DESPRE NEAJUNSUL DE A FI BĂRBAT

DESPRE NEAJUNSUL DE A FI BĂRBAT
A fi bărbat e un nonsens privind strict prin sfera chestiunii practice. Pentru ce să fii bărbat, deci mascul și să produci până la andropauză miliarde și miliarde de spermatozoizi inutili când doi sau zece ți-ar fi fost de ajuns ca să răspunzi perfect chemării alerte a Lui Dumnezeu de a te înmulți și a umple pământul ? După ce faci doi sau zece copii pentru ce îți mai este bun organul copulator sexual, boaşele și prostata, când după o vârstă, când ți-ai văzut copiii mari, aceste organe sexuale bune la vremea lor numai necazuri îți aduc după ce ajungi decrepit bătrân, impotența își spune cuvântul și faci un frumos cancer de prostată ? Nu-i o fericire să trăiești cu aceste apendice sexuale inutile odată ce și-au făcut treaba la timpul lor, când mai nimerit ar fi fost să-ți cadă ca frunzele uscate ale toamnei și să te lase liber și bătrân, eliberat de toate complicațiile inerente urologice, să-ți mănânci pensia liniștit, liber și scutit de orice hormon al vieții, al tentației și al păcătuirii, spre marea satisfacție a femeilor și a Lui Dumnezeu că nu mai ești apt a avea ochi pentru nici o altă frumusețe și ispită decât frumusețea Lui Dumnezeu și a credinței în El. O lume a bărbaților eunuci ar fi fost mai nimerită pentru pofta Lui Dumnezeu și a lumii feminine de a trăi într-o astfel de lume a emasculaților numai bună de manipulat și gestionat pentru folosul și vanitatea proprie a Lui Dumnezeu și a femeilor. Când Dumnezeu știa că bărbații, niște masculi ai unei specii a regnului animal nu vor fi decât niște masculi vorace și feroce urmându-şi corespunzător instinctul biologic de împreunare cu toate femelele ce răspândesc în mediul și apropierea bărbaților feromoni ce îi caută și ispitesc, și că datorită normelor sociale umane sunt nevoiți de a-şi reprima acest instinct sexual iar datorită uzanțelor și normelor civice, morale și religioase trebuie să cadă victime urgenței acestor norme, e de neînțeles de ce Dumnezeu a persistat cu experimentul creaționist pe capul masculilor umani și nu a stârpit din fașă tot ce a fost instinct primar în bărbat, astfel încât orice manifestare a farmecelor feminine să fie ineficace pentru niște masculi bărbați rămași mai bine puri eunuci religioși, spre a răspunde clar obligativității stricte monogamice derivată din canonica și motivația religioasă habotnică. Un bărbat, atât era bun : de prăsilă să-și pună consoarta cloşcă de două, trei sau zece ori maxim, apoi cu părere de rău, odată copiii născuți și porunca divină îndeplinită de a ne înmulți și umple pământul, trebuia să îngroșăm rândul la clinica de urologie pentru a face cuvenitele vasectomii. La drept vorbind, Dumnezeu putea înmulți lumea numai prin femei. Ele puteau rămâne gravide singure, doar cu duh sfânt cum a fost și fecioara Maria, era mai elegant pentru ele așa, sau cum o fac unele specii de șopârle din deșert care nasc numai exemplare feminine, fiind specializate să nască fără masculi. Sau puteam fi hermafrodiți ca râmele, sau unele specii de melci acvatici, fiind biologic legați fiecare bărbat de femeia lui, printr-un inel de legătură, spre deliciul femeilor și al Lui Dumnezeu. Ne făcând așa cu noi bărbații cum a făcut Dumnezeu cu alte creaturi, ne oprind în bărbați interesul sexual biologic multiplu, ne castrându-i și alienându-i printr-o dispoziție strictă divină, Dumnezeu a transformat masculii bărbați în niște hibrizi tributari nonşansei de a fi niște ratați ai regnului animal, nefiind apți a face față purului instinct sexual animalic pluripotent și pluriopțional. Opriți de Dumnezeu din evoluția normală a acestui instinct sexual pluriopțional clar admis majorității regnului animal, bărbații au ajuns victime triste ale biologiei lor, ale emancipării civice social umane și religioase generale dictată conduitei, moravurilor și moralei speciei inteligente. A fi femeie și a vedea cum masculul de lângă tine nu se poate abține să întoarcă capul de mână cu tine după alte femele apetisante ce răspândesc feromoni și implicit cascade de testosteron în sângele bărbaților trebuie să fie extrem de deranjant și ofuscant. Iar pentru bărbați, această penitență biologică impusă de normele social umane ce le aduce reală suferință și declin organic, explică de ce ei sunt mai împrăștiați, iresponsabili, bosomelnici și de ce trăiesc mai puțin decât femeile. Unele femei, extrem de puține au înțeles această simptomatologie a bărbaților și molipsite de îngrijorarea acestui prognostic ascuns al suferinței masculine au ales să accepte un paliativ de însănătoșire a acestei afecțiuni masculine. Au subscris să practice sexul în grup, în cadrul binecunoscutelor grupuri de swingeri. N-a fost voia femeilor să accepte această anomalie la nivel moral uman și religios. Dar fiindcă totdeauna Evele și-au iubit bărbații, au ales să-i accepte cu tot cu bolile și mofturile lor, au ales să-și accepte propria damnare copiind pe Eva mama noastră primordială care din pură dragoste pentru bărbatul ei, căci dragostea înseamnă dărnicie extremă, a oferit bărbatului iubit tot ce putea fi mai dulce și bun dintr-un pom al bunătăților, un măr din pomul cunoașterii, plin de mere irezistibile și apetisante. Aflând omenirea că astfel Eva a greșit, de la alungarea din Rai îndrăgostiții au ales să nu-și mai dăruiască mere dulci și ionatane, lăsandu-le să putrezească inutile pe ramurile pomului cunoașterii, rămânând văduviți de această cunoaștere, rămânând proști dar mulți și fericiți, scutind lumea să fie plină de savanți și genii pe toate străzile. Și pentru că dacă nu au mai fost mere de cules de prin pomi și dăruit, oamenii au pus geana pe următoarele frumuseți la rând care sunt florile, au ales să sacrifice aceste flori în schimb pentru satisfacerea nevoii vanitoase a oamenilor de a fi galanți. De frică să nu mai greșească încă odată cu darurile din dragoste, femeile s-au lecuit să mai ofere ceva din dragoste bărbaților, lecuindu-se de greșeala Evei de a oferi un măr inutil și otrăvit de egoismul și ura viscerală a Lui Dumnezeu. Ele, femeile, nu mai dăruiesc nimic de frică. Ele au ales să le placă să primească ele daruri și cadouri și bărbații să aibă inițiativa darurilor, a avansurilor și flirturilor. Astfel, din nefericire pentru flori, următorul lucru frumos și bun de dăruit au fost aceste flori. Bărbații, astfel au cășunat pe ele, să le sacrifice pentru a plusa în câștigarea dragostei partenerelor lor. Dar vai...! Cum nu știu acești îndrăgostiți de la Adam încoace că e inutil și periculos a-şi dărui flori și jurăminte de iubire, când ar trebui să știe că toate florile și jurămintele de iubire se cuvin numai Lui Dumnezeu, care este un Dumnezeu al capricioasei, extremei și nevindecabilei gelozii ? Eu cred că alta ar fi fost soarta omenirii dacă îndrăgostita Evă ar fi ales într-o inspirație strălucită și fericită să dăruiască nu lui Adam mărul, ci Lui Dumnezeu însuși ! Irezistibil și orgolios cum îl știm pe Dumnezeu din fire la prinoasele și dovezile de dragoste, sunt sigur că Dumnezeu i-ar fi iertat pe oameni dacă Eva i-ar fi dăruit Lui Dumnezeu mărul. El ar fi rămas perplex, "dumb with surprise" , (mut de uimire) cum spun englezii, și în fața unei astfel de dovezi de iubire, din respect pentru umanitatea religios obedientă și pentru că Dumnezeu are sufletul infinit sensibil, ar fi primit mărul, ar fi mângâiat-o pe Eva goală pe plete, și când ea nu ar fi fost atentă ar fi pus mărul înapoi în pomul cunoașterii lipindu-l la loc pe creanga pomului cunoașterii, dacă tot a ținut atât de strict la integritatea inutilă și de neînțeles a acestui pom. Dacă Raiul cu merii Lui a fost un loc de pe pământ, atunci putem înțelege că a fost un loc cu climă temperată unde creșterea merilor a fost posibilă. Astăzi pe pământ doar merii au rămas. În schimb nici o urmă, nici o ruină a Raiului nu ne-a rămas ca dovadă a existenței acestui mirific loc. Dumnezeu a ales să plece definitiv de pe acest pământ, luând cu sine egoist toată mărirea Sa și tot mobilierul, zestrea și urmele Raiului ca să ne fie imposibil a dibui unde se află și cum trebuie să fie din punct de vedere practic această locație. Schimbând locația Raiului de pe pământ în Cer, Dumnezeu ne-a strecurat în inimi sentimentul nemângâiat al unei jigniri nedrepte și inalienabile. Nu progres a fost mutarea Raiului în Cer ci o formă despotică de totalitarism și sinucidere divină prin manipularea și ducerea propriei Creații într-un trist derizoriu și strepezirea inimilor noastre jignite de egoismul Lui Dumnezeu de a ne lua tot lăsându-ne să vegetăm numai într-o formă de viețuire ternă terestră, cu nevoi și necesități insurmontabile și cu jugulare prin care să curgă sângele ce ne alimentează cancerele și tumorile. Ok, dacă aceasta e Opera și Lucrarea Lui Dumnezeu, le acceptăm cu respect și condescendență ce le avem dăruite de Dumnezeu din fire. Chiar dacă nu ne place respectul impune acceptarea a tot și a toate câte vin de la Dumnezeu, de le înțelegem ori nu. Să lăudăm pe Dumnezeu din respect, nu că am înțelege ceva din tainele Sale. Să-L respectăm pe Dumnezeu chiar de nu înțelegem de ce amestecând pe bărbați în taina cununiei cu femeile lor i-a lăsat Dumnezeu activi sexual pe bărbați și după ce femeile au făcut numărul de copii și cea mai mare parte dintre ele odată trecute de vârsta de 45 de ani când secrețiile și feminitatea din ele e în regres definitiv, foliculina se împuținează și le cresc ușor mustăcioare iar sexualitatea devine o amintire vagă, aleg să-și ignore sau disprețuiască bărbatul în căldurile sexuale pe care Dumnezeu nu i le-a eradicat bărbatului trecut adânc prin căsnicie și nu înțelegem de ce. Să respectăm și iubim orbi pe Dumnezeu chiar de nu înțelegem de ce a trebuit să chinuie și să-și bată joc de unele exemplare umane în proiectul Său Creaționist, care au fugit din Laboratorul Divin cu tot cu perfuzii băgate de Dumnezeu și i-am văzut și noi pe la televizor că sunt gemenii siamezi uniți unul de altul în toate formele imposibil umane, sau hermafrodiții, cei ce sunt și bărbat și femeie în același trup, cei cărora englezii le spun "shemale" . A vedea o femeie cu sâni în toată regula și cu boașe și ditamai organul sexual masculin în erecție cum și-l decalotează ritmic sau mai pe românește cum și-l freacă până iese lichidul seminal, te duce cu gândul că multe trebuie să fi fost ciornele și încercările prin care a proiectat Dumnezeu omul până a ieșit ceva. Chestia e că Dumnezeu a lucrat din greu și pentru oameni și pentru dobitoace, căci am văzut și oameni cu două capete și viței aşijderi. În fața atâtor neînțelesuri trebuie să închizi ochii și astupi urechile și să zici rugăciunea "Tatăl Nostru" , nu că i-ai găsi vreun înțeles pragmatic în înșiruirea de nonsensuri logice și umane, ci pentru că așa trebuie, ca o formă de măsurare și trecere a timpului până vei muri, ca o formă de mătănii pe care trebuie să le învârți în minte ca să-ți treacă timpul. De aceea eu mă resemnez și respect pe Dumnezeu pentru tot ce ne face, bun sau rău, și nu-L invidiez pentru grija ce ne poartă la toți pe pământ, miliarde de oameni, fiecare cu ghebul său, cu chiloții săi găuriți și cu efemerul și vanitatea sa ce vor sfârși sordid într-un mormânt. Și nu-mi mai rămâne decât să cad pe jos la picioarele Lui Dumnezeu, ca o haina udă, grea, mustind de ploaie, plângând dinainte-i, cu fața mânjită în noroiul cel mai negru al căinței și să-i mulțumesc că am șansa să trăiesc într-o lume în care ura și sălbăticia nu au învins total totuși, și nu sunt o antilopă mâncată de vie de hiene... De aceea zic sfârșit de plăcere și durere tuturor... : Iubiți-vă mult oameni... ! Gustați promoțional unul din altul atât timp cât Dumnezeu mai umblă prin Supermarket cu tava de porțioare promoționale gratuite... Nu vedeți...? Am copiat pe Dumnezeu astfel încât oamenii se pot iubi uneori între ei ca îngerii... ! Nu-i vorbă, că exact cu o formă similară de măiestrie ne și urâm între noi. Dar și când se iubesc, oamenii o fac uneori total. E o adevărată avanpremieră la desfătările inimii ce îi așteaptă dincolo... Dar să nu ne luăm nasul la purtare, să nu profităm de îngăduința și răbdarea Lui Dumnezeu. Să iubim deci cum Dumnezeu iubește : calm, potolit, fără voluptate și patimă, fără drog de îndrăgostire..., fără amor... Amorul e un concept și o trăire inventată de oameni care aplecându-li-se să mai mănânce doar trei culori în dragoste, s-au dus în bejenie în adâncurile pădurii inimilor lor să mai aducă și alte merinde, vânat cu proteine de care să se bucure în dragoste... Cine-a zis că e bine și binecuvântat de Dumnezeu asta...? Căci oamenii au adus din adâncurile inimii lor AMOR... Și l-au trântit mândri la picioarele lui Dumnezeu care pe dată și-a pus mâinile în cap și a făcut pareză de dezgust... Nu vedeți prieteni că Dumnezeu nu vrea să simțim plăcere...? Nu vedeți că Lui Dumnezeu îi e scârbă de plăcerile noastre carnale pentru care a potopit odată lumea zicând că-s orgii și sodomii...? Nu vedeți că Lui Dumnezeu îi iese tot mai mult păr alb la tâmple că noi, nenorociții Săi copii îi ieșim din cuvânt și vrem relaxare, vrem amor și plăcere și vrem toți ca unul să JUISĂM...? Nu vedeți că Dumnezeu vomită la activitatea noastră pe Facebook, la plăcerile, gemetele noastre de amor și capătă febră la orgasmele noastre....? Nu vedeți că Dumnezeu își pune mâna la ochi când unele femei din cauza unor orgasme profunde aruncă cu jeturi lichide cărora Dumnezeu nu le-a dat o denumire în Cartea Sfântă, dar englezii i-au zis squirting ? Că din scopul inițial al orgasmului, ca bestia care se acuplează să vadă că e bine și plăcut, să nu-și maltrateze și mănânce perechea cum face insecta călugăriță cu masculul său, și să-și aducă aminte să se mai încalece și altă dată să perpetueze specia, oamenii au croșetat o întreagă istorie de visare romantică... Unde scrie în Biblie de romantism și amor și orgasme, mai ales multiple, despre squirting, despre punctul G și sărutul francez, decât la capitolul despre Sodoma și Gomora în care Dumnezeu a potopit de-a valma și incestuoşii demni de foc, și îndrăgostiții care se sărutau tainic prima oară nefiind încă însoțiți și cununați în taina cununiei...? Ce ne rămâne deci decât să ne băgăm mințile în cap, și fiindcă Dumnezeu nu pomenește de amor, și nici de plăcere și nici de săruturi prelungi cu limba eventual franțuzești între bărbat și femeie, nici măcar soți fiind, să trăim deci potolit și rezervat, după pravilele date de Dumnezeu, sărutăndu-ne întotdeauna cu o oglindă în spate ca să vedem de nu este Dumnezeu aproape să ne reproșeze : "PREA LUNG...!!!"... Trebuie să rămânem virgini iar instinctul sexual să-l reprimăm, să nu ne privim organele genitale, să nu le atingem decât pentru pipi iar dacă explozia de spermă face ravagii în corp, să nu atingem organul în erecție că e păcat ci să-l lăsăm să pompeze singur sperma prin poluțiile din somn. Fără prea multă voluptate, fără prea multă fantezie și finețuri erotice e tot ce își dorește Dumnezeu de la noi. Fiindcă astfel ați fost voi făcute femeilor, să fiți mame, să fiți gravide și să nu vă mai intereseze nimic decât Dumnezeu care s-a teleportat în voi cu totul și decât puii de om care cresc din voi, rezultați din dumnezeiasca împerechere în taina cununiei, și binecuvântați de Dumnezeu că sunt rezultatul unei încălecări, al unui coit rezultat din nevoia hormonală biologică de a-şi vărsa sperma din corp care urlă în boașe de asaltul adrenalinei testosteronului masculin... Embrionii concepuți pe coclauri sunt priviți circumspect. Cum v-ar veni să știți că rodul din pântecele voastre e privit ciudat și circumspect de Dumnezeu, venit din infidelitate și adulter...? Singura șansă..., nu vedeti...? : e să îmbătrânim deplin și fără rezerve într-un matriarhat sufocant dar salvator, cu atuurile si virtuțile fidelității în căsnicie atârnate de gât ca un pandantiv din niște cristale de munte care te scapă de energii negative, și odată cu ultimul copil programat și născut, să ne ducem să facem vasectomie să nu cădem în păcatul ispitei sub adrenalina asaltului feromonilor feminini ce bombardează masculii din toate părțile, din toate direcțiile și din toate timpurile... A fi însoțit în taina cununiei până la moarte, în monogamie creștină, în fidelitate neştirbită, sunt idealuri umane de care nu are rost să comentăm și cârcotim fără a fi siguri că pierdem timpul aiurea... Sentimentul matrimonial exclusiv pios și creștin așezat domină lumea și viața din lipsa unei alte alternative oferite de Dumnezeu de la începuturi pentru a conviețui rațional și suportabil între noi semenii... Variațiunile pe tema căsniciei, cum ar fi cele gay sau concubinajul liber asumat si exprimat sunt din start niște nonsensuri atâta vreme cât cei ce le practică mai au tupeul să-și ureze Hristos a Înviat de Paște și să se roage de sănătate și noroc Lui Dumnezeu... Altfel spus, toate flirturile, amantlâcurile, poveștile romanțioase de amor, sărutările pasionale între îndrăgostiți libertini sunt afronturi aduse eticii si canoanelor creștine la care ține Dumnezeu și care aduc pierzanie atâta vreme cât toți trăim și nu avem cum să nu trăim cu frica Lui Dumnezeu... Să trăiești o viață sub o dulce sclavie, religioasă, știind că ai un Stăpân, pe Dumnezeu, de a cărui FRICA trebuie să-ți temi pielea funciarmente, și care îți normează și cenzurează orice sentiment ce deraiază din sfera creștină habotnică închisă, e unica posibilitate în viață, de vreme ce altfel, de frică să nu călcăm în străchinile Lui Dumnezeu ne temem ca șobolanii de pedeapsa Sa divină exclusivistă. De aceea, de vrem să mai facem și mâine o cruce și să ni se dea o pâine amară și uscată cum cerem în toate zilele, ce rost are să nu ne predăm Lui Dumnezeu în pielea goală și să mai ascundem vreun sentiment uman în desuuri în afară de febra creștină la care trebuie să aspirăm exponential...? Voi aceste femei..., voi aceste mame... Înțelept ar fi să vă purtați ca leoaicele : adică în singuratatea voastră creștină să mârâiți lângă puii voștri la netrebniciile și avansurile leilor care vă dau târcoale frivol fiindcă altfel nu pot neavând nici un Dumnezeu, doară voi având unul și care vă ajunge pentru o viață întreagă, pentru o căsnicie întreagă, plină și saturată de sfânta fidelitate și sfântul matriarhat ca un burete din care curge apa în exces... Victime ale propriei biologii, bărbații își trădează pe față reminiscența ancestrală sălbatică a preistoriei zoologiei din care noi am degenerat din cauza evoluției minții dar dobitoacele evoluând până azi, neschimbat de la Facerea Lumii, când era suficient un cocoș să calce toate găinile din poiata lui Adam și Eva. La fel sunt și bărbații de azi. Cocoși degenerați în care mai agonizează muribund interesul găinaresc față de toate găinile. Această regulă biologică explică și dă răspuns la întrebarea retorică pe care și-o pun femeile, de ce masculii întorc capetele după toate femeile frumoase, iar chiar dacă pentru asta dau cu capul în stâlpi nu-i bai, că nu îi doare. Exces se cheamă infidelitatea și flirtul... Păcat se cheamă aceasta și Dumnezeu pedepsește promis orice păcat. Dureros e să fii pedepsit de Dumnezeu și să stai în fața lui ca un câine plouat așteptând să fii eutanasiat nefiind de principiu bani divini la bugetul pentru îngrijirea câinilor păcătoși de pripas sentimental din adăposturile Lui Dumnezeu... Cum te doare degetul vrând să bați un cui în locul unde nu trebuie și îți dai cu ciocanul puternic peste deget și se strânge sângele în hematom apoi se sparge pielea și curge sângele negru adunat..., așa te va durea sufletul când Dumnezeu îți va da cu ciocanul intoleranței Sale în moalele deșertăciunii sufletului tău ce-i zici tu sensibil și te va pedepsi etern pentru păcatul și neajunsul de a fi bărbat sau pentru orice nu se încheie cu o cruce.