RAIUL E UN LOC DE PE PAMÂNT CU MERI IONATANI ȘI CLIMĂ TEMPERATĂ

 RAIUL E UN LOC DE PE PAMÂNT CU MERI IONATANI ȘI CLIMĂ TEMPERATĂ
Singura dovadă că Raiul e un loc de pe pământ e că au existat în Rai meri denumiți de Dumnezeu pomi ai cunoașterii binelui și răului. Or, merii știm bine că ei cresc în locurile cu climă temperată. Ei au nevoie de anotimpuri, de primăvară pentru a înflori, de vară pentru a se coace și de toamnă pentru a fi culeși. Nu întâmplător au semințele acoperite de un miez dulce și parfumat care e motivația și dovada că fructele, în trebuința de a-şi răspândi semințele, ca să fie împrăștiate de cineva, trebuie să fie culese de cineva motivat de gustul dulce. Merele ar fi putut cădea și singure pe jos și semințele și-ar fi putut face treaba și germinația așa, dar gustul dulce al lor, al merelor, al fructelor e irezistibil și trebuincios pentru ființe vii omnivore printre care și oamenii și dovada că merele au fost făcute ca să fie culese și mâncate de cineva, sub mreaja dulceții și aromei lor, stă în faptul că pentru asta au fost făcute de Dumnezeu așa și nu altfel, căci pământul putea să le înflorească și germineze semințele și fără de gustul, culoarea și aroma specifice atragerii atenției ființelor înfometate și pofticioase cum sunt. Nu este plauzibil că Dumnezeu a creat lucruri inutile. Deci nu a creat pulpa bună a merelor, culoarea și parfumul lor atrăgător ca să putrezească inutil pe crengile pomului cunoașterii din Rai, ori ca să cadă și putrezească pe pământ fără ca să fie o îmbiere pentru ființe să le mănânce și astfel să le răspândească semințele. Cum ființele sunt trăitoare pe pământ, evident că și Raiul cu merii săi îmbietori trebuie să fie și să fi fost pe pământ într-un loc cu climă temperată, loc plin slavă Domnului de oameni. În alt loc al trăitorilor credincioși ai pământului, cu climă tropicală sau sahariană, Mărul Raiului, evident că ar fi fost portocal sau curmal. Dulcile fructe e clar că au fost făcute să fie mâncate. Și astfel e exclus ca luarea unui fruct, a unui măr din Rai să constituie un păcat pentru o ființă creată de Dumnezeu, Eva, cu foame, pofte și instincte normale biologice, cu simțuri, gust și miros și consumul unui fruct, fie el și măr din pomul cunoașterii e exclus să constituie un păcat insurmontabil, când a fost o faptă logică urmare a creării mărului și poftelor noastre așa și nu altfel de Dumnezeu. La o adică nu Eva a fost prima care s-a atins de măr și nu ea a greșit prima dată. Altcineva s-a atins de mere înainte. Cum mărul înflorește doar într-un loc cu climă temperată și primăvară plin de vietăți, evident că nici frumusețea, parfumul și polenul acelor flori n-a fost pus degeaba ci pentru a fi o sursă de hrană pentru albine care ele s-au atins primele de florile din pomul cunoașterii binelui și răului. Or Dumnezeu nu le-a condamnat pentru această greșeală, admițând că a fost greșeală, la un iad al albinelor, alungându-le din Rai cum a făcut cu specia Sa inteligentă, omul, Opera Sa preferată de la Facerea Lumii, care a plătit cu surghiunul din Rai atingând un pom vizitat, violat mai întâi de albine. Dumnezeu cu tainele sale este de neînțeles și îți lasă simțurile urzicate și timorate cu discreția sa, ca un fund de mlaștină în junglă, noaptea, în care nu ai vrea să fii. De aceea Raiul cu pomii lui și iarba sa verde, pe pământ simțim că este de la Facerea Lumii și nu în cer unde se duc ochii tuturor credincioșilor. El este salvarea noastră pentru anxietățile și sperieturile noastre. Raiul cu primăverile sale, cu merii înfloriți și albinele care polenizează atâtea flori de mere rămase neculese și inutile de la Facerea Lumii, este un loc de pe pământ. Oamenii au sesizat asta, exprimându-şi această opinie în cântece precum "Heaven is a place on Earth" cântat de Belinda Carlisle, sau "Singurul Rai e pământul" , de Marius Țeicu. Vedem pe pământ numai indiciile Raiului, nu și Raiul însuși. Nu se poate să existe un Rai ascuns în adâncurile pământului sau în abisurile oceanelor sau în alte locuri extreme din spațiul cosmic unde datorită condițiilor extreme, merele nu fac mere, nici răchitele micşunele. Raiul trebuie să fie o locație fizică, materială, suport direct pentru materialitatea și creșterea pe ramuri a merelor mult invocate. Or nu se poate un Rai transcendent și spiritual cu meri plini de mere roșii și adevărate și nici meri, pomi ai cunoașterii cu rădăcini în abur și într-un nimic transcendent intitulat Rai. Deci, într-un loc cum e pământul, actualmente integral cartografiat, e de neînțeles cum nu s-a descoperit locația și coordonatele GPS ale Raiului cu meri, afară de faptul că Raiul chiar nu există și de aceea împreună cu Dumnezeu care nici mâine nu va apărea în piața publică sau pe Facebook să-i dăm like la poze, sunt numai visuri și deziderate frumoase ale sensibilității umane în care oamenii cred odată cu viața și infailibil până la moarte. Nu poți să le destrami oamenilor ultimul vis și să-i mai ai sănătoși pe stradă. Or nu știu ce fel de sănătate spirituală mai manifestă omenirea când deja la mulțimea revoluțiilor de pe pământ n-au adăugat revoluția devastatoare față de ineficacitatea percepției și localizării visului paradisiac și al patronului aferent Dumnezeu, această poveste rămânând o şaradă care ni se livrează ca meniu al zilei și unic meniu minților noastre pleoştite sub iminența creierelor pândite la tot pasul de atacuri vasculare cerebrale, nu înainte de înecarea creierelor în aburii opiului necesității religioase. Am avut Raiul pe mână, l-am pierdut printre degete și îl căutăm neobosiți printre stele când Raiul e un loc de pe pământ, cu meri ionatani și climă temperată.