105) FEMEIA, UN ÎNGER TRĂDAT ȘI BATJOCORIT (REACTUALIZAT)
Toate marile invenții care stau la baza tehnologiei actuale sunt un păcat ; sunt o neascultare ; sunt o erezie a unor oameni care în loc să se ducă la Sfânta Liturghie, au preferat să-și piardă duminica cu vreo scorneală drăcească, fie ea și penicilina cu care se tratează și călugării, preoții, episcopii și papii cei sporiți în credință. S-au pornit oamenii să inventeze toate cele, să înalțe scoli și spitale și ambulanțe SMURD cu sisteme de resuscitare performante care gonesc ca nebunele să ajungă la mașina accidentată în care suntem încarcerați pentru a ne salva. Pentru ce să fim salvați de oameni când în Cer ne așteaptă Salvatorul Suprem cu sistemul divin de resuscitare ? Cineva într-o zi s-a plictisit de castronul ruginit cu tain și obscurantism religios și l-a aruncat de pereți. Apoi, de nevoie, s-a apucat să viseze, să inventeze ceva pentru progresul omenirii. De ce nimic nu merge în această lume de totul iese pe dos ? E mâna Lui Dumnezeu care e gelos pe toți inventatorii. El ar fi vrut să inventeze totul : telefonul, tableta și internetul, penicilina și ambulanțele SMURD dar peste vreo zece mii de ani, nu în zilele noastre când oamenii n-au mai suportat și au inventat tot felul de invenții drăcești. Oamenii, nerăbdători, i-au luat-o înainte Lui Dumnezeu cu scornelile. Pentru asta Dumnezeu nu se bucură ; e invidios și gelos pe rasa umană. Cum ne-am permis noi să inventăm toate cele de trebuință omului, când după pofta Lui Dumnezeu era bine să fi stat în clasica înapoiere antică și să purtăm aceleași cămăși lungi și sandale de lemn cum purta și Iisus...? Și trebuia să stăm cuminți, să nu fi inventat nici măcar scrisul și cititul, ca să fim în ton cu Iisus care n-a lăsat nimic scris niciodată potrivit importanței și excelenței pe care a avut-o, ceva, o semnătură, o scrijelare pe-un perete de peșteră ca să știm și luăm și noi aminte că-i de la El. Dar dacă însuși Dumnezeu nu a catadicsit a se iscăli vreodată pe ceva, ori a-și face o poză, un selfie, un rând scris, ca să vedem și noi bucuroși cum arată și cum gândește, cum ar fi îndrăznit Iisus să-i încalce moravurile și modelul antic analfabet când însăși Biblia e scrisă de scribi antici și nu de mâna Lui Dumnezeu care nu și-a găsit timp a-nvăța să-şi scrie măcar numele cu dedicație pe fiecare Biblie ca să ne bucure învederat ochii și sufletul de prinoase de iubire și admirație ? Ne-am găsit noi oamenii să scriem, să cântăm, să facem poezii, să fim lirici și să inventăm toate cele. Dumnezeu râde și pare că e relativ nederanjat de toate invențiile noastre. Dumnezeu râde, dar râde mânzeşte. Ne disprețuiește visceral pentru toate îndrăznelile noastre ; ne pune bețe în roate ; ne bagă bățul prin gard să pună stavilă infatuării noastre creatoare. Acum înțelegeți de ce nimic nu merge în lumea noastră de dureri și orori ? Nimic nu ne iese și nimic nu putem face fără cenzura și controlul inchizitorial dar perfid și discret al Lui Dumnezeu pentru că în sinea Sa Dumnezeu se simte ofensat că i-am luat-o înainte cu toate invențiile și ne-am permis să ne creăm accesorii pentru a ne face viața mai ușoară. Cum ne-am permis să creăm prezervative ori anticoncepționale când nici pomeneală de așa gadgeturi recomandate divin pentru uzul uman în actul creator al Facerii Lumii ? Cum ne-am permis să creem vibratoare ori femei gonflabile când dacă era nevoie le făcea Dumnezeu pentru Eva sau pentru Adam să aibă de trebuință ? Oamenii sunt prin codul lor genetic religioși. Invențiile lor Îl irită pe Dumnezeu și Îl jignesc când pare că îndreaptă și suplinesc o lipsă de grijă a Lui Dumnezeu în actul creator al Facerii omului când Dumnezeu i-a dat toate cele de trebuință în șase zile de creație iar omul nu mai trebuia să scornească ceva ca să poată trăi frumușel veșnic în Rai ? Deportați din Rai cu cățel și cu purcel pe acest pustiit pământ noi oamenii ne aducem totuși aminte cu plăcere de Dumnezeul care ne-a alungat din Rai și ne-am făcut habitudinea vieții dependentă de Dumnezeu și evlavia către El. Nu mai putem trăi, nici nu mai putem muri fără Dumnezeu. "Nihil sine Deo", nimic fără Dumnezeu, așa scria pe banii din timpul regelui Mihai. Suntem condamnați a-L iubi pe Dumnezeu cu toate puterile și convingerea noastră, suntem obligați să-i fim robi pe vecie, în disprețul și nepăsarea monumentală a Lui Dumnezeu că ne-am cam luat nasul la purtare și ne-am întrecut cu gluma la cam multe din cele ce El nu ne-a recomandat. Bărbați și femei, ne chinuim inexorabil în încercările noastre, în dramele, suferința și ororile pe care Dumnezeu ni le-a rânduit afabil odată cu alungarea din Rai odată pentru totdeauna. Bărbatul, obligat să-și rupă oasele în muncile pământului, femeia, obligată să muncească cu copiii și să se chinuiască în îndatoririle ei specifice, mai abitir decât bărbatul. Femeia...! Nu ne-a spus Dumnezeu ce taine ascunde. În mod nedrept, deși a făcut-o mai firavă, i-a dat sarcina de a crește copii în ea, de a împărți mațele și sângele cu acele creaturi ca să le scoată în final din trup în groaznice dureri (promise la alungarea din Rai, și nu înțeleg de ce așa dureri pentru un act perfect natural al nașterii ?) ; după care, femeile sărmanele trebuie să le alăpteze creaturile ce le nasc, prin niște dispozitive, sânii, ceva prea sensibil și periculos pentru sănătate ca să te gândești să porți liniștit pe piept așa ceva, știind ce ravagii face cancerul de sân ori de col uterin în rândul femeilor. Nu înțeleg de ce Dumnezeu nu a dat bărbaților, mai puternici, sarcina și corvoada de a face copii, de a-i alăpta și șterge la fund, de a-i îmbăia, înfășa și doftorici cum femeile fac din instinct și din bunul lor simț matern. Probabil pentru că și Dumnezeu e bărbat și de aceea e perfect misogin și are partipriuri și simpatii de gen. Lasă să se chinuie femeile, că tot nu avea cine așa că Dumnezeu s-a odihnit fericit în ziua a șaptea, mulțumit și mândru ce lume minunată făcuse...! Măcar Domnul nu a întrebat democratic pe bărbat și pe femeie, care din ei vrea sincer să se ofere voluntar pentru aceste corvoade de a naște copii și a avea grijă în general de toată casa și gospodăria. Priviți o femeie, cât de frumoasă e, cât de eroic se dedică gospodăriei și casei ei să aibă grijă de niște copii și de un bărbat hotărât de Dumnezeu să-i fie supusă și să-i fie ei cap cum Iisus este cap bisericii. Priviți mai adânc în orice femeie și încercați să înțelegeți cum se simte ea astfel considerată de Însuși Dumnezeu ca o ființă de categoria a doua dându-i munci peste puterile ei disproporționat mai mici decât ale bărbatului înzestrat cu rezistență și forță fizică ; iar pentru asta în foarte multe cazuri bărbații și-au luat nasul la purtare tratând uneori femeile cu atâta violență domestică, având atuul nesimțit al puterii fizice ! Chiar în epoca modernă, în societatea noastră contemporană, în realitatea curentă transmisă în direct la televizor sunt țări unde femeia numai la o pâră mincinoasă că a fost infidelă, fără dovezi, poate fi părăsită de soț și omorâtă de el în piața publică cu pietre sau prin tăierea capului. Dacă ți s-a născut a doua sau a treia fată poți să faci astfel încât să scapi de ea, contra unei sume de bani și luând-o de la pieptul mamei pe care o plesnești peste ochi că ți-a făcut iar fată, o dai la orfelinat sau o omori chiar din pântecul nefericitei mame obligând-o să avorteze. În aceste societăți chiar și fetele violate pot fi omorâte din aceleași considerente barbare, că nu mai sunt virtuoase și pure, chiar dacă nu din vina lor în acea lume unde femeia e obligată să umble cu vălul pe față și nu are dreptul a şofa, ca să vedeți și înțelegeți ce nenoroc, nedreptate și dureri i-a pus discreționar și exuberant Dumnezeu pe cap femeii, făcând-o nici măcar ca un prototip distinct din lut cum a fost onorat Adam, ci dintr-o coastă a lui...! De aceea, cred că femeia e de fapt un înger perfect, un înger trădat și batjocorit chiar de către Creatorul ei, Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu