Stiu de ce e nefericita omenirea...

Stiu de ce e nefericita omenirea...
Daca mergi pe strada si te uiti la feţele oamenilor, vei vedea ca in general sunt trişti. Ori daca nu, seriosi. Dimineata la prima ora, in tramvai sau metrou, secretara, cu faţa inca umflata de somn numai de zambit n-are chef. Ea se duce undeva la o corvoada si faţa o tradeaza. Munca, viata, lasa pe chipul oamenilor urme de sila, mina normala a oamenilor este sa fie morocanosi.Adica tristi... Stiu de ce omenirea e trista de-o vecie-ncoa'... E trista c-a pierdut vremea. In loc sa vezi oameni optimisti si exuberanti la tot pasul dimineata grabind spre slujbele lor, oamenii parca au mereu un of, sunt morocanosi, lipsiti de chef, morbizi, fara de sange-n obraji. Stiu de ce acesti oameni sunt tristi. Ei au invatat din tata-n fiu de la semenii lor sa piarda vremea. Si dac-au pierdut vremea si-au taiat frunza la caini, si-au facut viata de netrait, urata, fada, terna si insuportabila. Stiu de ce sunt oamenii nefericiti...: fiindca au pierdut vremea. In loc sa fi facut ceva mai bun, unii s-au ocupat cu dragostea. Iar altii, imensa majoritate au pierdut vremea cu religia. Daca te ocupi numai cu asa ceva, pe strada nu vei vedea decat feţe posomorate care se duc la munca dimineata, cu ochii inca umflati de somn. Din fericire, unii nebuni le-au dat prin cap sa schimbe ceva in aceasta stare de plictis si catranire a lumii. Sunt nebunii care nu s-au ocupat nici cu dragostea, nici cu religia, ci si-au cheltuit energia sa inventeze ceva: fie trenul, fie becul, ori telefonul, insulina, ori morfina pentru calmarea durerilor cancerosilor, sau paratrasnetul pentru protectia enoriasilor care pierdeau vremea in biserici. Daca toti oamenii de la inceputuri si pana azi se ocupau cu ceva practic, astazi am fi fost fericiti...Nu cu dragostea sa fi pierdut timpul, si nu cu religia sa zabavnicim pe aceasta lume, caci dragostea e protestul fiintei chinuite de nonsensurile religiei, iar religia e alternativa celor inapti a putea iubi omeneste. Ambele sunt pierdere de vreme si de asta suntem nefericiti. Unii nebuni, ar fi lasat dragostea si religia pentru a face viata mai suportabila si posibila. In 2000 de ani de misticism si inapoiere religioasa, am fi gasit, daca nu ne ocupam cu elucubratiile mistice solutia la problema energetica a omenirii. Un mare schimbator de caldura montat adanc in pamant scufundat in lava care curge neobosi de-o vecie ar fi rezolvat problema caldurii si apei calde gratis pentru toata omenirea, pentru pensionarii executati silit si dati afara din locuinte ca n-au bani sa-si achite factura la incalzire. Mai multe minti luminate care nu s-ar fi ocupat de 2000 de ani numai cu osanale religioase ar fi rezolvat aceste probleme stringente ale urgisitei omeniri. Problema cancerului ar fi fost rezolvata inca de acum 1000 de ani daca ar fi fost lasati cativa nebuni sa-si faca treaba si sa nu fie anatemizati de cler ca se ocupa cu tot felul de scorneli dracesti... Telefonul, internetul, zborul spatial si alte cuceriri ar fi fost de actualitate inca de acum 500 de ani. Traind in ascultarile bisericesti, imensa masa a gloatei n-a incercat nimic decat sa vietuiasca si viata pe pamant a degenerat in fiasco-ul si drama ce-o traim pe pielea noastra de netrebnici. Nu pot sa cred ca acest dezastru existential e rezultatul practic absolut al planului Lui Dumnezeu cu omenirea. Raspunzatori pentru aceasta ratare sunt insisi oamenii, adica homunculii care n-au rezistat exigentelor elevate ale Lui Dumnezeu, inapti a functiona la standarde superior asijderi complexitatii si excelentei Dumnezeiesti... De 2000 de ani ne calcam in picioare pe la biserici sa ne frecam batista de moaste si sa luam agheazma in peturi din butoaiele sfintite aduse special pentru gloatele disperate. Nu aceasta este solutia propusa de Dumnezeu cu stralucita opera de-a gandit-o pe pamant. Privesc cu tristete un Dumnezeu dezamagit profund de oamenii sai ca un parinte sfasiat de durere ca i-au ajuns copii bagabonti. Stiu de ce e suparat Dumnezeu si stiu de ce e suparata omenirea: Ca si-a ratat singura sansa la viata data de Dumnezeu.