Dumnezeul durerilor

Istoria zeilor din acest univers, (nu stiu din alt univers paralel ca nu-i treaba mea), nu s-a terminat odata cu accederea la putere acum doua mii de ani a Dumnezeului curent, Savaot cum il denumesc unii sau Iehova cum ii spun altii. Istoria, in toate aspectele ei se repeta ciclic, ca vrem ori nu vrem, si daca vrem sa fim liberi si rationali, sa nu traim cu prejudecata ca fiind contemporani unui zeu la moda am atins esenta si absolutul ontologic si veridic. Pana acum doua mii de ani cand politeismul era in voga oamenii se inchinau piosi si smeriti feluritilor zei specializati fiecare pe domeniul sau, de n-ar fi sa amintim decat pe Bachus, zeul vinului si al placerilor, Zeus, Afrodita, Artemis, Ra, Isis etc. Izgoniti intr-o inchisoare de maxima securitate a universului toti acesti zei uzurpati nu stau degeaba. Ei conspira si-si fac planuri de evadare si de revenire la putere pandind momentul sa dea lovitura de gratie domniei Dumnezeului curent si imbiind omenirea in mrejele specifice ale hipnozei religioase asa cum a facut cu noi si Dumnezeul curent, Tatal Lui Iisus, caruia unii ii spun Savaot, altii Iehova. A face judecati despre valoarea zeitatilor si beneficiul adus oamenilor inchinatori, fie ca vorbim de politeism, fie de monoteism este superfluu si contraproductiv cata vreme nici o zeitate nu e la putere definitiv si irevocabil si se sapa unii pe altii, cum fac si oamenii, care sa revina la putere ciclic si sa ne supuna inexorabil dupa propria vointa, cata vreme noi nu putem alege liber robia fata de un zeu sau altul indiferent de epoca si numele ce-l poarta. Umili si neputinciosi nu putem sa facem decat o comparatie inutila asupra beneficiului pe care il avem fiind sclavii unui zeu sau altul. Prin frecventarea politeismului, vechii oameni aveau macar un minim beneficiu si satisfactie de a se inchina unui zeu sau altul functie de starea de spirit, prejudecatile si asteptarile fiecarui inchinator. Venerai un Bachus daca erai betiv si erai fericit ca era un zeu oficial care sa-ti supervizeze si legitimeze viciul morbid. Paradoxal, in antichitate libertatea de constiinta era mai in elementul ei si asteptarile oamenilor mai democratic servite slujind dupa vointa zeul preferat, al vinului, al razboiului, al vanatorii, dupa necesitati si veleitatile fiecarui credincios. Vechii oameni antici, proscriindu-si vechii zei, sub o puternica necesitate a schimbarii au inceput sa-si cultive dezideratul van al unui progres in chestiunea religioasa si necesitatea unei mai solemne  si superioare atitudini si conduite in materie de Cer si transcendental. Astfel, sclavii obscurantismului tributar epocii ignorante a antichitatii, oamenii, exuberanti au inlocuit apriori politeismul cu monoteismul unui singur Dumnezeu bun la toate, de factura noua, moderna. Castigul astfel acumulat e relativ, functie de perceptia subiectiva a fiecaruia.  Frecventand monoteismul Dumnezeului unic Savaot sau Iehova care s-a specializat doar in gestionarea mortii noastre, valoarea vietii noastre trece in derizoriu, ea nu e decat o bagatela si un moft al nostru ce nu are trecere in ochii Lui Dumnezeu. Potrivit codului Sau de valori viata noastra e un nimic inutil pe care o risipim doar in pacat si pierzanie, un stagiu cotizant fara valoare in sine cand tot ce ni se cere e doar optiunea pentru renuntare la tot ce inseamna senzatie si sentiment in cadrul vietii vii si de carne pentru a castiga in schimb beneficiile rezultate din prizarea drogului religios ca morfina contra tuturor durerilor si dezamagirilor inexorabile ale vietii. Ce-au castigat oamenii inlocuind un zeu cu altul, o robie cu alta...? Nu mai are rost deloc sa vorbim de vechii zei de vreme ce ei au fost alungati si sunt tinuti in fiare in ocnele universului departe de noi ca sa nu ne influenteze, de Dumnezeul zilei de azi. Dar oricat am tacea napastuiti in gulagul de-a fost denumit viata aceasta, nu putem sa nu ne intrebam ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul unic ce ni s-a impus sa-L slujim cu atata credinta de catre un popor antic, poporul iudeu ce ni l-au impus pe Dumnezeul unic si pe Iisus atat de categoric si eficace...? Odata cu imparatul Constantin al Romei antice sau poate mai dinainte, romanii au renuntat sa mai prigoneasca secta crestina si ei insisi s-au   convertit la crestinism dupa o lunga epoca de politeism. Dumnezeul curent a devenit sub imperiul vremii Dumnezeul pe care-L stim si azi. Este El un Dumnezeu al dreptatii...? Este El un Dumnezeu al bunatatii, al adevarului, al milei, al bucuriei noastre de a trai...? Unii repede vor spune ca da..., o, evident ca Domnul are toate aceste calitati de aceea il iubim atat de mult. O fi si asa, chiar nu am timp si chef sa ma contrazic cu nimeni. Dar sa mi-o spuna asta un om care s-a inchinat Lui si care n-a suferit cu carnea niciodata, care n-a avut niciodata nici o durere de cap, de masea sau de cancer, care n-a fost batut, palmuit, umilit si scuipat. Mai poti sa te numesti om si masinarie facuta de Dumnezeu, cand prin lipsa Lui de inspiratie am ajuns sa simtim toate otravurile durerilor pe care le sorbim pana la drojdie din cupa mizeriilor vietii noastre pamantene...? Nu inteleg cum din multimea posibilitatilor din univers, Dumnezeul acesta care ne e patron de doua mii de ani nu a gasit in atotputernicia-I o varianta rezonabila in care din start sa nu mai suferim si sa nu ne mai doara si sa nu ne mai complice cu iadul si cu Raiul, cu pacatele si cu virtutile si sa ne ofere calea cea mai simpla, logica, rationala de a exista daca tot ne-a facut, scutindu-ne de-a se juca cu noi de-a v-ati ascunselea si barem a ne comunica prin facebook ori email adresa exacta unde se gaseste ca sa socializam cu El, veseli si fericiti. Ce mare lucru ar fi fost o transparenta totala si o identificare clara a Lui din partea-I catre noi, ca sa nu ni se mai lungeasca ochii in adanci rugaciuni ridicati catre un Cer gol in care Dumnezeu nu mai este, nu mai are cum sa fie dupa tot ce ni se intampla si ni s-a intamplat... E de neconceput si inuman cat si indivin ca dupa o viata intreaga in care te-ai rugat Domnului ca vlastar al Lui, sa apui in spital, batran, bolnav, decrepit, invelit in cearsaful innodat sa te stranga bine pe patul rulant, cu perfuzii si dosarul medical la cap, purtat de brancardier hurducandu-te pe holurile spitalului, de la etajul 9 de la neurologie la etajul 7 la geriatrie apoi la etajul 1 la urologie ca pe o marfa cu care medicii lucreaza plictisiti si prost platiti... Nu cred ca avem nimic in comun cu nici un Dumnezeu al milei, excelentei, geniului si bunatatii daca mana cu care m-am inchinat acum imi tremura dezolant de alzheimer, ochii sunt dusi de boala si batranete in fundul capului iar gura stirba imi baiguie nadufuri morbide si ininteligibile pe patul rulant de spital purtat hurducat inutil de la o sectie la alta in ochii timorati ai apartinatorilor bolnavilor care privesc impietriti la spectacolul funest ce-i va paste si pe ei... Nu exista un Dumnezeu care sa tolereze asa ceva in bunatatea-I si mila-I infinita cu propria-i creatura. Or ce-am castigat inlocuind vechii zei cu Dumnezeul actual care ni se pare ca e Dumnezeul tuturor durerilor si umilintei noastre...? Nu-i pasa de noi dupa cate se vede ori nici nu exista si atunci e exonerat. Nu mai putem trai si nu mai putem inghiti pe nemestecate umilinta si calvarul de-a ne opari de amaraciunea incertitudinii si discretiei  simptomatice a Lui Dumnezeu. Nu putea sa nu existe un Dumnezeu la o adresa exacta si sa nu ne dea si noua, creaturile Lui un certificat de valoare, un certificat de garantie,  un certificat de calitate, un termen clar de valabilitate, ca sa stim si noi, Doamne, iarta-ma cand murim si ce sa facem in viata. Toate masinile, toate rasnitele de cafea vandute au asemenea certificate. E lesne de inteles cat de mult a iubit Dumnezeu omul, o creatura atat de complexa si fara valoare in ochii plictisiti ai Lui Dumnezeu care a fost atat de zgarcit si ne-a facut sa ne chinuim pe pamant doar intre doua certificate : cel de nastere si cel de deces. Multumim Dumnezeului durerilor noastre...