Sfârşitul lumii, o eroare monumentală.
Dacă vreţi să vă bucuraţi de descoperirea etalontlui de erori din panoplia erorilor din univers priviţi la trâmbiţarea emfatică a sfârşitului lumii. Putem vorbi rezonabil de o extinctie in masă accidentală prin coliziunea cu un meteorit ori o megaerupţie vulcanică de proporţii continentale cum au mai fost in preistorie sau cum vor mai fi din păcate cine ştie când... Când te-a pasionat de-o viaţă un lucru chiar dacă la un moment dat nu mai merge, îl sui in pod şi- l păstrezi acolo ca pe-o chitară cu coarde rupte si prăfuită dar n-o arunci la gunoi ori n-o spargi nervos de capul cuiva dacă nu prea ştii să canti la ea. N-a fost Dumnezeu pasionat de-o viaţă, de-o veşnicie de această lume de-a creat-o intr-o zi cu atâta migală şi daruire? Tre sa fii nebun si limitat să crezi că Dumnezeu şi-ar distruge capricios invenţia la care a muncit in singurătate o veşnicie. Nu mai e mult si Dumnezeu va urca lumea în pod ca pe-o chitară cu corzi rupte dar n-o va sparge căci i-a plăcut de-o viaţă acest trist şi urgisit instrument cu coarde rupte care e lumea... Deci relaxaţi-vă căci sunteţi pe mâini bune. Cand Dumnezeu de mic copil s-a tot ocupat cu-această lume şi-a tot scris în ea pasionat ca un copil intr-un oracol, acum, cand Dumnezeu a devenit adult îşi iubeşte preocupările din copilărie şi ne va pune bine intr-un sertar al camerei sale iubindu-şi gândurile scrise in tinereţe, adică lumea... Astăzi, adult in toată firea Dumnezeu a facut curat prin sertare si a căzut pe gânduri cu caietul scris în copilărie, intr-o nostalgie de-un adanc nesfarsit... Uite-L pe Dumnezeu cum zâmbeşte amuzat de lucrurile din lume pe care le-a scris cu mintea de copil de-atunci... Adânc răscolit de sentimentele Sale entuziaste si tinereşti din trecut, Dumnezeu Inchide la loc carnetelul acestei lumi şi-l pune ocrotitor şi cu grijă în sertar. Tre să fii nebun să crezi că Dumnezeu şi-ar distruge amintirile vreodată... Deci relaxaţi-vă oameni buni, sfârşitul lumii e numai o eroare din capul unora, pe cand Dumnezeu e serios şi-şi conservă sentimentele şi trăirile copilăriei, adică lumea asta, chiar dacă au fost scrise cu mintea entuziastă de copil de-atunci şi astăzi nu se mai potrivesc... Să stăm dar cuminţi şi liniştiţi în sertarul cu amintiri al lui Dumnezeu si sa nu murim de frica stupidă a sfârşitului lumii, care v-aţi dat seama, e o eroare monumentală si o psihoză a unor actori din teatrul lumii scris de Dumnezeu in copilărie... Astăzi, daca nu ştiaţi, Dumnezeu s-a apucat din nou de scris. Si va scrie opera capitală a vieţii Lui, adică o nouă lume în care vă veţi chinui cu lupa sa găsiţi vreo durere, vreo scârbă sau un chin... Păcat însă, când va căuta eroi să-şi populeze romanul noii lumi mai bune şi mai drepte, toţi vor fi murit demult de frica sfârşitului lumii, striviţi intre filele caietului cu amintiri din copilărie al Lui Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu