INCENDIUL ȘI RUINELE RAIULUI

32) INCENDIUL ȘI RUINELE RAIULUI
 
                       1)

  Un milion de ani... Atât de puțin totuși... Căci un milion de ani sunt o mie de-alde o mie de ani. Adică o mie de mii de veri, și-o mie de mii de ierni, o mie de mii de Crăciunuri, o mie de mii de Învieri Pascale și-o mie de mii de Rusalii. Atât de puțin totuși e-un milion de ani... Cinci sute de ere creștine... Cinci sute de perioade de două mii de ani de când trebuie să ne facem cruce creștinească : "Numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, amin !" potrivit religiei ce ne-au adus-o romanii prin cucerirea Daciei spulberându-ne religia noastră dacică păgână zamolxiană. Nu e mult un milion de ani : Cinci sute de perioade cât a trecut de când s-a născut și a venit printre noi Iisus. Cu inima sus și mustind de credință, cu o floare la ureche, noi putem răbda încă cinci sute de ere creștine... Adică încă un milion de ani. E credința noastră strămoșească ce n-o putem eluda odată cu moartea. Chiar dacă restul nostru de viață cât mai avem de trăit creștinește reprezintă abia 0,00003 sutimi de miimi dintr-un milion de ani, avem ambiția să gândim într-atât de departe, alimentând cerbicia și ambiția sufletului nostru de a se pune și duela cu veșnicia, proiectând tabieturile noastre, visurile, fasoanele și nimicniciile noastre, credința noastră, religia noastră, sângele și sănătatea noastra spirituală încă un milion de ani și chiar mai mult... Infinit și nesimțit de mult.
  
                        2)

  Nu vom mai putea fi credincioși peste un milion de ani. Căci am privit pământul cum va fi peste un milion de ani... Am mai văzut ceva urme de oameni, dar doar urme. Ceva din statuile președinților americani sculptate în munți se mai vedeau, niște urme de moloz de la blocurile, bisericile și catedralele noastre amintind de măreția metropolelor lumii, sticle de plastic și cruci de lemn de prin cimitirele noastre plutind pe oceane. Căci într-adevăr, oceanele își vor lua partea peste un milion de ani. Omenirea creștină, de fapt toată omenirea religioasă sau nu, vor consuma trâmbițând,  credința ori necredința, smerenia, evlavia, milostenia ori ateismul și satanismul (toate ocupații, de bine de rău omenești), toți vor consuma și ultima resursă de energie convențională ascunsă sub pământ în hidrocarburi, apoi vor muri și trei sferturi se vor duce în iad iar un sfert în Rai după toate prognozele.

                       3)

  În loc să se ocupe și chinuie omenirea cum să nu mai consume hidrocarburile pământului, să nu mai polueze atmosfera și să nu mai provoace încălzirea planetei și topirea calotelor glaciare și înghițirea pământului de ape cum se va întâmpla peste un milion de ani, și în loc să găsească soluții concrete de a aduce și utiliza energia direct din soare că și-aşa acesta o risipește inutil în spațiu și nici Dumnezeu, ferit-a Sfântul nu ne-a dat vreodată această soluție prin cap pentru viața noastră și trăirea noastră pământească deși putea în Atotputernicia Sa prin proiectul Facerii Lumii, oamenii, dragii de ei, s-au complăcut în lene ; și-n zăbăvnicie. Căci duminicile și sărbătorile cu cruce roșie în calendar, în loc să fi muncit mai cu spor și să fi inventat și muncit și noi ceva, ne-am dus cătinel la Sfânta Liturghie. Am ascultat pioşi și smeriți postind, pilda și evanghelia potrivită expusă de preot, am mers acasă obosiți de-atâta stat în picioare la biserică și hămesiți de foame, am mâncat apoi ne-a luat stomacul oxigenul din creier pentru digestie, și am adormit udând pernele de transpirație și somn adânc creștinesc, căci visam la Rai, ori aveam coșmaruri despre iad... Duminica se roagă și se doarme ; așa am fost învățați. Iar savanții care au muncit și duminica și-n sărbătoare chinuindu-se cu ceva, să inventeze spre exemplu telefonul mobil ce-l folosesc și preoții să sune la 112 când hoții fură icoanele din altar, aceștia, savanții vor arde frumuşel în iad. E normal și creștinește așa..., nu ?

                      4)

Peste un milion de ani ne vor înghiți apele...! Ne va ajunge apa până la burtă, apoi până la coate, iar mâinile ne vor plescăi în apă de crucile făcute frenetic în disperare și groază. Vom răsfoi cărțile de rugăciuni ude să citim rugăciunile de cuviință la vreme de inundație. Vom citi acatiste cu gurile în sus din apă și vom spune amin și aceluia cu apa intrându-ne în gură și în nări. Credința noastră va pieri odată cu noi. Și obiceiul crucii și toate obiceiurile speciei umane, o specie despre care se va putea spune câte ceva în istorie ; de pildă că a dezvoltat gene religioase, în procent de doi, trei la sută față de cimpanzeu, ruda noastră primată care nu are gene religioase deci nici un Dumnezeu, în rest fiind identici la gene cu maimuțele primate care neavând gene religioase nu au nici îngâmfarea, nici conceptul de Dumnezeu și nici de Rai. Singura specie pentru care Dumnezeu a catadicsit să-i scoată din neant spre a-i amăgi cu neajunsurile vieții sunt oamenii care numai fiindcă inteligența i-a determinat să dezvolte frici și temeri existențiale, deci gene religioase, Dumnezeu și-a găsit astfel în tot universul ostil, cel mai potrivit culcuș în inima acestor oameni. Cu toate astea peste un milion de ani ne vor înghiți apele și ne vor îneca chiar și cocoțați pe turlele catedralelor înalte ale mântuirii neamurilor...

                      5)

  Așa va fi peste doar un. milion de ani... Apoi, văzând tragedia umană în desfășurare ce va să vină, m-am cocoțat și mai sus în modulul meu spațial și l-am forțat la limită : Să-mi arate cum va fi pământul nu peste un milion, ci peste o sută de milioane de ani... Atât poate aparatul meu să arate... Și când am privit pe monitor, stupoare...! Pământul, total schimbat, înghițit de ape... Continentele, conturul lor, total deplasate de plăcile tectonice pârâind sub râurile de lavă, și schimbate... Europa, doar jumătatea nordică mai era și doar munții Alpi se mai vedeau, deveniți mici insule departe de țărmuri. Restul, țara noastră, la 4000 m sub fundul oceanului iar Catedrala Mântuirii Neamului făcută cu atâția bani de la buget, adânc înecată cu icoane și picturi pe pereți reprezentând Raiul și toți sfinții fiind adăpost peștilor abisali care nu vor pricepe o iotă din peisajul paradisiac pictat pe turlele catedralei scufundate. Africa, cu țărmuri total zdrențuite și apa adânc intrând în continent. Sahara, o amintire sub ape. America de nord fără Mexic, fără peninsula Florida și peninsula Californiei. America de sud cu toată jungla amazoniană sub ape. Australia sub ape, doar câteva insulițe mici rămase. Peninsula indiană, n-o mai vedeam nici pe ea. Peninsula Italică, cu piața de unde la Vatican în fiecare duminică se adresa Papa mulțimii, dispărută și ea sub ape. Antarctica topită toată. Și m-am cutremurat... Chiar așa vom ajunge cu toată credința noastră și crucile și mătăniile de ajutor făcute în toate posturile...? Dar m-am liniștit și relaxat un pic. Mi-am amintit că noi oamenii vom fi de mult în Rai asigurați, relaxându-ne și bucurându-ne alături de Domnul, niște copii zurbagii, încurcându-i picioarele Domnului și călcându-i bombeurile... Muzici, festivaluri, psalmi, poezie, relaxare, parcuri, rotile, biciclete, spa, asta vom face în Rai, nu...? Nu vom munci nimic... Gata cu munca. Munca a fost pentru pământ și hoitul nostru de carne care a putrezit demult căci din pământ a fost făcut și în pământ s-a dus după poruncă. Dar în Rai ne vom relaxa, fiecare legănând piciorul din hamacul lui serafic la umbră de palmier și gustând dulceață de trandafir paradisiac cu un pahar brumat de apă rece din izvoare cristaline paradisiace neîmbuteliate. Apoi Domnul va începe să intre la bănuieli și să transpire pe fruntea-i îngrijorată. Căci pe pământul înghițit de ape nu vor mai fi oameni candidați la admiterea în facultățile Raiului. Oamenii și bisericile lor vor fi demult sub ape cum spuneam cu peștii înotând printre filele ceasloavelor, cărților de rugăciuni și tratatelor teologice. Și atunci, în lipsă de oameni noi, proaspeți,  materie primă pentru Rai, toată piața imobiliară din Rai va cădea. Ce să faci cu Raiul dacă n-or mai fi oameni să-l populeze fericiți și mântuiți ? Un palat din Rai se va vinde pe-un pachet de țigări fără filtru. Căci nu vor mai fi investitori să investească nici în palatele, nici în cocioabele din Rai, unde numai niște măscărici nebuni, și înnebuniți de atâta bine de o sută de milioane de ani alături de Domnul, adică noi fiind aceia, ne vom plimba prin Raiul depopulat și făcut ruină, ca niște șobolani pe o corabie ce ia apă... Întotdeauna dacă pe pământ a fost rău, în Rai musai a fost opusul, adică a fost bine. De aceea când pământul în evoluția sa va fi înghițit de ape, în Rai totul nu va mai fi bine căci pământul, pepiniera din care sufletele noastre ne ies pe gură și se duc la Rai, va dispărea. De unde să mai fie candidați pentru Rai ? Raiul va da faliment și va lua foc. Iar noi vom zbura de-acolo ca niște muște zburând amețite de fumul gros ce se va ridica din incendiul și ruinele Raiului, căutând prin cosmos un alt Rai unde să ne tolănim sufletele și odihnim mântuirea, vanitatea, prostia...