32) ULTIMUL STAGIU AL IUBIRII

32) ULTIMUL STAGIU AL IUBIRII
 
  1) De ziua îmbrățișărilor cel mai nimerit e să îmbrățișezi pe cineva. Apoi să vorbești despre iubire, condimentul care se adaugă și aroma care rezultă din îmbrățișare.  Iubirea începe cu primul stagiu : Un zâmbet. Apoi al doilea stagiu, o strângere de mână, apoi un stagiu mai greu, o îmbrățișare, apoi un stagiu și mai greu, o sărutare. Cam toți am rezolvat aceste stagii, unii mai ușor, alții mai greu. Ultimul stagiu al iubirii este devastator pentru rezistența omului. De aceea, pentru a-l explica trebuie să începem cu începutul și să punem pe masa de disecție iubirea. Să vedem : ce este iubirea ?

  2) În mod cu totul nefericit, oamenii au un singur cuvânt pentru a formula mai multe variante ale iubirii : iubirea de părinți, de frați, de țară, de consoartă, de ibovnică sau amantă etc. Cum ? Atât de reduși și placizi au fost oamenii în simțirile lor încât să nu găsească un cuvânt diferit, specific, emblemă și argument pentru toate formele diferite de iubire, pentru a le înălța, defini și clarifica pe fiecare în cel mai fericit mod încât se uzitează și folosește abuziv cuvântul iubire pentru tot iar de atâta uz impropriu el s-a demonetizat ?

  3) Nu vreau și nu are rost să fac o lămurire și să vorbesc de iubirile platonice. Acelea nu sunt iubiri. Sunt altceva. Sunt mari, sunt necesare, sunt prețioase și importante. Dar sunt altceva. Și păcat că oamenii nu și-au inventat un cuvânt adecvat care să le formuleze. Ca dovadă că există de exemplu între soți sau îndrăgostiți întrebări catastrofale, stupide sau imposibile de genul : "Pe cine iubești mai mult : pe mine sau pe mama ta ?"

  4) Dacă privim direct la microscopul electronic acest cuvânt, vedem că iubirea e actul istorico evoluționist prin care unele primate numite oameni s-au despărțit și deosebit de maimuțele originale. Maimuțe suntem cu toții. Sau mai corect spus maimuțe cu pretenții de oameni. În proporție de un procent sau două dintre aceste maimuțe, aceste pretenții de oameni sunt îndreptățite. Marea masă a maimuțelor umane urăsc funciar. Sunt răi la mațe cum se spune. Sau poartă ilegal negru în cerul gurii în locul multor câini care sunt de departe și par mai umani. A iubi nu e virtutea lor, a maimuțelor umanoide și a oamenilor răi. De pe pielea lor de leproși în rău și bestialitate, iubirea fuge ca apa de pe gâscă. Eu vreau să vorbesc despre iubire. Deci despre oamenii implicit buni și însiropați în bunătate intrinsecă precum un blat de tort plin de sirop. Numai oamenii buni pot să iubească. Când ești bun numai atunci iubești. Nu neapărat și ești iubit în schimb. Căci te mulțumești cu forma ta de iubire pierzătoare a omului bun după care neapărat a iubi înseamnă a dărui. A te dărui orb pe tine întreg, credința ta, loialitatea ta, încrederea ta, fără garanții și asigurări, pe nevăzute și cu ochii închiși. De aceea se zice că cine iubește, prost este. Dar vorbim de o dulceață dureroasă a iubirii în zadar pe care și Eminescu a definit-o într-o poezie :

"Ce e amorul ? E un lung Prilej pentru durere/
Căci mii de lacrimi nu-i ajung/
Și tot mai multe cere.

  De-un semn în treacăt de la ea/
El sufletul ți-l leagă/
Încât să n-o mai poți uita/ Viața ta întreagă."

  5) Desigur, și maimuțele iubesc în felul lor dar ele pot dărui cel mult o banană, și asta mi se pare doar dacă găsesc o banană mai mare pentru ele. Oamenii, dimpotrivă, dăruiesc prin iubire ceea ce au mai bun nu din prisosul lor ci chiar din avutul strict necesar al inimii, din sărăcia ei sărmană cum s-ar spune. Și atunci, oamenii buni care iubesc și se dau pe ei fără de chitanță rămân cu o inimă mai descoperită și sărmană pentru că au dat din ea resurse irecuperabile de drag și dragoste foarte mari, fără garanții, fără asigurări ci pe încredere. Pe încrederea pe care nu o are nici o maimuță care nu-şi poate dărui inima așa cum face un om atunci când prin asta trăiește o bucurie mai mare ca a oricărei maimuțe : iubește pur și simplu. Dar nu chiar pur și simplu. Căci nici o maimuță sau un om maimuță nu poate iubi omenește. Maimuța îndrăgește sau empatizează cel mult. Dar oamenii iubesc. Și nu pot iubi decât dăruind mai multă iubire și prețuire decât pot primi. Și atunci, cel ce se simte vizat de această iubire dăruită, se bucură și mai mult decât o maimuță care ar primi cea mai mare banană. El se bucură deseori până la lacrimi și dincolo de ele primind o îmbrățișare de la omul pe care îl iubește și îi dăruiește această îmbrățișare ca și cum de acolo înainte cu acea senzație ar vrea să moară căci nu vede ce fericire mai mare ar putea egala și trăi.

  6) Iată ce este iubirea cu stagiile ei, iar cine trece de stagiul îmbrățișărilor, ca într-un joc pe calculator în care nu ai decât o viață, se bucură de bucuria sărutărilor, care sunt și mai parfumate decât bananele și îmbrățișările. Și atunci se cheamă că iubești, că te topești, că ești pregătit pentru următorul stagiu : Amorul. Nici o maimuță nu știe ce-i aceea dăruire, îmbrățișare, sărut și amor. Oamenii în schimb pentru că sunt buni și perspicace la acest joc al iubirii vor să treacă la alt stagiu al iubirii, superior amorului. Prin amor te contopești cu ființa iubită. Nici nu știi ce să faci ca să-i dai din tine tot ce-i mai bun și prețios, ca o midie care s-a străduit o viață în beznă și singurătate să fabrice o perlă. Nu știu care e bucuria scoicii de-a oferi o perlă, dar știu care e bucuria omului de-a oferi o îmbrățișare, un sărut, dus până la amor și chiar mai departe. Până la ce stagiu poți merge cu iubirea ? Te poți opri vreodată ? Cel mai greu și imposibil de rezolvat stagiu al iubirii nu e nici îmbrățișarea, nici sărutarea, nici amorul. Odată consumate aceste trei stagii ai zice că ai rezolvat jocul. Dar cel mai greu stagiu al iubirii este iubirea și îmbrățișarea care nu se pot da. Degeaba faci toate celelalte stagii ale iubirii, ca îmbrățișările și sărutările date prin care obții o satisfacție și o mulțumire. Ai ajuns la capăt cu iubirea și ești fericit, te întinzi și caşti, adormi fericit. Fără să știi că mai este un stagiu ca un dor, ca un cutremur devastator și greu și final al iubirii : Cel al îmbrățișărilor pe care nu le poți da. Și dacă credeți că jocul s-a terminat vă înșelați. Există un stagiu și mai greu și dureros decât ultimul stagiu al iubirii : Cel al îmbrățișărilor și sărutărilor pe care de frică și de prea mare ezitare le-ai refuzat, le-ai ratat și ele s-au dus într-o lume doldora populată de toate părerile tale de rău.