41) UN UNIVERS CRIPTIC ȘI BARICADAT PLIN DE TAINE ȘI MINCIUNI

41) UN UNIVERS CRIPTIC ȘI BARICADAT, PLIN DE TAINE ȘI MINCIUNI

                 
  1) Până la urmă sensul existenței omului este o chestiune de rugăciune. Trăiești doar ca să fii dator să te rogi de iertare și de miluire pentru viața ta, de preferință în genunchi, unei autorități universale, tu în calitate de rob conform uzanței etico religioase ca și normă curentă oficială a vremii. Paradoxal, robia și sclavia în sine la scara drepturilor umane contemporane sunt indezirabile ființei omenești evoluate învățată de câteva zeci sau sute de ani cu virtuțile libertății, fraternității, egalității și democrației. Dar nu oricine îți cere expres să fii rob și corespunzător să te rogi de preferință în genunchi pentru miluire și iertare. Nu un satrap, nu un tiran, nu un terorist are pretenția să-i stai în genunchi umil și cuminte și să i te tângui pios ca un rob de durerile și nevoile tale ci Chiar Creatorul universului este deosebit de încântat să te aibă în față îngenuncheat și obedient și să simtă că depinzi de dărnicia Lui în a-ți da totul : de la sănătate până la ultima bucățică de pâine, încât ca și om cuminte chiar simți o onoare că acest Creator al universului se gândește la tine și chiar își găsește vreme și răbdare între crearea unei galaxii și alta să te asculte și pe tine și să-ți dăruiască cele spre nevoie răspunzând prompt rugăciunilor tale pentru sănătate și pâine, rugăciuni onorate numai și numai la cerere și nu în mod natural și automat. Rugăciunea către Creatorul universului trebuie să se încadreze într-un tipar strict. Căci din rugăciunea făcută normal în starea corespunzătoare de umilință în genunchi, această stare de pioșenie a ta nu trebuie să devieze și degenereze în întrebare. Nu ai voie sub spectrul păcatului și blasfemiei să-L întrebi nimic pe Dumnezeu și mai ales să ai sentimentul și tupeul că vei primi și răspuns. Și nu ai voie să crezi că poți evolua mai departe cu insolența ta astfel încât depășind stagiul rugăciunii, apoi al întrebărilor adresate Lui Dumnezeu, să poți ajunge culmea la stagiul conversației directe cu Dumnezeu. Ar fi interesant să conversezi cu Dumnezeu. Ai afla multe. Și astfel e tentantă această atracție să vorbești cu Dumnezeu. Sunt enorm de mulți oameni care în mod logic și uman doresc să evolueze de la stadiul rugăciunii, la stadiul întrebării și în final la stadiul conversației cu Dumnezeu. Cunosc un autor, Alberto Bacoi, care a scris o carte intitulată "Vorbind cu Dumnezeu". Așa ceva este exclus din punct de vedere practic și al canonicii religioase. Poți vorbi în vis cu Dumnezeu, poți vorbi în închipuire, poți vorbi în vânt și în delir psihiatric. Până la urmă și de pe urma rugăciunii simple adresate Lui Dumnezeu, apoi evoluând în curaj, și de pe urma întrebărilor pe care i le pui și a conversației cu care crezi că-L poți răpi pe Dumnezeu discreției și inevidenței Sale, trăiești un soi de satisfacție superioară, mai avantajoasă decât să negi divinitatea conform evidenței dioptriilor exclusiviste ale ateismului și să crezi conform lui că nu poți fi nebun să vorbești cu un spațiu gol viciat de absența nemotivată capitală numită Dumnezeu. Fiind respectuos, plin de reverențiozitate și înțelegere cu acest vast univers plin de mister, taine și necunoscute la care nu poți să aderi cunoscător pentru că biologic ești limitat, atunci de bun simț ești obligat moral să fii măcar respectuos implicit cu oricine crezi că ar fi autorul moral și meșteșugăresc al acestui univers vast, complex și misterios. Cum putea fi Dumnezeu mai puțin misterios și accesibil, când însuși universul înconjurător este atât de misterios și puțin accesibil ? Deci e clar de ce Dumnezeu nu apare. E prea complex și misterios, când culmea și ironia logicii, putea fi atât de clar, simplu și evident, ca lumina soarelui. Dar chiar acest mister al universului și al presupusului său Creator, te incită să îndrăznești de bun simț și logic să vrei să vorbești cu Dumnezeu, nu numai să i te rogi, realizând că numai un Dumnezeu prietenos, conciliant, înțelept și deschis putea crea un univers atât de complex, vast și misterios, astfel încât să îndrăznești a avea curaj să treci de la etapa rugăciunii, la etapa întrebărilor și în final la etapa convorbirii interactive cu Dumnezeu. Ceea ce și eu am încercat în cele ce urmează, adică un dialog, mai degrabă zis un monolog al surzilor, între om și Dumnezeu :

  - Ne spui Doamne în învățăturile Tale că viața noastră chinuită de acum nu se termină când murim și că abia după ce mori începe o frumoasă poveste când ai șansa să apuci să trăiești în sfârșit o viață adevărată și veșnică pe deasupra, fără griji, fără necazuri, fără neplăceri, în părtășie cu Dumnezeu cum le place credincioșilor să spună. Această seducătoare ofertă divină este irezistibilă omenirii și are un succes colosal. Nu ai nimic grav de pierdut să crezi cu pasiune în această ofertă de cazare veșnică a Cerului, ofertă căreia i se spune mântuire pentru care nu ți se cer bani pe care săracii ca noi oricum nu-i au ; căci de-ar fi avut săracii bani ne putem gândi cum și locul în Rai se putea cumpăra cu foarte mulți bani așa după modelul nostru terestru unde orice lux cu cât e mai mare costă cu atât mai mulți bani. Dar bine că cei mai mulți suntem săraci și nu avem bani căci în caz contrar ne-am fi trăit viața în lux, huzur și îndestulare apoi când am fi murit am fi plătit o grămadă de bani să cumpărăm și ocupăm Raiul săracilor care dintotdeauna a fost și va fi doar azilul săracilor și al nenorociților pe când pământul este raiul celor avuți și fericiți, care au bani, care fac bani pe spinarea celor mulți și proști căci adevărat este că deștepții primesc bani iar proștii dau bani celor dintâi în acest circuit cu sens unic ; de asta proștii ajung săraci și nu le pasă căci al proștilor și al săracilor e Raiul și Împărăția Lui Dumnezeu, pe când lumea aceasta cu dulcețurile și luxurile ei e pentru cei bogați și îndestulați pe spinarea săracilor îndeobște furați de bani și biruri cu îngăduința Ta Doamne chiar de la Facerea Lumii.

  2) Excludem aici pe cei geniali întru bunătate și nu bestialitate care au dreptul să fie bogați cât se poate cu toate că Einstein, Tesla și alte genii ale umanității, artiști, muzicieni, actori celebri nu au fost atât de bogați, răsplătiți corespunzător de recunoștința omenirii. Vorbim despre alt fel de bogați. Despre aceia a căror bogăție nu este justificată pe muncă creatoare onestă, ci pe furt inteligent și legal, aspru pedepsit de Tine Doamne doar pe lumea cealaltă a drepților. Toți banii acestor fel de bogați, dar absolut toți sunt o nemuncă a lor pentru că sunt luați cu japca de pe spinarea săracilor, foarte mulți și foarte proști, printr-un pseudo efort al bogaților perfizi numit inteligență malefică. Această inteligență de-a face bani a bogaților prin jecmănire este inteligența de a-i specula și prostí pe săraci să-i dea de bună voie în circuitul funciar cu unic sens : din buzunarul săracului, în cel al bogatului. Iată dreptatea Ta Doamne care spune să dai Cezarului ce-i al Cezarului și Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu, iar Cezarul nu are nevoie de la omul cuminte, ascultător, prost și mujic decât de două lucruri : prostia și banii lui. Aceasta se cheamă virtutea sărăciei ce-Ți place Ție la oameni Doamne, după care trebuie să alegi ca om : bunăstarea în această viață sau în viața viitoare ? Amândouă nu se poate ; sunt incompatibile ; altfel e imaginabil că Tu Doamne nu mai inventai viața viitoare unde e azilul magic și centrul medical specializat de tratament și recuperare a disperaților, țepuiților, umiliților și rataților pământului.

  3) Un bogat și un boier nu vor intra în Rai căci e imoral să ceri beneficii paradisiace când ai avut cu ghiotura beneficii pământești. Oricâți bani ar avea bogații ei nu-şi pot plăti mântuirea. Dimpotrivă, pentru că majoritatea dintre noi suntem săraci, Tu Doamne ești Dumnezeul săracilor în sens propriu și al celor săraci cu duhul în sens figurat. Și de aceea prețuind sărăcia noastră Doamne, nu ne ceri bani pentru viața veșnică din Rai căci ne ceri doar virtutea sărăciei, ne ceri chiar viața care preferabil trebuie să fie scurtă și goală, epuizată de orice satisfacție și plăcere privată a simțurilor care sunt deșertăciuni cum ne spui ; Tu ne ceri Doamne abolirea vieții și senzațiilor cărnii care spui Tu că toate duc la păcat. Astfel, curățiți de ispitele cărnii pe care toți, bogați sau săraci le avem natural și genetic în noi, devenim puri, eliberați de riscul păcatelor și pregătiți pentru triumful morții biologice normale de pe lumea asta, act care dimpotrivă, a fost poreclit pe lumea cealaltă viață veșnică și viitoare, un stagiu special postum plin de virtuți și satisfacții inimaginabile pentru care trebuie să ne rugăm pios Ție Doamne întreaga noastră viață.

  4) Ce sunt acest cor al rugăciunilor neostoite adresate Ție Doamne de o întreagă omenire îmbătată de mrejele credinței cu o pasiune puțin spus fanatică ? Oare toate rugăciunile noastre Doamne adresate Ție de noi toți oamenii nu sunt cumva automințirile spiritului nostru particular ca să producă precum un efect placebo iluzia de revelație divină datorită și pe baza autosugestiei inconștiente și telepatiei colective și simptomatice a credincioșilor care spun că-L văd pe Dumnezeu în tot și în toate...? Telepatia, hipnoza religioasă dărâmă și munții dacă-şi face efectul într-un grup uman, iar telepatia religioasă cu atât mai mult și învederat... Nu numai oamenii sunt înaripați și motivați de această telepatie gregară a religiozității. Dacă într-o haită de câini unul începe să mârâie și latre la tine, telepatia îi va face pe toți să te latre deși n-aveau de gând... Și astfel îți mai rămâne unicul sentiment al dezamăgirii în această lume pretins modernă, că trăiești încă în mijlocul unui ev obscurantist religios care este posibil doar datorită telepatiei colective a oamenilor care au statuat din preistorie și până azi adânc înrădăcinat în practica socială cultul unei religii și Dumnezeu aferent, care nu că n-ar fi soluții bune pentru om ; ele sunt soluții perfecte pentru sufletul omului, pentru inima lui, dar precare pentru rațiunea lui. Adoptând religia și pe Dumnezeu, adică pe Tine Doamne ca soluții ultime, gândirea, analiza și rațiunea intră într-un teritoriu al relaxării irezistibile care aduce credinciosului pacea credinței. A te întreba analitic ce este pacea credinței, ce este și unde este Dumnezeu este o risipă inutilă de efort intelectual.

  5) Instinctul de conservare îndeamnă la soluția relaxării, pe toate planurile : mental și fizic. Cea mai facilă relaxare mentală irezistibilă vine prin pacea credinței prin care acumulezi deja prea multă fericire, relaxare și conservare de efort mental ca să-ți mai pese că această relaxare înseamnă o ignoranță măsluită și muşamalizată. Iată cum secolul XXI este prin excelență ca și în preistorie tributar ignoranței biologic naturale a oamenilor, incapabili a se raporta ALTFEL la univers și la existență și a accesa în alt mod, rațional, natural, realist virtuțile speciei umane inteligente, decât prin apelul facil și autosuficient la religie și la Tine Doamne, Dumnezeul de serviciu corespunzător care iubești creierul omului cu cât mai puține circumvoluțiuni dar inima cu cât mai multă febră și patimă religioasă. Neascultarea Adamilor de a nu mânca din pomul cunoașterii și faptul de a nu fi fost pedepsiți de Tine Doamne, i-ar fi dus la acumularea de circumvoluțiuni în creier, or acest lucru Tu ca și ordinator de oameni l-ai oprit din start prin interzicerea cunoașterii binelui și răului și în contrapondere ai plasat în inima noastră flăcările credinței care nu știu dacă e o soluție mai rea sau mai bună dar nu poți avea în același timp un plus de rațiune și unul de credință. Dar rațiunea și spiritul analitic cedează întotdeauna pentru că sunt mai înțelepte iar febra credinței și fervoarea inimii încălzită de ea le iau locul pentru că sunt mai simple și mai comode și fac scurtcircuit în inima omului ca și curentul electric care găsind o cale mai scurtă o ia pe acolo cu toate consecințele.

  6) Așadar Doamne, sub ochii Tăi tot atât de atenți și vigilenți ca de la Facerea Lumii încoace, în continuare omenirea va avea scurtcircuitul și flăcările corespunzătoare ale religiei, dar mai ales religii diferite și dumnezei diferiți, care sunt chestiuni optime de inimă și nu inconfortabile de judecată și rațiune care fac arderi și sacrificii de neuroni. Salvarea neuronilor din creier se face prin clocotul credinței din inimă care aduce liniștirea creierului și răsfățul inimii în ceea ce se cheamă evlavie religioasă, o stare prestabilită de confort psihic și preferențial a omului, stare care are câștig de cauză și este cu succes dezideratul către religie care este una din cauzele directe și fundamentale ale neînțelegerilor între oameni.
  7) Cele mai mari și insurmontabile neînțelegeri între oameni care sunt iremediabile sunt neînțelegerile pe bază și pe cauză religioasă : Cum să accepți modelul și norma de valori morale și sociale ale unor păgâni ce nu cred în Dumnezeul tău care-ți statuează drept obligatorie religia TA ? Iată astfel că religia ta este mândria ta care îți aduce sentimente de dispreț și automat de ură maniheistă pentru cei ce nu simt și nu cred în ceea ce crezi tu ; căci dacă nu sunt cu tine, atunci toți sunt împotriva ta potrivit conceptului binecunoscut maniheist. Mai trebuie oare multe lămuriri care să arate cauza reală și principală a neînțelegerilor și disputelor acestei lumi care au adus în toate timpurile războaie, crime, atrocități după model și din motiv în principal religios și de mândrie și telepatie religioasă ? Reacția simțurilor e automată și începi să urăști și disprețuiești de moarte pe cel care are alte ritualuri, altă spiritualitate, altă religie și alt dumnezeu decât tine ori n-are nici un Dumnezeu și tu vrei să-ți demonstrezi mândria, superioritatea și determinarea cât de fericit te simți să combați și să dai în cap la propriu sau cu argumente semenului tău și să-i dai o lecție ca să înțeleagă cât este de rătăcit că nu are un Dumnezeu ca al tău și o credință în El ca a ta.
  8) Crima s-a născut odată cu Facerea Lumii, ori noi nu urmăm decât programul divin cum un tren urmărește șinele de cale ferată neavând volan. Crima s-a născut în prima familie de oameni. Adam și Eva au scăpat să se omoare ; era culmea, căci în caz contrar n-am mai fi existat noi ca descendenți iar Tu Doamne, la cât ești de antiseptic nu te-ai mai fi murdărit niciodată de lut și de sânge menstrual pe mâini ca să fabrici alți oameni care să-ți iasă iarăși din cuvânt. De la copiii lor încolo, ai familiei Adam, care s-au omorât unul pe altul, Cain omorându-şi fratele Abel, crima și ura au devenit un modus vivendi, un statu quo sub ochii închiși ai Tăi Doamne care nu te mai complici și nu te mai murdărești pe mâini de lut și lichid amniotic să faci oameni din lut care e o carne datoare cu clauză a se întoarce în elementul constituent, iar unica Ta treabă principală rămâne ca odată făcuți de mamele lor din sânge și din lacrimi să le fii oamenilor doar Judecător celest și să le arăți lapidar și plictisit cu degetul atunci când ne vine vremea să murim, doar în două direcții : sus sau jos, Rai sau iad. Dar pentru crima unui criminal odios, dacă îl ajută un judecător contra cost, ca aici pe pământ, mai sunt portițe de scăpare să intre altul nevinovat în locul lui în pușcărie. Cain nu a fost oprit să omoare. El nu a fost nici măcar exemplar pedepsit pentru fratricid ci prin traficul de influență divin de la care au luat exemplu de paradigmă și oamenii, Cain nu a fost judecat cu aceeași măsură pentru crimă de Tine Doamne ci a fost scăpat mai ușor și trimis undeva în exil... La fel se întâmplă și în lumea noastră unde totul e pe bază de relație și influență la fel ca modelul biblic din vechiul testament pe care Iisus l-a înlocuit cu noul testament și ce s-a schimbat ? La fel scapă și unii criminali din zilele noastre care au bani, putere și influență să corupă judecători pe care criminal i-ai pus pe pământ în locul Tău Doamne ca să scape unii interlopi criminali de închisoare. Deci nu rațiunea învinge în lumea creată de Tine Doamne ci chestiunile subiective și arbitrare. Că acolo unde nu trebuia ai pus liberul arbitru ca să ne ratăm mai ușor potrivit nătângiilor noastre liberi a uza de ele ca să facem păcate pe bandă rulantă iar unde trebuia să lași libertate ai îngrădit și interzis totul amenințând totul cu păcatul, cu moartea, cu iadul și cu diavolii.

  9) Prin liberul arbitru toți credem că avem un dar de la Tine să facem ceea ce credem că-i bine. Potrivit liberului arbitru și Abraham ajunge în sălbăticia sa religioasă cât pe ce să-și jertfească fiul Isaac crezând că Dumnezeu îi verifică astfel puterea credinței... Într-un final, un rudiment și o străfulgerare de rațiune i-a oprit sabia să cadă pe gâtul copilului... Generalul iudeu Eftali, așa a visat el, așa a avut el revelația religioasă că există un Dumnezeu în Cer pentru care trebuie să-și sacrifice fiica arzând-o și jertfind-o pe rug pentru ca Dumnezeu să se bucure de mireasma fumului de carne arsă, jertfită în numele credinței deci al sălbăticiei... Biblia pe care o strângem cu dragoste la piept și o sărutăm și jurăm pe ea la tribunal este plină cu astfel de relatări și orori petrecute sub mandatul Tău Doamne la cârma lumii și a universului. Iisus a venit și a schimbat toate aceste orori religioase din vechiul testament prin noul testament. Nu știu cu ce eficacitate a reușit schimbarea, când și astăzi războaiele religioase, războiul sfânt cum îl denumesc unele nații sau toate războaiele în genere,  ce sunt altceva decât sălbatice manifestări ostentative ale spiritului uman necivilizat ? ; și asta cu toată nobila intenție a religiei girată de Tine Doamne care s-a dovedit inaptă odată pentru totdeauna a opri toate atrocitățile de pe această lume clamând și amânând binele și dreptatea exclusiv pe lumea cealaltă...

  10) Cu aceste manifestări sălbatice sub auspiciile religiei omenirea nu progresează ci se află într-un rușinos declin moral, uman, deontologic oricâte noi testamente ar mai schimba Iisus și oricâte pilde de înțelepciune și îndreptări ar mai predica. Căci religia oarbă, precum și cea luminată prin nu știu câte recenzii filozofico-religioase făcute de meticuloşi și erudiți teologi care îți dau lecții nimicitoare de morală religioasă, toată această ocupațiune spirituală umană denumită religie nu sunt decât un apel perfid către abolirea vieții normale naturale spre triumful vieții cerești, o minciună și închipuire umană supranaturală ce speculează moartea interpretată ca o ultimă solemnă și importantă călătorie, o evadare de fapt laşă și nemerituoasă din realitatea cruntă și aspră cotidiană și din selecția naturală a speciilor ce nu iartă exemplarele slabe, către lagărul fericirii din Rai. Trăind toată viața și murind cu gândul la Rai și la Tine Doamne ca și patron al acestei dulci locații serafice,  oamenii de fapt nu trăiesc viața ; ei sunt într-o defensivă imorală și laşă în fața problemelor vieții, cerșind la infinit Lui Dumnezeu, Ție Doamne, adică unei stânci de munte neclintite, adică neantului și nimicului, un ajutor și o favorizare în fața problemelor și greutăților curente naturale ale vieții care nu sunt decât evoluția și selecția naturală a indivizilor dintre care cei puternici rămân iar cei slabi pier cum dictează natura și legile selecției naturale. Oamenii, fiindcă sunt inteligenți și implicit visători chiar dacă sunt slabi, și-au luat dreptul și nădejdea ca fiind slabi, totuși să nu piară în jungla selecției naturale cum fac animalele mai slabe care pierd în fața celor mai puternice care le domină, ci să aibă o șansă în Cer datorită mijlocirii unui Dumnezeu care oferă ajutor dacă-i ceri, altfel nu. Căci a cere ajutor Lui Dumnezeu, Ție Doamne, e bine pentru egoismul intolerant al credinciosului care își salvează pielea și fundul de extincție, dar de fapt în acest mod comite inconștient așteptând și cerând milă și ajutor divin, o cerșetorie impardonabilă, o milogeală dezgustătoare căci persoana care este ajutată în mod regulat nu-și dezvoltă voința și rațiunea proprie, nu-și capătă independența de acțiune și nu învață să gândească, să inoveze, să rezolve probleme și să-și rezolve singur problemele și sarcinile în viață, deci nu ajunge la inteligență și moralitate elevate ori abandonează inconștient de la ele ; devine o persoană neajutorată, autistă, handicapată autoprogramatic, asistată social cosmic de Dumnezeu, de Tine Doamne care ești remediul și panaceul bun la toate... Așa că eu Doamne, nu te-am deranjat întreaga mea viață cu rugăciuni de acestea de tip ridicol și stereotip, cu clișee obscurantiste religioase fără miez și valoare umană, eu știind că dacă ai exista în maniera antropologizată cum te închipuie oamenii, în primul rând din mândrie și ambiție divină AI FI FĂCUT o lume perfectă și infailibilă pe PĂMÂNT și în al doilea rând ai avea sau ai fi avut treburi infinit mai importante în Univers decât să Te uiți la un microb terestru numit om care se roagă efemer și înfricoșat,  de sănătate și spor în casă în mărunta și insignifianta sa viață pe o planetă infimă dintr-o galaxie oarecare din atâtea miliarde de galaxii din univers...

  11) Dac-ai exista ai fi infinit Doamne, prea ocupat cu treburi importante cosmice, cu mersul sorilor în cosmos, cu problema tuturor galaxiilor, a supernovelor, a găurilor negre ce atrag până și lumina și-o curbează dându-Ți toate acestea, împreună cu gestionarea altor sisteme solare și planete locuite cu alte forme de viață creată tot de Tine, suficientă bătaie de cap încât pretențiile exclusiviste omenești de-a comunica cu Tine pe teme mărunt omenești sunt ridicole și deplasate... Oricât am încerca noi oamenii să ne raportăm la Tine cerându-Ți și rugându-Te ceva mărunt din viața noastră, nu avem nici o însemnătate și relevanță pentru Tine când suntem nimicuri și microbi pe lângă extraordinara Ta figură impozantă în univers cu treburile cosmice a căror importanță primordială îți solicită atenția și suscită întreaga energie și putere Sfântă socotind după felul atât de măreț în care ești zugrăvit în Biblii, Doamne...

  12) Suntem țărână, pulbere și nimicuri... Iar Tu Doamne ești Infinitul dacă ne luăm după litera scripturilor... E jenant a crede că poți raporta ceva mărunt la infinit când acest raport nu-ți va da nici un rezultat descriptibil și rațional... Împărțirea la infinit cât și la zero nu are sens. Deci ori că ai exista Doamne fiind implicit infinit, ori dacă nu exiști și ești zero sau vid, raportarea oamenilor efemeri la Tine oricum nu are sens și relevanță.  Oamenii ar trebui să-și vadă de lungul nasului, să-și vadă de durerile, suferința și pântecăraia propriilor lor burți în loc în mod steril să Te invoce Doamne fără nici o logică și fără nici un succes ca pe-un felcer sau domnitor ori împărat efemer al lumii conjurat și implorat să le potolești durerile burților ori să vină cu milă, înțelepciune și dreptate tocmai din celălalt capăt al universului, de la miliarde de ani lumină, să aducă pace și îndreptare asupra poporului Său... Evident că omenirea nu e capabilă să Te conceapă Doamne ca realitate nemijlocită, cu rațiunea biologic limitată dar oamenii acoperă acest neajuns prin mit. Și își imaginează și brodează la fantezii mistice despre Tine Doamne cu nemiluita, cum că ai fi un Împărat într-o neasemuită împărăție religioasă în care Te amestecă himeric,  elucubrant, antropomorfic și iresponsabili cu destinul seminției lor umane regionale și efemere dependente de o excepție a unei bule de aer numită atmosferă terestră în acest univers plin de vid și de ger cosmic inospitalier insinuării religioase valabile doar într-un punct insignifiant și irelevant în univers numit Terra... În rest, vid, condiții extreme, radiații cosmice letale, gravitații extreme ale găurilor negre ce opresc nu numai lumina dar și timpul să stea în loc. Pot aceste extreme să fie umbrite și surclasate de insolența religioasă ce răpește întregul univers să fie creat, destinat, drămuit și normat conform pretențiilor și canonicii creaționiste regionale religioase ? Cutiile craniene ale oamenilor nu sunt capabile să proceseze infinitul, adică eventual pe Tine Doamne în caz că ai exista și atunci existența Ta Sfântă și enigmele Tale ar fi oricum nedigerabile și inabordabile pentru oameni la scara Ta și a lor... Cred că la ora actuală Doamne, privind această specie de humanoizi care cred cu tărie că sunt creați de Tine, și judecând după faptele și conduita lor reprobabilă reală de la geneză și până azi, cred că am înțeles cum se definește caracterul și comportamentul acestei secțiuni din Opera Ta Divină, OAMENII pe care i-ai creat într-o zi din cele șase : Omenirea, dintotdeauna, și mă mir că și până azi după un mileniu și ceva de civilizație, cultură, spiritualitate, iluminism, renaștere etc., virtuți care ar fi trebuit să-i cizeleze și desăvârșească la nivelul unei moralități și ținute demne de sorgintea ireproșabilă și desăvârșită moral a unui Creator care ai fost și ești după cât se spune, Doamne, totuși, omenirea nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor cel puțin ale Tale... De ce ? De ce ai îngăduit să apară și să persiste mai ales, o lume în mod evident sub orice așteptări de valoare, nu mai vorbesc de așteptările Tale divine ?

  13) Ai fost atât de Măreț și perfect dintotdeauna, Doamne, deci și înainte de-a crea lumea și oamenii în speță... Logic era să fi rezultat din preocupările Tale meșteșugărești niște dubluri fidele ale caracterului Tău Divin, Doamne, niște cópii și dubluri mai mici și mai simple dar în idee tot atât de morale, cinstite, drepte și iluminate deontologic cum ești Tu, Doamne... Ce constatăm stupefiați și dezamăgiți noi oamenii...? Rezultatul finit și practic al îndeletnicirilor Tale creatoare Doamne, au fost acești oameni pe care în idee ai vrut să-i făurești bine intenționat și scrupulos, iscusit dar în fapt au ieșit niște rebuturi defectuoase, atât moral cât și fizic. Căci ce scofală de excelență crezi Doamne că putea să iasă dintr-un om făcut dintr-un pământ brut și inert, lut de oale și ulcele, și nu știu de ce ne-ai făcut pe toți din pământ având totuși la dispoziție oricare alte materii prime mai nobile, mai pure, mai scumpe și mai durabile calitativ în întregul Univers, și nu știu de ce legic n-ai folosit astfel de materii prime și nu ne-ai făcut din piatră măcar, din bazalt, ca pe trovanți, pietrele vii care cresc singure, să ne fi făcut din fier ceva, din nichel care nu ruginește ori din kevlar și carbură de vanadiu dură din care sunt făcute cuțitele de strung pentru așchiat fierul, și nu știu cum ai sperat că niște oameni moi din carne bolnăvicioasă și vulnerabilă vor avea vreun succes în univers și vor avea calități și performanțe demne de un Dumnezeu extraordinar creator care a fost un olar care a olărit lut și a făcut o statuetă vie numită om care a deprins a avea coaste și dintr-o coastă extrasă i s-a făcut genul feminin...? E absolut ridicol și stupid să crezi ca om rațional și cu bun simț asemenea parascovenii și baliverne neserioase dar mă rog, Tu știi Doamne de ce ai catadicsit ca să faci oamenii din pământul ieftin și mizerabil, din noroaiele și mlaștinile pământului peste care ai suflat duh de viață...! Și făcându-i așa pe oameni din lut, fapt e că ei nu și-au depășit condiția ieftină și precară a materialului biologic de nămol din care i-ai făcut... Ori n-ai insistat mai mult, Doamne să sufli asupra lor mai mult și consistent Duh Sfânt și mai apăsat din prisosul infinit ce sălășluiește în sufletul, inima și suflarea Ta Divină, ori ai suflat suficient Duh Sfânt dar pe o specie durată dintr-un material inferior calitativ și astfel din start inaptă a suporta și prelua sfințenia și desăvârşenia faptului Tău creator...

  14) Ai pus desăvârșite intenții înalte, Duh Sfânt și sfințenie în niște hominizi inapți fizic, psihic și intelectual a suporta aceste înalte funcții, virtuți și responsabilități a fi oameni izvorâte din inima și actul Tău creator, Doamne... Pe drum, oamenii nu s-au ridicat așteptărilor Tale nici măcar la un nivel mediocru, nici intelectual, nici moral, doar câțiva dintre geniile și savanții lumii remarcându-se cu ceva, inventând câte ceva inspirați de a Ta muză, spre folosul omenirii întregi, acei îngeri rebeli cum îi numește Pavel Coruț..., nerecunoscuți a fi îngeri de biserică, dar în fapt ajutătorii omenirii care au inventat câte ceva, sfinții Creației Tale... Restul oamenilor, Doamne, marea masă de oameni simpli și muritori de rând i-ai predestinat a fi etern și imuabil ignoranți, rugători Ție cum Îți place și Te fascinează să-i vezi, le-ai interzis a mânca mere din pomul cunoașterii binelui și răului, ne-ai făcut pe toți proști prin poruncă,  formalişti și cu caractere mărginite, oameni ai instinctelor primare, lipsiți de conținutul și molipsirea entității Tale Sfinte creatoare... Ba, cinic și imoral, acești oameni pe care i-ai făcut așa Te mai și invocă în ajutor și milă mulți dintre ei, sperând, în bigotismul lor, că treaba Ta cosmică principală e să vii de la capătul universului ca să le faci de gardă și să fii gestionarul șef intendent al mărunțişurilor lor efemere terestre... Astfel încât, constat cu nemângâiată stupefacție că aproape că Ți-ai pierdut prețiosul și Sfântul Tău timp degeaba Doamne de la începutul lumii cu acești oameni care nu au percutat corespunzător la gestul Tău divin creator și bine intenționat pentru ei...

  15) Omenirea actuală nu pare a reflecta și atinge moral norocul, privilegiul și meritul de-a fi făcută bob cu bob de-un Creator sfânt și de elită cum ești din vecie, Doamne... Ba dimpotrivă..., Ți-au greșit legic și funciarmente dintotdeauna, dezămăgindu-te profund și irecuperabil din chiar zorii Creației, când acei inocenți Adam și Eva au vrut să devină îngeri rebeli, să cunoască mai bine lumea, binele și răul, să mănânce din merele din Rai și să dobândească cunoștințele din pomul cunoașterii, toate infinit mai captivante și savuroase decât un etern trai dulce de autiști ascultători de poruncă divină stupidă care spune să nu se atingă nimeni de fructele unui măr simbolic care le garanta iluminarea minții prin cunoaștere și înțelepciune a tot, a binelui și a răului. Potrivit poruncii Tale divine Doamne, oamenii ar fi trebuit să prefere a fi în schimb ascultători de a Ta poruncă, și astfel să fie neștiutori, dar fără păcate,  întreținuți și asistați social pe vecie în Rai, înarmați cu zestrea acumulată prin milogeala rugilor fierbinți a asigurărilor divine de belșug și lipsă de griji ce sunt atribute pe care ți le oferă automat și natural o părtășie obedientă și necârtitoare cu Dumnezeu și contactul cu realitatea Raiului pe care o păstorești Tu Doamne... Dimpotrivă, prin Eva și aşa zisa sa neascultare oamenii au vrut să se bucure de cunoștințele din acest univers, toate adunate simbolic în mărul din Rai pentru ca mâncând din el să se raporteze mai profund la Tine și să Te conceapă mai cu nădejde, bazat și rațional, Tu putând Doamne beneficia de un respect mai întemeiat și profund al creaturii inteligente care își înțelege profund stăpânul, astfel încât să nu ai niște slugi decerebrate, niște robi și roabe cum Îți place să le spui, ignorante, mongoloide, autiste, cu toate că pe pământ aici asta se cere și chiar și țara, băncile, instituțiile unde muncim, casa de pensii la final, ne vor proști și prostiți, împilați și supuși, sclavi și robi ca să ne fure metodic și perfid o parte din bani, nu însă și Tu Doamne gândesc că ai putea să te bucuri să nu gândim, chiar dacă ne intilulezi robi ai Tăi care ne-ai făcut și natural că te-ai fi bucurat să fim și inteligenți ; ce ar fi fost rău în a fi inteligenți și cunoscători ? Lumea zice în schimb că pentru atâta lucru că au vrut să fie deștepți și să cunoască și descopere totul după matricea și modelul minții Tale copiate în capabila minte ce le-ai dat, Tu în schimb i-ai blestemat din începutul genezei aruncându-i pe pământ în chin și suferință cum un dictator și-ar arunca pe viață în temniță grea cârtitorii și nesupuşii regimului... Dar așa se spune despre Tine în legendele ignoranților și sălbaticilor mistici... care te-au imaginat și pe Tine Bunul Creator, tot atât de răzbunător și cinic cum e limitată ființa lor sălbăticită de ignoranță... Răii și-au făcut un zeu rău și bestial din Tine, jicnindu-Te Doamne cu aceste etichete... Căci Tu ești Superbun și ca un adevărat părinte de tătos și mămos cu odrasla Sa, încât nu vei fi pedepsit niciodată pe nimeni din propria Ta inițiativă căci toți oamenii, fie buni, fie răi sunt copiii Tăi totuși... E exclus și ilogic să creadă și susțină cineva, fie și-o Biblie că Ți-ai aruncat pe pământ în chin și umilință și-n mizerie pe primii Tăi creați, cum ai arunca fără resentimente și supărat o piesă executată greșit, la lada de fier vechi, un rebut bun doar pentru reciclare... Tu nu ai făcut rebuturi, Doamne, Tu nu ne-ai aruncat din Rai fără de nici o remușcare, și nu ne-ai făcut pentru păcate, inaptitudini de neascultare și greșeli... Astfel, Opera Ta nu e discreditată și poate participa cu brio la concursul cosmic "Demiurgii au talent" , dac-ar fi să gândim în acești termeni hazlii... Căci fără îndoială, bine le-ai mai potrivit pe toate în regnul animal și vegetal, orice vietate, plantă, animal sau om fiind o minune că se mișcă și funcționează fără prize de curent, așa, singure cu Duhul ce-ai suflat peste toate, creând un perpetuum mobile al vieții extraordinar care se susține singur și funcționează prin puterea ordinului Tău... Priviți numai mișcările balerinelor, ale felinelor grațioase, mișcările dinamice și complexe ale mâinilor, picioarelor, trupurilor animalelor și oamenilor, neavând nevoie de sfori ca la păpușari și nici telecomenzi și servomotoare de ghidare ca la roboți căci toate funcționează cu propriul program independent implementat de Tine, Doamne, în tot și toate, atât de genial... Căci genial e să faci o creatură să se miște armonios, fără mișcări mecanice și robotice susținute de motorașe și pârghii ca la roboți, ci doar cu mușchi simpli, dar atât de complicați creați de Tine, și oase perfect îmbinate și nervi și tendoane și minți strălucite încât s-a putut naște un Chopin, un poet și demiurg al pianului, care a scos din pian armonia maximă posibilă, sau un Beethoven surd compunând simfonii pe care nu le-a auzit niciodată sau un pianist genial orb ca japonezul Nobuyuki Tsujii..., totul prin insuflarea Ta Divină... Dar făcând această lume frumoasă și armonioasă Doamne, nu înțeleg de ce lumea nu-i un succes. Și privind în ansamblu și cu lupa în ea, lumea-i o tragedie ce reflectă dinlăuntrul ei parcă un cinism și o mizantropie creaționistă machiavelică neverosimilă și demnă de un demiurg bun. Iată Doamne cum Tu nu ai dat o dispoziție pacifistă ca să aibă toate pe această lume surse independente de energie și nefurate cu japca, astfel încât regnurile animal și vegetal să se dezvolte în pace, ci în genialitatea Ta nu știu cum cinică și în spiritul Tău practic ai plănuit machiavelic să se înșele, să se fure, să se omoare și mănânce unii pe alții ca să poată trăi, să poată găsi pe loc și fără complicații surse de energie imediate și practice, eficace. Un măcel e totul, lumea făcută de Tine Doamne, o luptă și un meci în care diferența o face cine evită să ajungă primul în farfuria celuilalt la înfruptare și festin. Astfel, la nivel zoologic ai dat dinți buni răpitoarelor și savane întregi cu iarbă pentru rumegătoare să mănânce și să facă multă carne bună să ajungă în colții răpitoarelor. La nivel uman, ai dat Doamne glorie și biruință cu toptanul popoarelor cotropitoare și năvălitoare în decursul istoriei să cotropească, subjuge, împileze și asimileze popoarele pașnice, pe cel puternic l-ai făcut să-l supună pe cel slab, pe cel rău l-ai făcut să-l jignească și umilească pe cel blând, i-ai dat viteză ghepardului să prindă gazela, hienelor și câinilor sălbatici africani să prindă antilopa gnu și să muște din ea de vie în țipetele și durerile ei zadarnice mușcând savuros din măruntaiele ei cât este încă vie astfel încât sursa de energie pentru această lume e genial găsită de Tine cum nimeni niciodată nu și-ar fi imaginat... Chiar și strămoșii omului, și în general, toate mamiferele ar fi fost și acum doar o pradă pentru dinozauri de n-ar fi venit extincția lor acum 65 milioane de ani din cauza asteroidului de 20 km diametru care a lovit în golful Mexic cu 20.000 km/h. Astăzi, de n-ar fi fost acel cataclism și extincție a tuturor animalelor mari care nu s-au putut ascunde în pământ și prin grote, cu infinit de mult timp înainte să faci Tu pământul, lumea, animalele și primii oameni Doamne, după cum spun misticii în evanghelii că acum vreo 7000 de ani ai făcut această lume, noi am fi fost și azi o specie trăitoare prin copaci, peșteri, vizuini, veritabil de sălbatici, temându-ne de colții de 35 cm ai lui Tiranosaurus Rex... Și nici vorbă că am mai fi avut răgazul să ne gândim la Tine Doamne și să mergem la Sfânta Liturghie smeriți și pioşi și să sorbim împărtășanie din aceeași linguriță uzată și tocită de dinții tuturor la o coadă întreagă la taina împărtășaniei de credincioși și să sărutăm apoi mâna părintelui rotofei și rumen la față de gras și sănătos, gest probabil mult bine plăcut inimii Tale...

  16) Și noi suntem la fel de cruzi Doamne azi și aidoma de nepăsători și sălbatici ca și dinozaurii, hienele ori leii... Căci chiar și noi când mâncăm bucuroși puiul cu mujdei și mămăliguță nu ne imaginăm că a avut și el un suflet și groaznic a suferit de durere când i-ai tăiat capul cu cuțitul care nu prea tăia și a rămas atârnând de o piele în zbaterile agonice din șanț... Tu desigur ai un suflet, omule care mănânci fripturi, pe când jivinele masacrate, găinile, mieii, porcii, cu aceeași carne, sânge, oase și aproximativ același cod genetic să nu aibă un suflet și să fie drept să trăiască grozăvia de-a fi mâncate la chef cu mămăliguță, mujdei şi-un pahar de vin bun...? Să tragi din ciozvârta de friptură fără nici un resentiment și să mulțumești Domnului pentru bucate și pâinea cea de toate zilele dovedește cât de sălbatic încă e omul, cât de mistic și obscurantist, insensibil durerilor regnului animal din care însuși face parte, având o similară satisfacție și nepăsare cu a leilor sălbatici care-şi rup din aer o antilopă care tocmai fugea de ei îngrozită, ținând la viața irepetabilă dată ei de Domnul... Având nevoie să mănânce, și omul trebuie să ucidă..., fără menajamente, resentimente și alegații ori sensibilități poetice ca în "Moartea caprioarei" de Labiş... Omul, făcut de Tine Doamne după chipul și asemănarea Ta, trebuie și el să mănânce ca tot regnul animal, să-și umple mațele și să defecheze rahat urât mirositor la fel ca orice jivină... Pe când niciodată Tu Doamne, având același chip și asemănare cu noi, totuși, paradoxal, nu trebuie să mănânci căci nu ai nevoie, nu ai carne pe Tine, ești din abur și lumină, nu ai stomac și intestine ca noi copiii Tăi și nu trebuie să Te duci la toaletă căci în Rai, chiar și în palatul imperial al Tău n-ai să găsești toalete, nici hârtie igienică, nici bideuri... Ori constat că noi oamenii deși am fost făcuți după chipul și asemănarea Ta, totuși tre' să mâncăm în draci și nu știu de ce nu ne-ai scutit de acest complicat și trist amănunt în efortul Tău creator, când era mai ingenios și frumos să nu ne faci să trebuiască să mâncăm, să ne constipăm ori să avem diaree, adică mizerii din astea ale existenței cum au și animalele fără Dumnezeu... Și astfel nu-nțeleg Doamne de ce nu ne-ai lăsat asemeni Ție : fără nevoi obscure ale firii organice, fără instincte și vanităţi sălbatice, astfel încât să-i fi făcut pe oameni de vii din născare direct niște pui de Dumnezeu, curați, sănătoși, antiseptici, cu aceleași maniere, calități și sfințenie și cumințenie proprii Ție, Doamne... Chiar nu-nțeleg, Doamne cum ai ratat această ideală posibilitate pentru bietele Tale creaturi, economisind prea multe din mijloacele și virtuțile supreme pe care le-ai avut la dispoziție ca să ne faci normal și logic sfinți de vii ori direct îngeri diafani, ireproșabili și neplauzibili greșelii și păcatului și astfel să fii mulțumit de noi, și noi așijderi de virtuțile și calitățile Creației Tale...

  17) Supărat și dezamăgit Doamne de inabilitățile omenirii create și de rebutul rezultat numit om care nu Ți-e pe plac, periodic, practic dintotdeauna, Tu, (sau oamenii zic că Tu) îi ameninți cu sfârșitul, cu Armaghedonul, cu Apocalipsa în care forțele răului care nu puteau apare fără îngăduința Ta se luptă cu forțele binelui dispuse tot prin îngăduința Ta, îi ameninți cu apocalipsa, cu iadul, cu potopul și cu toate urgiile pe care trebuie să le sufere oamenii numai pentru faptul că au vrut să știe în definitiv CINE EŞTI și ce vrei odată pentru totdeauna...? Iată, au aflat și astfel au văzut că Dumnezeul lor nu suferă ca servii Săi să cunoască cine sunt, să cunoască cine i-a făcut și de ce, să cunoască binele și răul și mâncând din pomul cunoașterii să devină conștienți și avizați, luminați ca unii de-ai spiței Domniei Tale Doamne, din familia Ta, din gândurile Tale părintești apăruți... Ok, pentru asta omenirea a fost deci proiectată din program a fi debilă mintal și a nu avea dreptul și libertatea să cunoască nimic trebuind să fie veșnic tarată de fatalitatea de a nu fi dobândit un caracter şi o conduită similare în rafinament și valoare înaltei ținute morale divine... Decuplați fiind din proiect de la priza de curent a cunoașterii și a osmozei și părtășiei nemijlocite cu Tine Doamne, omenirea a fost colac peste pupăză de fapt trântită pe pământ pentru păcatul strămoșesc să se chinuie în mizerie și ratare... Astfel că e jalnică omenirea Doamne, damnată de Tine la chinurile vieții apoi ale iadului, supuși unui tratament inuman de împilare și genocid, astfel că suferind acest simptomatic tratament și sub efectul lui distructiv omenirea s-a îmbolnăvit și a devenit ca un efect normal, precară deontologic, moral, valoric, total opusă și inaptă valorilor și virtuților Tale... Astfel încât mă întreb inerent și logic : De ce ne-ai mai făcut Doamne...? Și de ce ne-ai făcut văduviți de înaltele virtuți de bunătate și perfecțiune ce Ție-ți prisosesc și n-ai ce face cu atâtea calități din care nouă ne-ar fi fost de mare ajutor și trebuință măcar câteva...? Care a fost determinarea Ta să ne scoți din neant, din anonimatul și hăul neființei și să ne dai acestei serbede existențe când nu știu ce satisfacții putem avea și noi ca robi ai Tăi, și Tu ca stăpân al universului lăsându-ne singuri să orbecăim în condițiile și starea dramatică de fapt a acestei vieți și lumi de mizerii...?

  18) Ai vrut să nu fii singur Doamne și ai semănat pe pământ oameni care Ți s-au dovedit otrăvitori și nebineplăcuți inimii Tale... Chiar era necesar să faci oamenii în factura necorespunzătoare mulțumirii Tale ori dacă i-ai făcut buni și ei s-au ratat între timp, să nu fi putut Tu ori n-ai vrut să aplici planul B de urgență și de avarie pentru scoaterea omenirii din degringoladă și din rahat oricum...? Or infinitatea Atotputerniciei Tale cum de nu a fost suficientă ca oamenii să moştenească genetic măcar o fărâmă din bunătatea și sfințenia Ta dumnezeiască...? Nu trebuie să ne mai întrebăm dacă exiști Doamne, trebuie să cugetăm asupra a două triste realități antagonice ale spiritualității umane după care existența Lui Dumnezeu cât și inexistența Sa sunt două opțiuni și drepturi umane fundamentate prin dreptul fiecăruia de a se înșela, de a crede atât în revelația existenței Lui Dumnezeu cât și în revelația inexistenței Sale. Și credincioșii, și scepticii sunt atât de bucuroși și mulțumiți cu convingerea lor întărită de revelația unui adevăr subiectiv la care țin ca la ochii din cap. Ambele, atât revelația credinței cât și revelația necredinței sunt erori în măsura în care emană contradicții și polemici neîmpăcate în mintea limitată umană și astfel ca om ești liber în eroare să crezi că Dumnezeu există și ți se revelează și tot atât de moral ești liber în eroare să nu crezi în existența Lui Dumnezeu pe baza revelației necredinței în acest concept utopic și artificial numit Dumnezeu. Cert e un lucru : Dacă exista un Dumnezeu perfect prin concept, prin ambiție și determinare, nu crea niște oameni atât de dezbinați în contradicții, atât de divizați în erori de percepție a realității înconjurătoare, atât de sensibili și vulnerabili stihiilor naturii, atât de efemeri, de bolnavi, de scârboși, imorali, lipsiți de scrupule, lipsiți de milă, atât de sângeroşi și atât de muritori. Proba că Dumnezeu nu există e că omul, Opera capitală a unui Dumnezeu veșnic și fericit, acest om e vai de mama lui și trebuie să moară ca un câine, ori tânăr și cu zile, ori bătrân și ramolit, toți cu speranța că se vor recupera și vor învia într-o lume utopică, alegorică și de poveste după ce taman au murit ca niște câini mulți dintre ei. Stupidă și jenantă poveste, povestea vieții și a morții, a Lui Dumnezeu și a oamenilor făcuți de El, poveste simptomatică și grețoasă pentru care îți vine să vomiți și îți este rușine ca om că ești contemporan ei. Pe baza acestor triste argumente, ajungând la capătul dialogului cu un Dumnezeu surd și mut care ție necredinciosului nu ți se arată și nu ți se revelează în ipostaza plenară cu care se prezintă epic doar celor credincioși care Îl vor și doresc, ajungi trist să cugeți nu ca credinciosul la revelația Lui Dumnezeu, ci la o antirevelație, constatând că totul în acest univers e pe bază de cataclism și minciună, iară nu armonie, pace și adevăr, fericiri plasate de nevoie de om în Cer, adică taman după moartea care ți-a învins toate speranțele din lumea aceasta a simțurilor vii ca să ți le recupereze Dumnezeu pe lumea cealaltă unde este specialist al recuperării simțurilor defuncte ale cadavrului tău. Ești liber să nu crezi aceste prostii și să fii ateu sau sceptic adoptând de nevoie în conștiința ta această eroare și minciună numită necredință, opusă erorii și minciunii existenței Lui Dumnezeu și a credinței în El. În orice caz, totul e pe bază de cataclism, dezordine și minciună în acest univers. Însuși pământul pe care stai va suferi într-o zi cataclismul de a se cutremura și vei pieri strivit de ziduri. De aceea rămâi stupefiat să constați că a fost inventat de către un personaj de seamă numit Dumnezeu un loc în care trăiești într-un univers cataclismic, criptic și baricadat, plin de taine și minciuni.