PENTRU CANCER E BUNĂ CHIMIOTERAPIA. PENTRU OAMENI, CREDINȚA (REACTUALIZAT)

91) PENTRU CANCER E BUNĂ CHIMIOTERAPIA. PENTRU OAMENI, CREDINȚA
 
Atei nefericiți...Îl certați sistematic pe Dumnezeu nedându-i nici o șansă, nevăzând, orbilor geniul și ordinea pe care-a pus-o Dumnezeu în această viermuire de junglă căreia i-a fost pusă numele de viață... În această viață unde catastrofa și disoluția vedem și simțim pe pielea noastră că e numitorul comun, Dumnezeu a creat o unică soluție de salvare, nu  vedeți...? Speranța și Credința în Dumnezeu e. Promisiunea unui fericit loc de veci, undeva, în cer, unde toate se vor liniști și vor avea o soluție. Găsiți voi o soluție mai bună, ateilor, care să calmaze și îmbuneze această gloată de mamifere evoluate care au luat în stăpânire Pământul, și fără de ocârmuirea înțeleaptă a lui Dumnezeu s-ar fi mâncat unii pe alții mai ceva ca bestiile și sălbăticiunile din Serengeti unde lei neîndumnezeiți mănâncă antilope de vii, mușcă sălbatic și indiferent din măruntaiele lor până ce încă n-au murit...Nu vedeți, ateilor că în rigurozitatea voastră ați încercat să creați o lume, comunismul fără de Dumnezeu, care a dat faliment...? Suntem teoreticieni abili, ambițioși cu toții și nu vedem că cele mai elevate și pretențioase, sofisticate teorii duc toate într-o fundătură a falimentului și dezastrului intrinsec, a bolii netratate ce duce invariabil la moarte...? Suntem păcătoși și suntem deci bolnavi. Vom muri, nu vom conta, vom muri neeroic și insignifiant dacă nu vom încerca să ne pocăim și să avem remușcări pentru păcatele ce ne-au fost prezentate spre știință și prevenție. Vom păcătui și vom muri, căci plata păcatului e moartea, așa știm. Fără Dumnezeu suntem bolnavi de cancer, cu Dumnezeu știm toți că ne vom trata pe lumea cealaltă. Ce e credința în Dumnezeu dacă nu a face morfină ca să putem răbda durerea, întrebările fără răspuns și neliniștea, angoasa eternă a existenței..? Să facem această morfină a credinței, căci fără credință nu se spune că e totul durere...? Fără Dumnezeu suntem canceroşi fără scăpare. Ce ne rămâne decât să facem această chimioterapie, dacă tot n-avem altă șansă..? Să fim credincioși până în măduva oaselor, până în ultima clipă când știm că oricum vom muri neeroic și insignifiant, asemeni  oricărui câine putrezit prin bălării. Orice canceros nu va refuza morfina și chimioterapia ca îndulcitor și paliativ temporar în fața groazei concrete a morții. Şi pentru atei și pentru credincioși, pentru reflexul automat al firii lor înfricoșate soluția e ingenunchere și prosternare către Dumnezeu... Nu vedeti...? Dumnezeu e unica soluție, unica și obligatoria soluție... Nu veți găsi voi alta mai bună și mai eficace chiar şi decât morfina, ateilor... Nu pesimismul, nu indiferența, nu gnosticismul (sau gnoza), nu ateismul... Nimic nu salveaza mai sărman dar bine decat Credința, și nu oricum, ci credința oarbă..., ochii închiși programatic și tremurând de frică, de fireasca curiozitate, dar care sunt forțați să stea închiși căci nu sunt demni și apți să privească direct Soarele și pe Dumnezeu... Lentilele credinței ne sunt necesare... Cine crede ca n-are nevoie de acestea, deși e liber, e pierdut... A fi sau a nu fi, nu aceasta-i întrebarea... Ci a fi bolnav incurabil de credință și cu carnea mustind de serul morfinei ei, ori necredincios a plesni de sănătate și a bănui înfricoșat stigmatul posibil al chinurilor ridicole ale iadului ?...