Centrul de reeducare si mantuire a omenirii

Ispita de a trai... Majoritatea oamenilor sunt tentati de ispita de a trai. De a te bucura de aer, de soare, de simturi, de senzatii, de viata... Si pentru tine, prietene, ispita de a trai este covarsitoare in viata ta caci faci totul ca sa traiesti, spre deosebire de sinucigasi care isi permit luxul de a alege sa moara si sa incalce obraznici voia Lui Dumnezeu care numai el are dreptul si iti poate lua viata dupa voia Sa, de unde si expresia: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat..." Ispita de a exista ne-a strecurat-o Dumnezeu in simturi si carne atat de solid incat traim pe rupte de la Facerea Lumii, inmultindu-ne atat de prolific pe pamant,(in curand vom ajunge sapte miliarde), chiar daca viata nu e decat o penitenta daca judecam dupa izgonirea din Rai a intregii omeniri, de la Adam incoace sa traiasca auster pe pamant, in suferinta, prin sudoarea fruntii sa-si castige painea, femeile in dureri sa nasca copii si glezna sa le-o muste serpii din balarii. Si cu toate astea viata dainuie neintrerupt de sase mii si ceva de ani cat se spune ca sunt de la Facerea Lumii, oamenii sunt prompti a onora blestemul Lui Dumnezeu a se chinui pe pamant si a nu putea huzuri in Rai daca Adam si Eva nu faceau greseala. Nimeni n-a incercat macar vreodata sa-si ceara drepturile la viata (fericita) lui Dumnezeu si sa puna de-o revolta in aceasta puscarie pe viata din generatie in generatie de-a fost botezata viata pe pamant, nu in Rai... Nu putem protesta fata de nefericirea noastra aici pe pamant, caci orice-am spune si face poate si va fi folosit impotriva noastra la Infricosatoarea Judecata de apoi. Astfel, ispita de a exista pe pamant chiar si in aceste conditii precare izbandeste in fata altor ispite dar nu complet. Caci unii au ales hotarat ispita de a muri... Ei dandu-si seama si simtind practic cum viata lasata de Dumnezeu pe pamant le e imposibil de digerat, intr-o austeritate si criza perfecta care nu se mai termina de la Facerea Lumii, (vezi razboaie, boli, catastrofe, drame etc.), fiind mai putin rezistenti ca noi s-au gandit cum ar face sa scape totusi de neajunsurile acestei vieti, de neajunsul de a se fi nascut aici in inchisoarea Pamant departe de Patria Rai ce ni se promisese si ce ni se flutura pe la nas de-o vesnicie... Astfel, pentru acesti revolutionari ai negarii vietii asa cum a fost data de trait in chinuri, ispita de a trai a fost invinsa de ispita de a muri. E singura cale de a accede in Rai, astfel incat dupa revelatiile acestor pionieri extraordinari ai visului repopularii Raiului, plata fiecarui om pentru acest lux este moartea ca si conditie sine qua non. Moartea pur si simplu. Abandonarea in mizerie intr-o zi, de catre sufletul tradator incalzit o viata ca un sarpe la san, a acestui trup pe care noi cei care am ales ispita de a trai il ingrijim si doftoricim cu parfumuri, bai calde si medicamente si il delectam cu placeri, pasiuni, voluptati si amoruri. Toti cei ce aleg ispita de a muri pentru viata vesnica urasc senzatiile acestei vieti si placerile si desertaciunile dupa care noi cei care am ales ispita de a trai suntem topiti... Astfel incat daca alegi ispita de a trai avid de senzatiile acestei lumi te numesti necredincios si inerent pacatos. Caci plata pacatului este moartea, asa zic ei, intelegand moartea cat si viata pe dos decat noi. Astfel, ispita lor de a muri legifereaza ca moartea carnii noastre este biletul one way catre Rai, pe cand ispita noastra de a trai chiar si asa auster, surghiuniti din Rai aici in chinurile noastre e pierzanie si pacat pe care-l platim cu moartea, a noastra vesnica, a lor temporara, pana la apropiata si prorocita viata vesnica ce o cauta toti sau aproape toti intr-o goana dupa aur care si cum poate spre teritoriile unde se afla Dumnezeu si mantuirea. In acest diferend de opinie intre tabara pamantenilor si cea a rebelilor dupa Rai, sta crudul adevar ca toti suntem oameni. Ca pe toti ne doare aceasta carne pusa de Dumnezeu pe noi incat cearta si neintelegerea dintre credinciosi si necredinciosi e eminamente contraproductiva si fara sens, in dispretul unui Dumnezeu logic si rezonabil. Toti oamenii, si cei cu vocatia credintei care traiesc in ispita mortii pentru Rai, si cei care iubesc viata bruta asa cum e ea si n-au revelatia si inspiratia de a se agata atata de fantezia experientei religioase, sunt cu totii oameni egal facuti si pentru asta iubiti de Dumnezeu cu nepartinire. De un frate e credincios iar celalalt e necredincios sau de alta religie, o lume si o viata au aratat ca isi vor da in cap si vor purta razboaie. Fiecare in numele ideii sale fixe si indestructibile. Dumnezeu s-a saturat de razboaiele noastre si de toate mofturile noastre. El ne vrea oricum caci isi da seama ca zvarlindu-ne pur si simplu din Rai pe pamant ne-am ratat deopotriva, credinciosi ori nu. Ura de rasa, de clasa, religioasa, certurile dintre oameni stau marturie ca oamenii lasati singuri de Dumnezeu pe pamant au dat chix fiind fizic practic inapti pentru aptitudini mai superioare scontate si visate de Dumnezeu dupa deportare din Rai. Or, era totuna pentru bunatatea, marinimia si excelenţa Lui Dumnezeu sa ne fi harazit totusi noua pacatosilor o soarta mai buna cu 1% chiar si alungati din Rai. Cert e ca inmultindu-se atat de mult rautatile dupa izgonirea din Rai si potopul lui Noe nefiind o solutie, Sodome si Gomore urmand cu duiumul dupa orice extinctie si apocalipsa data de Dumnezeu, ori care unii zic c-ar mai vrea sa mai dea, pentru astea e sigur ca Dumnezeu va lua suparat o masura radicala, cat de curand, nimeni nu stie: Gloata, zvarliti unii peste altii, si credinciosi si sceptici, si frumosi ori urati, sanatosi ori handicapati, nebuni ori nu, pe toti ne va lua intr-o criza de nervi Dumnezeu, ne va incarca intr-un tren al salvarii precum detinutii trimisi la Auschwitz, si ne va descarca direct in Rai, la lagarul de recuperare, o imensa institutie la care au muncit ca la canal atatia adormiti si credinciosi demni de Rai... Si spuneati ca nu stiti ce fel e-n Rai, ca ne odihnim vesnic la umbra de palmieri... Aiurea...Se munceste frate rupere de oase in Rai, fara rasplata si fara salariu, pentru construirea "Centrului de Reeducare si Mantuire a Omenirii", cel mai mare proiect al Lui Dumnezeu din Rai, mai stiu si altele... Prin niste surse am aflat ca institutia e gata, s-au montat termopanele, s-a inaugurat, si s-a spart sticla de sampanie de catre insusi Dumnezeu dandu-i drumul de funia cu fundite si beteala. Ne asteapta Dumnezeu pe toti cu bratele si inima deschisa, credinciosi ori sceptici, crestini de toate formele, catolici, protestanti, penticostali, iehovisti, si papuasi din jungla... Toti suntem frumoasa constructie a Lui Dumnezeu, inpotmoliti la examenul de penitenta si reeducare aici pe pamant, dupa alungarea din Rai din vina Lui Adam si Evei... In Rai cu noi, la adevaratul lagar de reeducare si mantuire, ca ne asteapta de-o vecie Dumnezeu de nu se mai poate fratilor...!!!