubind. Iubim cu inima sfartecata ca n-avem decat o singura viata, decat o singura tinerete si o singura sansa de a iubi, si acea de multe ori pierduta ori niciodata gasita: Iubim sarman si auster pana cand moartea ne va desparti...! Atat de cutremurator si inuman de putin... De asta gemem si plangem iubind si murind, ca am primit atat de putin de la Dumnezeu din infinitele solutii mult mai convenabile si suportabile cu care ne-ar fi putut ferici fara costuri mult mai mari pentru Domnia Sa... Dandu-si seama in ce impas si disconfort ne-a adus dintr-o comoditate inexplicabila in munca Sa in tot ce era mai important si esential pentru noi oamenii si in tot ce putea fi mai dulce in viata noastra adica iubirea, vazandu-ne ca pana si-n dragoste in loc sa radem cu lacrimi in hohote de fericire cum se obisnuieste a se face in Rai noi gemem si plangem de amor, Dumnezeu si-a reparat pe data eroarea si nedreptatea facuta cu noi si genial ne-a promis Raiul cu desfatarile lui. De-am fi râs de dragoste in hohote fericiti, si n-am fi fost imbolnaviti plangand si gemand de iubire ca de o boala, n-am fi vazut noi de la Dumnezeu promisiunea nici unui Rai. Cine stie ce efect va mai avea iubirea pentru noi pe-acolo... Poate nu vom mai geme si plange de amor... Poate o vom face iar lata cu iubirea, disperandu-l pe Dumnezeu cu pretentia noastra ca pentru a iubi, si Raiul e prea mic... Dar cum vom iubi in Rai si ce vom face...? Numai Dumnezeu stie...