33) CERERE ȘI OFERTĂ DE CADAVRE PENTRU CER

CERERE ȘI OFERTĂ DE CADAVRE PENTRU CER

  1) Evident că atunci la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Dumnezeu, când Dumnezeu va arăta cu degetul în jos și haidamaci cu aripi negre vor veni să te ia în duba neagră cu girofaruri pentru transferul la iad, Dumnezeu în bunătatea Lui îți va da dreptul la o țigară, un păhărel de votcă și un ultim cuvânt. Preacucernicii și preafericiții din juriu vor strâmba din nas, vor vocifera și protesta în fața Lui Dumnezeu, dar El în marea Lui înțelepciune va spune :
  - Liniște ! Eu care Însumi sunt Cuvântul, cum credeți că nu trebuie să dau dreptul la un ultim cuvânt condamnaților mei ? Ce ai de spus nefercitule care mori veșnic condamnat la iad pentru dreptatea ce ți-am făcut ?
  - După dreptatea Ta Doamne să fie ca eu să mor și să fiu aruncat pe veci în iad pentru păcate și neascultare alături de toți criminalii și tâlharii de plăcere, deși eu nu am omorât pe nimeni ci doar n-am ținut post atât de mâncare cât și trupesc iar pentru asta și pentru că n-am sărutat icoanele cu personaje antice cu mantii lungi, bărbi și unghii neîngrijite și n-am deschis ușa la preoți care vin la cerșit cu zi întâi, și nu m-am mărturisit lor că am păcătuit niscai ceva cu gândul sau cu fapta, fie după dreptatea Ta Doamne să mă dai nadă în ghearele Satanei care uite ce râde și jubilează !

  2) Nu de moartea mea mă tem mai mult Doamne și nu chinul ei este mai mare și mai veșnic ca să te liniștească de pofta de dreptatea ce mi-ai făcut aruncându-mă în iad, cât ar trebui să ne explici pe înțelesul nostru de proști și mujici care nu pricepem Cuvântul Tău, să ne explici chinul vieții cu care ne-ai cadorisit și ne-ai spus să trăim și să umplem pământul. Ce ne-ai făcut Doamne ? Ne-ai făcut să ne moară soțiile, copiii în brațe, frații, surorile și noi lor într-un spectacol funest de care nimeni nu poate scăpa...? De ce așa ?
 
  3) Doamne, privește ce ai făcut femeilor, ce crunt, perfid și inuman blestem le-ai dat pe cap dacă și după atâta urgie ele încă Te iubesc și mai mult și pătimaș, dedicându-Ți unele întreaga viață, cum sunt măicuțele... Privește cum unele de mici își pun haina neagră în cap, care îți place Ție atât de mult, când de copii vin de Ți se jertfesc pe viață, de muguri încă neînmuguriți în care viața a încetat în interiorul miezului odată cu prima rugăciune adolescentină ce Ți-au adresat-o... Privește Doamne aceste femei pioase, privește la broboadele lor negre înfășurate din cap și până în pământ și cum Ți se roagă în tot ceasul pe căldura cea de foc a verii îmbrăcate cu aceste cernite veșminte sub care fac eczeme de căldură și le inundă ciclul menstrual inutil al unui sânge care niciodată nu va hrăni un făt în burta lor ce va rămâne pe veci stearpă, fără copii căci ele adoră castitatea și virginitatea dusă la extrem, cu hormoni nepotoliți care le produc chisturi la sânii prea umflați de protestul biologic mut al lipsei laptelui binefăcător. Aceste stări medicale simptomatice derivate din castitatea dusă la extrem ca și abstinență fără sens, pe Tine Doamne Te ung la inimă. Așa e ori nu ?

  4) Și spune Tu Doamne de nu Ți se face milă de aceste inocente ființe, femeile cum se chinuie pentru Tine...? Să facă copii, să împrumute numele unui bărbat care în multe cazuri le fac ochii vineți regulat și să muncească ieșind la pensie fără deosebire de vârstă ca și bărbații ? Ce gust crezi că ne lasă nouă o astfel de viață Doamne decât un gust fad ori otrăvitor până la lacrimi...? E ridicol a se crede că se poate trăi astfel într-o viață de netrăit când ni se amintește că viața începe abia când mori, adică în viața viitoare de pe lumea cealaltă a nimicului, a neantului și a minciunii...

  5) Cu toate simțurile, cu toate armele pregătiți de trăit, ni se spune... : "Ușurel..., Aruncați armele și mâinile sus toți ! Nu vedeți...? Acolo SUS... e viața... Pe pământ e deșertăciune ! Deci dezbărați-vă de lume și deșertăciunile lumești ! Dezechiparea și rămâneți goi așa cum ați fost făcuți, fără nici un simț, fără nici o dorință... altfel, anatema și plata pentru păcat vă paşte și iadul cu lilieci și duhuri rele vă va mânca în veci..."  Doamne, nu putem crede atâta afurisenie câtă dai tuturor pentru fapte chiar banale și lipsite de răutate ! Căci așa cum o cadă în care facem baie e plină de tot felul de vietăți și bacterii inevitabile cu care ne spălăm pe ochi și la subsuori, așa e plină viața dispusă de Tine Doamne de păcate exagerat denumite și inevitabile pentru care închizi la un loc în aceeași celulă din iad, atât criminalii odioși care se ung cu cremă Nivea pe degete și rânjesc la noi cei nou veniți, cât și simplii nepupători de moaște. Și îi închizi pe toți de-a valma în aceleași celule aglomerate în iad cu toți tâlharii cu acte-n regulă.

  6) Nu am pupat moaște Doamne, nici sticla icoanelor din biserici plină de amprenta buzelor atâtor oameni efemeri, cu toții atât de avizi de Cer, de o veșnicie inconceptibilă și de o dorință nesimțită de a rezista timpului, fără sens și fără logică în calitate de suflete cum spun ei, adică toți mârlanii, autiştii, derbedeii și criminalii, dacă-i întrebi, vor să reziste în calitate de suflete și să fie nemuritori tot pe limba lor într-un loc magic numit Rai veșnic, la concurență cu stelele și galaxiile. Până la Rai Doamne știi bine că ne mănâncă sfinții și pe bune spunem că nu putem trăi de hazul lor, de hărnicia lor de a ne face pe la spate și a ne face viața amară tuturor. Iată, sfinții care îți sunt Ție pe mare plac Doamne, cei care ne mănâncă în drumul nostru către Rai, nu sunt altceva decât conducătorii noștri pentru care Tu dai dispoziție clerului să ne îndemne să ne rugăm la Sfânta Liturghie pentru pomenirea și mântuirea lor întru mare Împărăția Ta deși ei ne fac pe la spate, ei cu legile lor strâmbe care dezincriminează abuzul în serviciu și modifică codul penal încât să-şi scape pielea și banii furați din munca noastră pentru huzurul lor iar prin legile demențiale ce le propun,  violul unei fete să nu mai fie considerat viol dacă fata nu rămâne însărcinată. Prea în Cer ne-ai chemat întotdeauna Doamne și prea târziu și inutil câtă vreme ai fost o Autoritate supremă peste viața noastră de care s-a ales un dezastru și nu de acum ci întotdeauna și în vecii vecilor cum Îți place Ție această expresie liturgică !
 
  7) Astfel, când văd premisele acestei vieți a noastră unde pe fiecare vitrină frumos împodobită stă scris "ÎNCHIS", unde când vrei să fii mai fericit stă scris "INTERZIS" și unde după atâta muncă ți se dă un salariu din care prin impozite și taxe dar și prin sărăcia lui de cuantum se explică viața în huzur a altora care te-au furat legal,  mi se înmoaie genunchii și devin Doamne o legumă umilă în drumul către bucătărie, în drumul către iad, cu inima și sufletul zdrumicate de dezgustul și ciuda că atâta poți oferi Tu Doamne, viața de tragicomedie a unui om exilat de la Facerea Lumii cu toți strămoșii lui să trăiască pe acest pământ ca într-un iad, atât poți oferi Tu Doamne, Tu și religia Ta, acest sărac și cazon, inuman tratament, îți convine ori nu. Doamne, cu acest tratament orice ființă vie simte că se intoxică și i se usucă inima ca unei plante fără apă în ghiveci...

  8) Plante vegetând suntem Doamne și n-avem dreptul a aspira mai mult... Or de ce ne-ai mai făcut Doamne și ne-ai dat și conștiința ucigătoare a unui astfel de simulacru de experiment al Tău numit viață...? Căci nu putem trăi din cauza morții și nu putem muri din cauza dorului de viață... De ce ne-ai făcut Doamne și ne-ai dat conștiința urzicătoare a unei morți ieftine și fără sens, derizorie prin normalitatea și comunul ei, și a unei vieți sugrumată de iedera acestui grețos sentiment al sfârșitului, al nimicului, înfrumusețat cu această legendă și alegorie finală a salvării fundului tuturor într-un centru spa de recuperare a tuturor disperaților pământului numit Rai...? De ce ne-ai făcut să murim și mai ales să murim în chinuri, condiție exclusivă pentru a accede în Rai ? Căci orice moarte în care nu se moare de cancer cumplit parcă nu e deplină, nu e originală și nu are lustru pe nume și pe frontispiciul ei funest prin concepție... De aceea e și păcat să mori sănătos, apărat de medicamente, să încurci planurile morții, s-o faci să strâmbe din nas când ei îi plăceau cancerul și puroiul să simtă cum pulsează în noi gâfâind transpirați în agonia morții. Morții cu coasa îi plăceau tumorile noastre irigate de puternice vase de sânge care nu se mai pot rezeca nici prin operație și nici un medic nu se încumetă, astfel încât prin toate bolile noastre prin care Tu dispui Doamne să pulseze cu putere sângele ce ne hrănesc bolile și metehnele, ne faci atât de lesne muritori și fără de sens trăitori...

  9) Ai dat vase de sânge pe creier tuturor criminalilor și tâlharilor care să judece și plănuiască cu creierul lor malefic cum să ne omoare cu zile și să ne jefuiască mai perfid cu zâmbetul pe buze, cu aceleași buze cu care îți adresează aceleași rugăciuni Doamne ca să le reușească victoria în lupte contra proștilor care suntem noi cei cuminți și umili de luptă ei contra noastră și a umanității noastre și se roagă Ție ca să le reușească planul crimei de a ne omorî ca distracție și divertisment suprem al lor, creaturile Tale. Apoi spui, că fericiți să fim noi cei prigoniți pentru dreptate, că a noastră va fi Împărăția Cerurilor, a noastră morți așa cum suntem, fie asasinați de criminali, fie de viruși și gângănii microscopice care ne umplu trupul, toate creațiile Tale, și ne spui că murind din cauza lor, nu contează, să fim liniștiți căci  avem asigurată pe cuvântul Tău scris în Biblie, veșnicia unui abur numit suflet care ne-a ieșit pe gura schimonosită de agonia durerilor de cancer, pentru a zbura bezmetic prin univers în drum stelar către Tine.

  10) Să murim, Doamne e meseria noastră care nu Te deranjează... Să murim și să trăim efemer ca muștele bețive de oțet și neagățați cu strășnicie de sentimentul și bucuria vieții ca un pui de maimuță agățat inseparabil de blana mamei sale... Iată tot ce ni se cere : Să murim... Să avem minima decență de-a muri și de a nu-ncurca astfel un sistem a cărui industrie duduie de producție, de cerere și ofertă de cadavre : industria morții peste care Tu ești patron Doamne... De ce ne-ai făcut Doamne să ne despărțim dureros unii de alții, mame de copiii lor, soți de soții, copii de părinți, frați de frați și de surori,  iubiți de iubite, câini credincioși de stăpâni, purici de pisici și invers...? De ce ne-ai făcut să ne iubim și să ne fim dragi doar până ce MOARTEA NE VA DESPĂRȚI...? De ce nu ne-ai făcut să ne iubim și să ne placem și dincolo de moarte...? "Dă Doamne să plouă..." , "Dă Doamne să fie pace..." , "Apără-ne Doamne de boli și suferințe..." Iată modele de rugăciuni după care ești dependent și ahtiat a le auzi până-n măduva oaselor Doamne ! Pentru ce ne-am ruga însă ca să ne aperi de înseși suferințele noastre ? Căci ele ne vin de la boli iar bolile ne vin de la viruși. Nu sunt și virușii tot creaturile Tale Doamne ? Deci cât de tare să fim supărați pe ei și să-i schingiuim cu antibiotice și să ne rugăm de sănătate Ție când știm că rugăciunile noastre de sănătate niciodată nu le vei onora ? Le vei asculta, le vei înțelege dar planul Tău de-a ne îmbolnăvi și omorî Doamne e strict și inflexibil și vine din sistemul Creației Tale. Tu Doamne ai dat tuturor ceva de mâncare deci și virușilor și bacteriilor le-ai dat ceva să mestece, adică pe noi ; și atunci pentru că ai fost atât de bun dând tuturor ceva spre ființă și spre mâncare, pentru ce să ne rugăm Ție de sănătate, pentru ce să fim triști și îngrijorați că ne îmbolnăvim și murim cu zile dacă trebuie iar viața noastră nu-i decât o cerere și ofertă de cadavre pentru Cer, pentru Tine, iubitorul de oameni ?