FEMEIA, UN ÎNGER TRĂDAT ȘI BATJOCORIT

Toate marile invenții care stau la baza tehnologiei actuale sunt un păcat. Sunt o neascultare. Sunt o erezie a unor oameni care în loc să se ducă la Sfânta Liturghie, au preferat să-și piardă duminica cu vreo scorneală drăcească, fie ea și penicilina cu care se tratează și călugării, preoții, episcopii și papii cei sporiți în credință. Cineva într-o zi s-a plictisit de castronul ruginit cu tain și obscurantism religios și l-a aruncat de pereți. Apoi, de nevoie, s-a apucat să viseze, să inventeze ceva pentru progresul omenirii. De ce nimic nu merge în această lume de totul iese pe dos ? E mâna Lui Dumnezeu care e gelos pe toți inventatorii. El ar fi vrut să inventeze totul : telefonul, tableta și internetul, dar peste vreo zece mii de ani, nu în zilele noastre când oamenii n-au mai suportat și au inventat tot felul de invenții drăcești. Oamenii, nerăbdători, i-au luat-o înainte Lui Dumnezeu cu scornelile. Dumnezeu nu se bucură. E invidios și gelos pe rasa umană. Cum ne-am permis noi să inventăm toate cele, când după pofta Lui Dumnezeu era bine să fi stat în clasica înapoiere antică și să purtăm aceleași cămăși lungi și sandale de lemn cum purta și Iisus...? Și trebuia să stăm cuminți, să nu fi inventat nici măcar scrisul și cititul, ca să fim în ton cu Iisus care n-a lăsat nimic scris niciodată potrivit importanței și excelenței pe care a avut-o, ceva, o semnătură, o scrijelare pe-un perete de peșteră ca să știm și luăm și noi aminte că-i de la El. Dar dacă însuși Dumnezeu nu a catadicsit a se iscăli vreodată pe ceva, cum ar fi îndrăznit Iisus să-i încalce moravurile și aptitudinile și tot ? Ne-am găsit noi oamenii să scriem, să cântăm, să facem poezii, și să inventăm toate cele. Dumnezeu râde și pare că e relativ nederanjat de toate invențiile noastre. Dumnezeu râde, dar râde mânzeşte. Ne disprețuiește visceral pentru toate îndrăznelile noastre. Ne pune bețe în roate. Ne bagă bățul prin gard să pună stavilă infatuării noastre creatoare. Acum înțelegeți de ce nimic nu merge în lumea noastră de dureri și orori ? Nimic nu ne iese și nimic nu putem face fără cenzura și controlul inchizitorial dar perfid discret al Lui Dumnezeu. Nici nu putem trăi, nici nu putem muri fără Dumnezeu. "Nihil sine Deo" , nimic fără Dumnezeu, așa scria pe banii din timpul regelui Mihai. Suntem condamnați a-L iubi pe Dumnezeu cu toate puterile și convingerea noastră, suntem obligați să-i fim robi pe vecie, în disprețul și nepăsarea monumentală a Lui Dumnezeu. Bărbați și femei, chinuindu-ne inexorabil în încercările noastre, în dramele, suferința și ororile pe care Dumnezeu ni le-a rânduit afabil odată cu alungarea din Rai odată pentru totdeauna. Barbatul, obligat să-și rupă oasele în muncile pământului, femeia, obligată să muncească cu copiii și să se chinuiască în îndatoririle ei specifice, mai abitir decât bărbatul. Femeia...! Nu ne-a spus Dumnezeu ce taine ascunde. În mod nedrept, deși a făcut-o mai firavă, i-a dat sarcina de a crește copii în ea, de a împărți sângele cu acele creaturi, de a le scoate din trup în dureri (promise la alungarea din Rai) , de a le alăpta prin niște dispozitive, sânii, ceva prea sensibil și periculos pentru sănătate ca să te gândești să le porți liniștit pe piept, știind ce ravagii face cancerul de sân ori de col uterin în rândul femeilor. Nu înțeleg de ce Dumnezeu nu a dat bărbaților, mai puternici, sarcina și corvoada de a face copii. Probabil pentru că și Dumnezeu e bărbat și de aceea e misogin și are partipriuri și simpatii de gen. Măcar Domnul nu a întrebat democratic pe bărbat și femeie, care vrea să se ofere voluntar pentru aceste corvoade de a naște copii și a avea grijă în general de toată casa și gospodăria. Priviți o femeie, cât de frumoasă e, dar priviți mai adânc în ea să vedeți ce nenoroc și dureri i-a pus discreționar și exuberant Dumnezeu pe cap...! De aceea, cred că femeia e de fapt un înger perfect, un înger trădat și batjocorit chiar de către Creatorul ei, Dumnezeu.