SĂ NU CITĂM MAI MULT DECÂT CITIM

SĂ NU CITĂM MAI MULT DECÂT CITIM

  Domnul Dan Puric e ca masele : Le dă prin discursurile sale filozofico liturgice ceea ce oamenii cer și după care sunt ahtiați : Nevoia simptomatică de Cer și de Dumnezeu, ca unică terapeutică eficace a calma moral, spiritual, psihic o omenire care va fi religioasă sau nu va fi deloc cum spunea filozoful francez André Malraux. Na, iaca poznă, că și eu am citat mai mult decât am citit așa cum spunea Dl. Pleșu despre Dl. Dan Puric. Deci recunosc că Dl. Pleșu are dreptate. Și eu mă simt vizat de critica sa usturătoare și pertinentă. Și eu citez cam mult pentru cât am citit și trebuie să iau un perdaf de la un om, jalon de cultură cum e Dl. Pleșu. Am simpatie și admirație pentru Pleșu. Cuvintele sale au o exactitate filozofică riguroasă, directă, francă și originală pe care n-am mai văzut-o decât la Emil Cioran. Însă în fața unui discurs popular și populist care place vulgului cum e discursul lui Puric, orice altă elocință pălește. Toți filozofii se pot duce naibii. Omenirea are nevoie mai mult ca oricând de oratori care să le vorbească despre Dumnezeu. Dan Puric excelează la acest capitol, adună săli pline ; ce e rău în asta ? Omenirea,  îmbărbătată cu discursul acestor oratori are dreptul și determinarea să viseze și să adore lideri mesianici, Iisus fiind cel mai mare dintre ei, șeful de partid al tuturor celorlalți mici guru ocazionali ai timpului în frunte cu papii, numiți Pontifex Maximus, somități ai lumii divine, descendenții direcți ai Sfântului Petru,  care să mângâie și flateze duhovnicește masele și să stimuleze orgoliul religios al umanității. Dumnezeu și Iisus au avut rolul Lor în istoria umanității. Fără ei omenirea ar fi avut un destin și mai sângeros. Cu ei a curs mai puțin sânge, dar a curs și mai curge încă încât te întrebi : Acolo undeva, sus la butoanele universului are cineva comanda sau s-a pus totul pe pilot automat și nava noastră, lumea și viața au intrat în vrie în apelurile disperate de SOS ale Lui Dumnezeu care nemaiştiind ce să facă pune periodic de câte o apocalipsă și un potop, în închinăciunile noastre hotărâte de frică să nu cădem în iad, cu toate ocaziile, la toate bisericile și răspântiile ?