luni, 22 mai 2017

DE DOUĂ ORI PE AN, DE PAȘTI ȘI DE CRĂCIUN SUNTEM MÂNGÂIAȚI PE INIMI DE DUMNEZEU

DE DOUĂ ORI PE AN, DE PAȘTI ȘI DE CRĂCIUN SUNTEM MÂNGÂIAȚI PE INIMI DE DUMNEZEU

  Niciodată nu s-au întrebat preocupat și serios cei mai erudiți teologi pentru ce avem anotimpurile și clima propice vieții pe acest pământ. Răspunsul lor este că Dumnezeu a făcut ca să fie totul : patru anotimpuri,  să fie zi și să fie noapte, să fie ziua întâi și să fie ziua a șaptea când Dumnezeu s-a odihnit de toată lucrarea Sa... O... cât de comod și lesne îi e omului să se abandoneze obosit în explicația religioasă și calmantă a tuturor lucrurilor când de fapt anotimpurile sunt explicate prin înclinația axei pământului față de orbita în jurul soarelui cu 23.5 grade... Pe Uranus, a șaptea planetă de la soare, axa sa este înclinată cu 108 grade față de axa orbitei astfel încât acolo avem 42 de ani zi și 42 de ani noapte, deci două anotimpuri : 42 de ani zi de vară cu -150○C și 42 de ani noapte întunecată de iarnă cu -220○C. Pe pământ, odată la 40.000 de ani avem câte o glaciațiune datorată înclinării ciclice cu câteva grade față de actual a orbitei. Bineînțeles, asta înseamnă că la fiecare 40.000 de ani omenirea dispare aproape complet din cauza gerului cumplit. Potrivit Cărții Sfinte, lumea nu are mai mult de opt, nouă mii de ani de la Facerea ei potrivit cu calendarul descris acolo ! De fapt cui îi mai arde de explicație științifică în unitatea de primiri urgențe a spitalului (UPU) unde sunt aduși pe patul rulant al ambulanței tot felul de pacienți disperați, accidentați ori bătrâni în agonia ultimelor puteri sleite ale bătrâneții de a lupta cu batalioanele bolilor și morții ce pun stăpânire pe bătrânul cocârjat de dureri și junghiuri pe patul rulant de spital... ? Pentru acel om bătrân, pregătit pentru eșafodul morții iminente, pentru tine care vei ajunge pe patul de spital într-o fatidică zi ori pentru copilul lovit pe trecerea de pietoni de o mașină, doar Dumnezeu mângâietorul mai are un rost și o însemnătate. Iar pretextul sărbătorii Pascale sau de Crăciun sunt cele mai frumoase pretexte, sunt ultimele mângâieri cu care omul se mai poate îndulci mâncând cu accese de vomă amarul și greul vieții și bând cucuta bolilor ce ne vor umple pe toți până ne vor decima. Adevărata fericire, fie ea și placebo, și asta chiar contează, este relativitatea pretextelor sărbătorilor religioase, care de două ori pe an, de Paște și de Crăciun, mai alungă de pe noi amarul și nefericirea, cum trenul care se apropie alungă puzderia miilor de ciori îngreunând firul electric de contact al căii ferate. După ce trece trenul, după ce trec sărbătorile, după ce trece lumina aceea care vine de la Dumnezeu din Cer până la noi, iarăși o vom lua de la capăt cu cearta, cu ura și bătaia și le vom relua de unde le lăsasem, iarăși ne vom strica la nervi și la burtă cu dușmanii, iarăși ei vor vrea să ne omoare copiii și tot ce avem mai sfânt iar noi vom vrea să le zdrobim capetele acestor dușmani care nu mai contenesc, iarăși ne vom îneca cu propriul nostru venin și ură, iarăși ne vor năpădi ciorile suferințelor și ne vor cocârja sub greutatea lor inexorabilă, iarăși vom fi copți pentru durere, pentru lacrimi, pentru boli, pentru scârba de rău și de nedreptate. Doar așa se explică rațiunea nădejdii în Dumnezeu, singura oază de liniște, excepția fericită a tuturor necunoscutelor omului oricine ar fi El, acest Dumnezeu, și oriunde ar fi, în Cer sau în mintea noastră. Iată, de două ori pe an, Bunul Dumnezeu pe care L-am revendicat universului ca Bun al nostru cel mai de preț, de două ori pe an, de Paște și de Crăciun, sau de câte ori vrem noi, ne aduce în case și în inimi pacea și mângâierea credinței, o tavă cu adevărate gustări promoționale de bunătăți care se găsesc numai în Rai. Luați și serviți oameni bunătățile promoționale ale Lui Dumnezeu că stă cu tava întinsă și noi nu îndrăznim să luăm, să fim buni și drepți ca Dumnezeu, să ne iertăm dușmanii nu numai de Paști ci în toate zilele ! Singura diferență între iertarea Lui Dumnezeu și iertarea oamenilor e că El iartă și uită totdeauna iar noi iertăm numai de Paște dar nu uităm niciodată.

Niciun comentariu: