DE PAȘTE SĂ ARUNCĂM ARMELE ÎN FÂNTÂNI.
Marea Familie Universală a Sufletelor care Viețuiesc în Armonie, cu adevărat este doar în Cer, acolo la Dumnezeu unde este pace și înțelegere ! ; și păcat că năzuința noastră ultimă și fundamentală este doar acolo. De Paște imboldul nostru e să ne împăcăm și să fim toți prieteni, să plângem unii pe umerii altora de iertare, concordie și împăcare. Efectul paradisiac transpus pentru trei zile ale Paştelui în terestru e minunat dar e atât de scurt și ineficient... Îl risipim ca neghiobii și gata , abia așteptăm ca de săptămâna viitoare să reînceapă măcelul, mofturile, fasoanele, ambițiile și vanitatea noastră de acolo de unde le-am lăsat. Disprețul reciproc și ura viscerală pentru tot ce nu ești tu, și tot ce nu crede ca tine în valorile tale ne vor otrăvi și ne vom îneca mâine din nou cu veninul lor, cu propriul nostru venin. Vom reveni la "normalitatea" urii reciproce pentru că nu ne-am programat Raiul și interesul pe pământ ci exclusiv în Cer ca și ambiție și deziderat personal, în Cer lângă Dumnezeu, atât de departe, atât de tardiv și atât de inutil, căci e după moarte și nu mai putem mișca UN DEGET din poziția culcat a mortului, iar ca suflete vom muri de remușcare că nu mai putem mișca un deget spre pace și înțelegere dacă n-am făcut-o la timp cât am fost atât de vii și posibili. Ca și suflete suntem la o cotă ratată și inutilă a bunătății de care puteam da dovadă și n-am dat cât am fost vii. Un mort bun, fie și sufletul tău din Cer, e o inutilitate când un viu rău care ești, are atâta putere și influență în arealul terestru. Sărbătorile Pascale să le iubim ca pe lumina ochilor căci sunt comori rare de umanitate prin sfințenie și sfințenie prin umanitate și sunt neprețuite, scurte și ciclice exerciții motivante și morale pentru omenire de a face precum în Cer, așa și pe pământ. Insuficient totuși ! Ar trebui ca întreaga viață să ne fie o sărbătoare Pascală și să aruncăm armele în fundul fântânilor conștiințelor, afară din inimile noastre, încât iluminați de harul divin perpetuu, să nu mai avem timp niciodată de ură și dispreț reciproc ! Și să facem între noi o competiție a smereniei : care poate fi mai bun fără să primească nimic în schimb și care poate fi mai drept fiind mai prigonit și hulit de toți, așa cum ne-a învățat Iisus. Ne vedem poimâine ca să reluăm armele, disputele și polemicile, neînțelegerile, ura și disprețul reciproc de-acolo de unde le-am pus cu grijă... Un Paște fericit sub lacrimi de durere și disperare până la anul când iarăși ne vom sfințí !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu