7) LA CONCURSUL "VOCEA UNIVERSULUI" NICI UN SCAUN NU SE VA ÎNTOARCE

7) LA CONCURSUL "VOCEA UNIVERSULUI"

 
  1) La concursul "Vocea Universului" când Dumnezeu, cantautorul lumii noastre s-ar prezenta pe scenă interpretând melodia "Facerea Lumii", nici un scaun nu se va întoarce. Distinsul juriu de la acest concurs de interpretare de creație demiurgică, format din superdemiurgi toți unul și unul cu aure strălucitoare în jurul capului din alte universuri paralele despre care noi nu avem absolut nici o idee, (nu că am avea vreo idee limpede, logică, axiomatică, sănătoasă și clară măcar despre al nostru Dumnezeu, intitulat Tatăl nostru din Cer care ne-a creat cu vicisitudinea de a nu-l putea întâlni niciodată decât cu prețul morții), acest juriu care-L va audia pe Dumnezeul nostru cântând melodia despre facerea lumii noastre, nu va aprecia piesa Lui preferată și îi va ura succes în continuare iar Tatăl nostru din Ceruri va părăsi scena dezolat și dezabuzat. 

  2) Pare că nu e treaba noastră să apreciem valoarea și succesul Operei Lui Dumnezeu numită Facerea Lumii dar mama unei copile violate de soldați în război sau de tâlhari și hoți care nu au și nu mai au stârpire pe această lume, creația de top a Lui Dumnezeu, ne poate spune varianta ei despre impresia pe care i-a lăsat-o piesa Facerea Lumii a Lui Dumnezeu.

  3) Ce avem noi aicea ? O Operă de căpătâi a Lui Dumnezeu intitulată Facerea Lumii, despre care suntem îndemnați să realizăm privind toate cele tocmite pe fața pământului de al nostru Creator, al cerului și pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor, cât de minunată e lumea, cât de măreață și frumoasă Operă divină este, cum spune și un cântec binecunoscut al lui Louis Armstrong, "What a wonderful world" !

  4) Ne întrebăm și noi ca proștii care n-avem dreptul să scotocim cu întrebări retorice creația divină, ce fel de lume e Lumea Lui Dumnezeu și ce fel de relație directă, sănătoasă, filială și parentală cu Tatăl nostru din Ceruri avem noi, copiii Lui, oile Lui cum îi place să ne intituleze și să ne pască ? Vrea să ne pască Tatăl nostru din Ceruri ca pe niște oi ? Să n-avem gânduri și dorințe a-L vedea, atinge și simți cât paştem pe imaşurile vieții exact ca niște oi tâmpe care nu-şi pun nici o problemă despre ciobanul care le paşte, nici nu știu, nici nu le pasă de există ori ba un cioban al lor cu suman mițos ? Am văzut la televizor emisiuni de regăsire dintre mame denaturate care și-au abandonat copiii la naștere și după ani le-au venit dor de ei sau copiilor de ele. S-au regăsit, s-au îmbrățișat, au plâns, s-au pupat, s-au atins. Al nostru cel mai mare Tată creator care trăiește în Ceruri ne promite o iubire atât de mare și fulminantă încât ne dă întâlnire doar numai și absolut după moarte, când nu mai putem avea umeri și nici mâini să ne îmbrățișăm, nici buze să ne sărutăm, nici lacrimi să ne plângem regăsirea, fiecare din noi devenind un abur vagabond rătăcind aiurea prin cosmos, numit suflet, amintirea indefinită a unor cărnuri putrezite de pe niște schelete inutile și scofâlcite ascunse în gropi din pământ ca un gunoi sub preș. Iată ce se alege de creația de top a Lui Dumnezeu, oamenii, ascunși în gropi în pământ murind toți pe-un capăt cu dorul de a-şi vedea vreodată Tatăl creator cu ochii vii, lăsați de Dumnezeu în azilul și orfelinatul vieții, unde toți ne legănăm în pătuțuri ca niște copii abandonați la centre sociale, unde ni se dau niște cărți numite Biblii și ni se spune că Tatăl nostru ne dă întâlnire în Cer, El neavând nici chef, nici voință, că putere ar avea slavă Domnului să vină printre noi odată orfani și să ne mântuie și sfințească de vii, că ni s-a acrit cu minciuna de pe lumea cealaltă, cântată atât de duios de Dumnezeu în cântecul Său, Facerea Lumii !

  5) Când interpretezi melodia Facerea Lumii, de-ai fi tu chiar și Dumnezeu, în fața unui juriu format tot din dumnezei din alte universuri paralele și mesajul din cântecul tău vorbește despre dorința ta fierbinte de a-ți întâlni copiii în Cer, nu în lumea făcută măiastru de tine pe pământ, după ce vor muri în urma unor cancere sau alte boli cumplite sau accidente, războaie, agresiuni, crime, violuri și tâlhării ce se întâmplă peren și inevitabil în lumea creată de tine, cum să te aștepți să se întoarcă vreun scaun din juriu și cum să aplaude o astfel de piesă ce vorbește despre o astfel de parodie de facere de lume ?

  6) În lumea creată de Dumnezeu, mulți apologeți religioşi spun că e absolut minunat a percepe miracolul creației, când Dumnezeu dă omului totală libertate, să fie slobod să gândească și simtă ce vrea, să aibă acel liber arbitru atât de mult clamat încât să-i dai credit de bunăvoință Creatorului tău care ți-a oferit drepturi și libertăți făcându-te om și nu o vită în lanț dusă la abator ca și scop al vieții ei.

7) Ce fericiți suntem să avem drepturi și libertăți date de Dumnezeu și îngăduite de El să trăim cu ele în lumea creată cu atâta trudă în șase zile de Creator ! Ah, apreciem Lui Dumnezeu bunăvoința de-a ne meni unora dintre noi acest noroc, să ne bucurăm unii din noi de pace, de democrație, de libertate și alte dulci drepturi. Dar cântecul Lui Dumnezeu despre Facerea Lumii are multe gemete și lacrimi ce se aud în fundal în orchestrație ca niște viori rebele și revoltate, ce cântă și spun în sunetul muzicii dramatice din piesa muzicală a Lui Dumnezeu că în timp ce unii oameni se bucură de drepturi, libertăți și fericiri, alții în același timp suferă și gem de lipsa lor, de războaie, împilări, nedreptăți, silnicii trecute, prezente și în veci nepieritoare.

  8)  În lumea făcută de Dumnezeu avem dreptul la democrație, dreptul să votăm și să fim votați, mare minune și îngăduință ce ne-a dat-o Dumnezeu de la Facerea Lumii, unde abia de un secol femeile au dreptul să voteze, până atunci fiind imposibil de conceput așa ceva, femeia chiar și în zilele de azi fiind obligată în unele societăți să umble cu cârpe pe cap, neavând dreptul să şofeze, să divorțeze, să învețe, să intre în biserică având ciclu menstrual, fiind considerată o ființă de categoria a doua, făcută nu din material și lut original ca bărbatul, ci în lipsă de soluții practice și mai credibile și fericite, dintr-o coastă a bărbatului, incredibil de inspirat !

  9) Că tot vorbeam de dreptul la vot din lumea și viața dăruită cu bunătate de Dumnezeu oamenilor. Haideți să analizăm câteva acorduri muzicale pe această temă din lumea făcută de Dumnezeu : Nu este important să votăm. Dintr-o întâmplare istorică avem dreptul să ne exprimăm votul. Puteam să ne naștem pe vremea fanarioților, unde stăpânea un despot grec sau altul căftănit de Poarta otomană și lingău al mantiei sultanului, și pe ulițele satului unul dintre arnăuții boierului să te plesnească cu biciul peste ochi, sub ochii atenți și vigilenți ai Lui Dumnezeu, numai pentru că i se părea că îl sfidezi când se anunța cu tobele că s-a mărit birul pentru hambarul boierului. Dar acele vremuri barbare când norodul nu putea să voteze au trecut. Multe bice pe spinare s-au primit și mult sânge a curs de-al lui nea Gheorghe sau Ion până ei s-au ridicat, au omorât tiranii și au instaurat democrația în lumea creată de Dumnezeu mai dintâi fără neam de democrație, totul începând cu comuna primitivă, cu orânduirea sclavagistă și feudală, cu tot soiul de soluții găsite de Dumnezeu pentru lumea Sa și oamenii pe care i-a iubit atât de mult dându-le o lume.

  10) Noi cei de azi care profităm de roadele democrației, cum ar fi dreptul la demnitate, la asistență socială și medicală, dreptul la educație, atât a noastră cât și a copiilor, dreptul la vot și multe alte drepturi prevăzute în constituție, strâmbăm din nas când vedem cât de mari ne sunt impozitele, neînțelegând că străbunii noștri plăteau înzecit mai mult boierului și n-aveau nici unul din aceste drepturi, iar în societatea de azi, unii care n-au muncit o zi să plătească asigurări medicale și ceva la stat măcar pentru grănicerii care le păzesc țara și sărăcia, se burzuluiesc că a întârziat două minute ambulanța să-i ia la spital și țipă și fac scandal și panaramă de numa' numa' pe holurile secției de urgențe. Noi, cei care din mila Domnului n-am trăit o zi din ororile istorice ale trecutului, n-avem în fapt nici un merit moral la această acumulare valorică socială a păcii câștigată cu sângele țăranilor pe care plutește barca democrației și siguranței noastre, pentru că nici măcar nu știm istorie, nu știm ce boier a fost sugrumat de țărani, nu știm ce haiduc dintre țărani a fost căsăpit de arnăuții boierului, nu știm când a fost războiul de independență și de jugul cărui imperiu ne-am eliberat, nu știm cum s-au chemat conducătorii neamului de mai înainte de Ceauşescu, nu știm decât să stăm pe Facebook, cu fundul la căldurică după ce l-am scos din apa caldă cu spumă din cadă, feriți de ororile istorice ale evului mediu în care străbunicii noștri care nu știm nici măcar nici cum îi chema, și-au vărsat sângele și lacrimile pe acest urgisit pământ, creația de top a Lui Dumnezeu, numai ca să avem noi acum tihna de-a sta crăciți pe fotoliu și a viziona clipuri electorale unde este promovat candidatul pe care-l iubim noi și pe care-l vom vota, dragul de el. Avem voie să votăm. Fiecare în parte, prin dreptul la vot facem parte și întărim ceea ce se numește puterea poporului, pentru ca prin vot să punem în fruntea comunității noastre nu neapărat candidatul care merită, ci cel care este votat de NOI. Ne îmbătăm cu apă chioară să credem că am rezolvat ceva votând. Votăm ceea ce ni se pare NOUĂ a fi bun. Or din aceleași motive vecinul nostru nu votează candidatul nostru care pentru el este cum nu se poate mai rău. Avem dreptul să ne mințim votând, avem dreptul să votăm cu picioarele apoi să regretăm amarnic ce am votat, avem dreptul să scuipăm pe ce am lins și să lingem pe ce am scuipat pentru că așa suntem noi, creația Lui Dumnezeu, cusuți de Dumnezeu cu ață albă, cu petice și cu ață de-mprumut, ca dovadă că și dreptul nostru la vot e o pălărie și o tichie de mărgăritar prea mare pentru capul nostru chel. Avem dreptul să votăm pușcăriași, avem dreptul să nu votăm pe nimeni, avem numai drepturi și foarte puține obligații față de acest pământ și această țară care ne ține pe suprafața ei și apele ei ne înghit scârnăviile, poienile ne țin răbdătoare gunoaiele și resturile de la grătare, iar trotuarele ne colectează peturile aruncate, cojile de semințe, mucii și flegmele. Așa suntem noi, vorba reclamei Mega Image. Dar suntem creația Lui Dumnezeu de care El este foarte mândru pentru că în definitiv toți suntem copiii Lui, nu ?

  11) Pentru toate acestea, preoții ne cer să-L slăvim pe Dumnezeu iar țara ne cere foarte puțin. E vorba de taxele ce le plătim care oricum sunt prea mari pentru salariile mizere ce le primim. Măcar că plătim acel impozit, trebuie să mulțumim Lui Dumnezeu că în lumea de trăim tocmită de El sunt puși paznici și polițiști de care trebuie să-i întrebi pe țăranii ce li se fură găinile, vitele, caii și păpușoii noaptea de către robi ai Lui Dumnezeu trăind și ei pe acest pământ din mila Lui Dumnezeu, din ce s-o putea. 

  12) Mulțumim Lui Dumnezeu că ne-a dat numai drepturi și ne-a făcut să trăim pe meleaguri unde e pace de șaptezeci de ani, blagoslovenie a Lui Dumnezeu care prin lunga ei durată ne-a făcut să credem că chiar merităm această pace pe care o spurcăm cu zăbăvnicia, lenea și sila noastră... Mulțumim Lui Dumnezeu că nu suntem prizonieri de război, că nu suntem încărcați ca vitele și duși în lagărele de exterminare naziste ca să fim gazați și carbonizați așa cum au fost duși străbunicii noștri care nici măcar nu știm cum îi chemau. Mulțumim pentru câte avem voie și pentru câte nu avem voie ; căci nu putem avea voie chiar totul profitând de dulcile fructe ale democrației și păcii pentru care statul ne cere deocamdată doar bani și nu sânge cum străbunilor noștri li s-a cerut de atâtea ori și nouă s-ar putea să ni se ceară când alt război va bate la ușile țării noastre atât de încercate de aceste triste experiențe cărora străbunii noștri le-au dat cu vârf și îndesat obolul de sânge. Mulțumim Lui Dumnezeu pentru pace dar trebuie să înțelegem că mulțumită ei nu putem avea voie chiar totul. Multe avem voie datorită păcii și democrației dar multe nu avem voie pe lumea asta. Dacă avem voie să votăm, avem voie doar atât : să votăm ; dar asta nu-nseamnă că votul nostru e important ; căci dacă era important votul nostru, dacă prin el se putea consacra și exprima adevărul, dreptatea maselor, voința lor suverană, mai mult ca sigur nu eram lăsați să votăm. Destinele popoarelor, ale societăților nu se construiesc democratic pe voința suverană a maselor exprimată prin dreptul la vot, ci prin voința ocultă a potentaților și oligarhilor omenirii adunați în tot felul de cluburi mai mult sau mai puțin militare și masonice care hotărăsc totul pe acest pământ : cine trăiește și cine moare, cine conduce și cine este condus, cine supune și domină și cine este supus și dominat. Talpa, poporul de rând care votează nu poate prin acest instrument așa zis democratic să-şi impună voința, să o facă suverană, precum au țipat străbunii noștri murind împușcați, cu acest slogan pe buze și precum scrie și la constituție căci în cele mai multe cazuri voința norodului, a prostimii nu coincide cu voința ocultei, a mafiei și oligarhiei din culise care dictează ordinea socială, care dizolvă sau înființează state și granițe, care hotărăște cine trăiește și cine moare, cât trăiește și când trebuie să moară de foame sau mâncând mâncare perfid otrăvită după programul codex alimentarius de care mulți dintre voi nu știați că băgând în gură o bucată de pâine albă și proaspătă, ea are initium în ea, ca să vă otrăvească lent și să muriți lent și în masă, dragii mei, când și Hitler a vrut să murim tot în masă, dar brusc.

  13) Noi acum suntem liberi și avem dreptul să votăm în lumea dată nouă cadou de Dumnezeu. Votul popular este o mască liniștitoare a conștiinței sociale prin care omenirea este sedată cu acest tranchilizant ca să nu se vadă ce matrapazlâcuri se întâmplă în realitate din cauza și cu ocazia votării. Votând, norodul beneficiază formal de o fațadă de libertate de exprimare dar așa cum spunea Stalin : "Nu contează cine și ce votează, ci contează cine numără voturile". Având în vedere că votul nu a apărut de la Facerea Lumii, el este ceva nenatural, o sofisticare a evoluției sociale care prin puterea sa teoretică suverană hotărâtoare, irită căci poate aduce surprize catastrofale realității sociale sub fatalitatea și falsitatea devizei că puterea poporului este suverană și musai trebuie înscăunată prin exprimarea și exercitarea dreptului la vot. Să te ferească Dumnezeu de efectele adverse prin exercitarea și exprimarea dreptului la vot al vulgului, al tuturor proștilor a căror putere devine colosală pentru că noi toți, om fi noi proști, dar suntem mulți. Tocmai de aceea ne merităm soarta pe care ne-am creat-o și conducătorii pe care ni i-am ales, pentru care preoții, purtătorii de cuvânt ai Domnului, ne spun încă să ne rugăm pentru conducătorii noștri, să dăm cezarului ce e al cezarului.  Atunci pentru ce mai plângem și înjurăm că nu ne este bine, când în afară de dictaturi consacrate și autocrații unde un tiran hotărăște destinul unei populații și al unui teritoriu, în democrații unde dreptul la vot este consacrat și garantat prin constituție, vulgul este responsabil de starea proastă a lucrurilor în acea societate, mulțumită tocmai exercitării democratice a dreptului la vot, a cancerului și nenorocirii alese de cei majoritari...? Tocmai datorită acestui inconvenient, al riscului ca prin vot să se producă accidentul aducerii la putere a unor conducători neaveniți, în unele state, persoana cea mai înaltă în rang, președintele, este aleasă de către votul parlamentului. Nici așa nu este bine. Nimic nu este bine. Sătui de atâtea rateuri am vrea uneori salvarea prin dictatură dar atunci din nou istoria se va întoarce și ne va înghiți de vii, și mulți din noi, în special cei cu gura mare, vor muri din nou uciși nevinovați. Mulți ar dori să se întoarcă Vlad Țepeş dar puțini știu că nevestele plugarilor care se duceau la plug cu ițarii rupți în cur erau trase în țeapă iar șoarecii care erau prinși pe ogor erau și ei trași în niște țepe mai mici, că mâncau din grâul muncit cu atâta sudoare de țărani.

  14) Nu vom reuși să avem niciodată o societate mai bună și mai dreaptă în primul rând pentru că fiecare din noi nu suntem mai buni și mai drepți căci mai bun înseamnă, cum spunea J.F. Kennedy să nu te mai întrebi ce poate face societatea pentru tine, ci ce poți face tu pentru societate și să te aștepți să primești mai puțin decât dai, adică să dai și haina de pe tine pe nimic cum a făcut doar Iisus ; iar mai drept înseamnă să ierți de șaptezeci de ori câte șapte dușmanului, lucru pe care iarăși l-a făcut doar Iisus, iar noi nu ne putem răbda dușmanii și criminalii noștri care pot fi iertați de Iisus după îndelungi rugăciuni de iertare ale mamelor lor iar noi să rămânem morți de mâna lor în fundul pământului. Această dreptate, chiar dacă divină, nouă nu ne place. Noi suntem cei ce-am construit această lume pe niște pietre și ape ce le-am găsit aici și tot noi suntem cei ce-am distrus această lume, omorându-ne dușmanii și dușmanii omorându-ne pe noi, fiecare la rândul lui. Noi suntem cei care am făcut această lume defectă în care nimic nu merge sau merge prost, în care cad avioane din înaltul cerului și se fac praf cu tot cu noi și valizele noastre și în care suntem dați afară din case că n-avem bani să ne plătim căldura când în fundul pământului clocotește atâta lavă și în cele câteva mii de ani de civilizație încă n-am reușit să scoatem căldura și energia din pământ pentru a beneficia toți gratis de ea, cum era mai frumos, mai normal, mai dumnezeiește. Dumnezeu ? Stă acolo sus pe norii săi de vată și râde de noi și nu știu câte nenorociri, drame și catastrofe mai trebuie să ni se întâmple ca să vedem ceva atât de clar și anume că rasa umană nu e făcută de Dumnezeu, oricât ați încerca să protestați, pentru că dacă Dumnezeu a dat minte rasei umane să creeze ceva și au creat avioanele așa cum sunt ele de se prăbușesc, ori mașinile și șoselele în care murim în draci accidentați, înseamnă din două, una : Ori Dumnezeu și-a bătut joc de noi dându-ne infatuarea de-a crede că suntem deștepți și am inventat ceva măreț, avioanele, niște sicrie zburătoare, ori în lipsa tot mai evidentă a unui Dumnezeu, oamenii singuri au inventat aceste sicrie care zboară numite avioane sau rulează numite mașini și în precara lor minte și imaginație, ca dovadă că nu e nimic divin în crearea noastră și a minții noastre, oamenii atât au putut izbuti, să facă avioanele de azi care cad și mașinile care ne strivesc. Este incredibil cum ele, avioanele cad. Este incredibil cum niște iresponsabili le proiectează așa cum le proiectează, iar alți ageamii pun de le construiesc, iar alți nenorociți la urmă semnează pentru ele și ne invită la bord să plecăm în Canare în concediu, adică în iad. E la mintea cocoșului că atâta timp cât avioanele au motoarele sub aripi și la o adică nu pot ateriza pe apă ca niște bărci pentru că se opun motoarele care opun rezistență apei și dezintegrează avionul la contactul cu apa, cei ce au inventat avioanele așa și se cred mari, geniali și deștepți, ar trebui decapitați pentru că sunt părtași la niște crime potențiale și atât de verosimile. E destul câte cazuri de avioane prăbușite am văzut. Se putea inventa un avion perfect. În materie de aeronautică încă suntem în antichitate. Peste vreo două mii de ani nici un avion nu va mai cădea. Atunci se va proiecta și munci cu responsabilitate. Nu va mai fi relaxare la locul de muncă, nu vor mai fi week-end-uri, nu vor mai fi o mie de sărbători pe an în care lenea noastră să putem uza de ea la maxim. De asta cad avioane, că nu sunt proiectate și construite bine. De asta o ducem rău și n-avem bani : din cauza lenei și zăbăvniciei noastre. Aş vrea să muncesc la o fabrică de avioane reciclată. Să fiu inginer și să mi se dea să construiesc mașina timpului. Sunt sigur că aș construi-o. Aş adormi cu capul pe biroul de proiectare, aș da totul pentru încrederea de a mi se da pe mână un proiect măreț. De ce nu merge nimic în această țară ? Ne lipsește spiritul de sacrificiu și curajul de-a uza de cele 90% procente din creier pe care nu le utilizăm, preferând să ne relaxăm, să jucăm table și macao.

  15) Îmi pare rău pentru mine și pentru noi toți, că suntem niște impostori. Avem cel puțin o cunoștință, o rudă sau două care se ocupă de locomotive care se strică sau de avioane care cad. Să ne fie rușine la toți ! Căci Dumnezeu și-a bătut joc de mintea noastră când ne-a dat-o. Pentru orice nu ne iese ținem doliu trei zile. Și criminalii care proiectează și construiesc avioane țin doliu. Iar Dumnezeu stă departe în Cer la un miliard de ani lumină de noi și râde de noi cu lacrimi zicând că ne-a dat minte și nu-nțelege cum nu am putut proiecta un lucru atât de simplu, să nu mai cadă avioane, să nu mai cadă bombe, să nu mai cadă dinți și măsele în dureri groaznice, să nu mai cadă meteoriți și asteroizi pe capul nostru, să nu ne mai risipim votul și să ne alegem conducători care să ne umple țara de hoți, să ne-o fure iar pe noi să ne omoare lent prin programul de exterminare alimentară neonazist numit codex alimentarius. De fapt totul e o problemă divină. Avem în Cer Dumnezeul pe care-L merităm, iar pe pământ, conducătorii pe care ni i-am ales noi. Dacă Dumnezeu ne-a făcut așa răi, ageamii și zăbavnici cum ne-a făcut, zicând că a făcut o mare scofală numită Facerea Lumii unde criminali și victime la un loc își dau cu rândul în cap, n-are decât să se spele Creatorul nostru pe cap cu noi și neputințele noastre și să închidă odată această afacere proastă a universului și a tuturor timpurilor numită Facerea Lumii pentru că este o mare țeapă și nici un demiurg nu poate fi mândru de asemenea tărășenie. Acum înțelegeți de ce nici un scaun nu se va întoarce când Dumnezeu cantautorul acestei lumi își va interpreta mândru propria operă numită Facerea Lumii, la concursul "Vocea Universului"